Patul uriaş

Într-o perioadă în care este criză acută de evenimente mondene şi majoritatea celor care numai cu aşa ceva se ocupă se plictiseşte, celebrul Cătălin Botezatu s-a apucat să declare într-un

Într-o perioadă în care este criză acută de evenimente mondene şi majoritatea celor care numai cu aşa ceva se ocupă se plictiseşte, celebrul Cătălin Botezatu s-a apucat să declare într-un interviu din revista "Tango" tot felul de lucruri. Dureros de adevărate. Dar deranjant de bine precizate pentru urechile fine ale domnilor şi doamnelor de meserie "mondeni", care bifează cu îndârjire orice asemenea seară cu sclipici, numai ca să fie şi ei în aşa-zisă elită a Capitalei Pe foarte mulţi, interviul lui Botezatu i-a scos din fire. Cum, să distrugă el din două vorbe spuse la stare de depresie bunătate de imagine a lumii celor care se vor cu orice preţ VIP-uri?! Nu se poate aşa ceva şi astfel, prin cafenele, pe la baruri şi, în general, prin orice colţ în care au dat nas în nas două sau mai multe personaje mondene s-a discutat, mult şi fără folos, despre acest subiect. Fierbinte, credeau ei Ei, cei care, în afara ultimelor tendinţe ale modei de la Milano şi a preţurilor din magazinele de firmă, nu au ce discuta şi nici la ce se gândi
Că le place sau nu, că acceptă sau neagă, ideea este că designerul nostru a grăit un mare adevăr. La care el însuşi a ajuns după o lungă perioadă de derută sufletească, în care a crezut cu tărie că fericirea vieţii se măsoară doar în aventuri amoroase, în petreceri, în fiţe nenumărate. Faptul că Bucureştiul s-a transformat, după spusele lui Cătălin Botezatu, într-un "imens pat în care toată lumea se culcă cu toată lumea şi ale cărui cearşafuri nu au mai fost schimbate" este vizibil cu ochiul liber. Nu trebuie să fii vreun Einstein ca să te dumireşti, citind ştirile sau vizionând show-urile de televiziune, că pretinsele noastre VIP-uri se scaldă într-o dulce promiscuitate, pe care ei o denumesc "lipsă de inhibiţii". Există persoane publice, aceleaşi mereu, care de la lună la lună, dacă nu cumva chiar mai des de atât, apar prin reviste şi pe la emisiuni să-şi povestească istoria unei noi "mari iubiri". Veşnic alta Există anumiţi domni, să le zicem aşa, care, cum află că s-a eliberat o divă a micului ecran de fostul iubit, pun rapid mâna pe telefon ca să o prindă liberă pe respectiva, să mai adauge un nume la lista lor de cuceriri celebre şi să nu cumva, Doamne-fereşte, să le-o ia alţii înainte După cum există duduiţe care, în public, se dau a fi într-o prietenie maximă ele între ele, dar nu au nici o jenă să se combine cu ex-ul celei mai bune prietene de la prima secundă în care au mirosit că e loc pentru aşa ceva
Problema tuturor acestor inşi, care s-au ofuscat pe sinceritatea şi curajul lui Botezatu de a da în vileag mizeria lumii lor, este că, până la momentul acesta, nu a fost nimeni prin preajma lor care să le dea de ştire că, de fapt, trăiesc într-o mare minciună. şi să le spună că un măr degeaba este strălucitor pe dinafară dacă este găunos pe dinăuntru.
Pentru Cătălin Botezatu, stare de rău este, în realitate, o stare de bine. Suferinţa i-a adus înţelepciune, iar singurătatea l-a pus în situaţia de a analiza, cu luciditate, lumea în care trăieşte. şi pe care a ajuns să o deteste pentru că o cunoaşte mult prea bine. Nefericirea în dragoste şi, probabil, faptul că a ajuns la etapa unui prim bilanţ de viaţă (va împlini în decembrie anul acesta 40 de ani) l-a făcut să aibă o revelaţie: că nu sexul şi nu banii, şi nu gloria de-o clipă a prezentărilor de modă înseamnă împlinire sufletească. Mai bine mai târziu decât niciodată şi bravo lui că, spre deosebire de mulţi dintre cei care-l înconjoară, a reuşit să se trezescă dintr-o dulce, dar nefastă, visare. Într-un fel, pentru Cătălin, viaţa de abia acum începe. Doar se ştie că, după orice furtună, soarele străluceşte mai puternic