Copii români pierduţi în UE

Zeci de părinţi au rămas fără copii în Italia sau Spania, chiar dacă legile din ţară ar trebui să îi protejeze Autorităţile italiene tergiversează semnarea unui acord de

Zeci de părinţi au rămas fără copii în Italia sau Spania, chiar dacă legile din ţară ar trebui să îi protejeze

Autorităţile italiene tergiversează semnarea unui acord de repatriere a minorilor pe care îi tutelează, iar spaniolii amână aplicarea celui deja semnat.

Pentru că nu înţeleg stilul de viaţă nomad al ţiganilor români, serviciile sociale spaniole internează copiii acestora în centrele pentru minori. Mulţi dintre aceştia ajung să fie plasaţi temporar în grija unor familii spaniole care apoi încearcă să îi adopte definitiv.

Noua lege a adopţiei, aprobată de Guvernul României, interzice adopţia internaţională a minorilor, lăsând nesoluţionate aproximativ 750 de dosare depuse de cuplurile spaniole. În prezent, între guvernele Spaniei şi al României există un acord prin care regatul spaniol îşi asumă sarcina de a informa despre toate cazurile minorilor de naţionalitate română, internaţi în centrele de plasament.

Deseori, aceştia sunt încredinţaţi în custodie temporară unor familii spaniole. În acest timp, serviciile sociale din România încearcă să găsească rude ale micuţilor în ţară, însă, de cele mai multe ori, acestea nu sunt identificate, iar minorii ajung să fie internaţi în orfelinate.

"Mai bine cu noi decât în România"

Există familii de spanioli care, după ce primesc în custodie temporară minori români, nu mai vor să se despartă de aceştia. Aceasta este şi povestea familiei Boyer Gonzalez, din Valencia, care a luat în custodie doi minori români de etnie rromă, de patru şi şase ani.

"Au fost prinşi, acum aproximativ opt luni, cerşind pe străzile din Valencia. După îndelungi aşteptări, am reuşit să-i luăm în custodie. Nici nu ştim de fapt unde vor fi trimişi aceşti copii: într-un orfelinat sau la familia lor din România? Aceşti copii ar fi mult mai bine îngrijiţi în familia mea, decât într-un orfelinat din România sau cerşind pe străzi", spun cu tristeţe Fran şi Cristina Boyer, ambii psihologi.

De cealaltă parte a baricadei se află familiile de ţigani din România care încearcă să-şi recupereze copiii luaţi de serviciile sociale spaniole. "Serviciile sociale au descoperit, investigând la şcoală, câţi copii trăiesc în case abandonate sau pe câmp. Au venit şi i-au luat într-o zi pe toţi", explică Ochiţa Păun, preşedinta asociaţiei ţiganilor "O' del Amenta".

După ce copiii intră în custodia autorităţilor spaniole, părinţii le pierd urma. "Nimeni nu poate să-mi spună unde e copilul, dacă a fost adoptat sau se află internat în orfelinat", se destăinuie Toni Sandu, care de cinci ani încearcă să îşi recupereze copilul.

Autorităţile de la Roma şi Madrid trag de timp, încurajând ilegalitatea

În lipsa unui acord care să reglementeze procedurile de repatriere a minorilor aflaţi în Italia şi intraţi în sistemul lor de protecţie, tot mai multe familii de români ajung să piardă urma copiilor lor.

Numai anul acesta, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) a trimis 55 de cereri de repatriere, dar niciuna dintre solicitări nu s-a finalizat.

De la începutul anului, ANPDC a fost înştiinţată despre trei cazuri de minori români care au fost adoptaţi de familii de italieni, deşi legislaţia de la Bucureşti interzice adopţia unui minor român de către o familie de cetăţeni străini. Legea românească prevede că măsurile de protecţie aplicate de un alt stat european sunt temporare, iar decizia finală cu privire la minor revine autorităţilor noastre.

Negocieri tergiversate

Subsecretarul de stat în ANPDC, Gabriella Tonk, a explicat că cele două state negociază de câţiva ani un asemenea acord, dar autorităţile din Peninsulă trenează semnarea documentului. Între timp, copiii aflaţi neînsoţiţi intră în sistemul de protecţie italian.

În cazul Spaniei, există semnat un acord de colaborare pentru repatrierea minorilor români neînsoţiţi aflaţi pe teritoriul acestei ţări. Cu toate acestea, ANPDC a fost înştiinţată că, în 2008, un copil român a fost adoptat de o familie de spanioli. Anul trecut, pentru alţi şase copii, Autoritatea a trimis solicitări de repatriere, dar nu a primit niciun răspuns. (Simona Cioacătă)

"Italienii mi-au luat patru copii!"

Andrea Karossy este născută în România, la Arad, iar când a venit în Italia, în august 2002, era însoţită de cei trei copii ai săi.

Aventura la al cărei final a pierdut tutela tuturor copiilor a început în România, când l-a cunoscut pe italianul Massafra Antonio, în vârstă de 57 de ani. A rămas însărcinată cu acesta şi a decis să îl urmeze în Italia, luând cu ea şi copiii rezultaţi dintr-o căsătorie anterioară: Daniel, Maria şi Andrei.

De la început, relaţia cu Massafra a fost presărată cu episoade de violenţă. "Mă bătea şi pe mine, şi pe copiii mei", mărturiseşte Andrea. "În noaptea în care am născut-o pe Giuliana, el era la bingo şi avea telefonul închis. Doctorii au dat de el abia a doua zi", continuă ea povestea. Italianul a recunoscut paternitatea, iar fetiţa, Giuliana Fiorella, a luat numele său.

După nici un an, Andrea Karossy decide să încheie relaţia cu Massafra şi divorţează. După spusele acesteia, de supărare, bărbatul pune în alertă serviciile sociale şi minte declarând că mama îşi maltratează copiii. Din acest moment, Andrea Karossy şi copiii sunt sub urmărirea discretă a autorităţilor italiene.

"Vreau o familie"

La câteva luni după divorţ, Andrea se recăsătoreşte cu un alt italian, Crua Andrea Silvestro, care este "pâinea lui Dumnezeu", după cum afirmă ea.

Se mută într-o localitate de lângă oraşul Torino. Din relaţie mai rezultă doi copii, Paula şi Robi, care în prezent se găsesc în România, împreună cu bunica lor. "I-am trimis acasă pentru că nu voiam să rămân şi fără ei. Mi-aş pune capăt zilelor dacă statul mi i-ar lua şi pe ăştia", declară femeia.

În martie 2004, carabinierii împreună cu serviciile sociale descind în locuinţa celor doi şi preiau cei patru copii. Din cauza şocului, Andrea pierde o sarcină.

Din raportul de anchetă socială prezent la dosar acuzaţiile sunt teribile: abuzuri sexuale asupra copiilor, bătăi şi umilinţe, tortură, malnutriţie. În 2005, după câteva luni petrecute în centrele sociale, copiii sunt daţi către adopţie separat, în trei familii italiene.

"Nu mai ştiu nimic de ei"

Între timp, Andrea decade din drepturile părinteşti iar statul italian deschide proces civil împotriva sa, având ca argumente principale afirmaţiile fostului soţ şi o serie de declaraţii luate micuţilor de către educatori, asistenţi sociali şi părinţi adoptivi.

Mama neagă totul şi susţine că declaraţiile au fost luate copiilor după foarte multă vreme, când aceştia erau deja adoptaţi de familiile italiene. Mai mult, Andrea susţine că nu a fost ajutată de nimeni în parcursul procesului juridic.

"Statul român nu a făcut nimic pentru a mă ajuta. Dorinţa mea cea mai mare este ca statul să trimită pe cineva care să ia copiii de mână şi să îi ducă acasă, în România."

În baza legilor italiene referitoare la protecţia informaţiilor personale, Andrea Karossy nu are niciun indiciu despre starea propriilor copii. Din anul 2004, ea nu ştie unde trăiesc aceştia, iar şansele de a-i revedea sunt practic nule.

Judecători pentru minori

Curtea de Casaţie a blocat extrădarea către România a unei minore condamnate în ţară la doi ani de închisoare pentru furt din magazine. Curtea îşi motivează sentinţa prin desfăşurarea, în ţara de origine, a unui proces care nu a avut loc în urma unei cercetări "asupra personalităţii şi maturităţii" adolescenţilor trimişi în judecată.

Contrar a ceea ce s-a întâmplat până acum, curţile de apel nu se vor mai putea ocupa de extrădarea minorilor, au decis recent autorităţile italiene. Pentru asta este nevoie de judecători pentru minori, întrucât adolescenţii au nevoie de o "evaluare specială a pedepsirii lor".

Victime ale prostituţiei

În Italia, un minor din patru este expus riscului de a trăi în sărăcie. 900.000 de tineri abandonează studiile, iar exploatarea prin muncă a minorilor este în creştere, precum şi prostituţia şi pornografia cu minori de pe internet.

Este, de asemenea, în creştere tendinţa autorităţilor de a pedepsi cu închisoarea preventivă faptele comise de minori, mai ales în cazul celor străini. Aceste date reies din Raportul asupra drepturilor copilăriei şi adolescenţei în Peninsulă, realizat anul acesta sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite. Conform acestui raport, prostituţia minorilor include şi fete provenite din România. Au fost înregistrate cazuri de prostituţie a copiilor de 8-9 ani, printre care şi minori ţigani din România.

Dorinţa mea este ca statul român să trimită pe cineva care să ia copiii şi să îi ducă acasă
Andrea Karossy