Consider o speculaţie verdictul tribunalului irakian

Soţia lui Mohammad Munaf, Georgette, ne-a declarat, ieri, că nu crede că sentinţa de condamnare a soţului său la moarte prin spânzurare este reală. Ea se simte obosită de tot ce se

Soţia lui Mohammad Munaf, Georgette, ne-a declarat, ieri, că nu crede că sentinţa de condamnare a soţului său la moarte prin spânzurare este reală. Ea se simte obosită de tot ce se întâmplă şi doreşte să-şi ţină departe de acest şoc cei trei copii minori.
- Aţi aflat sentinţa pronunţată împotriva soţului dumneavoastră de Tribunalul Penal Central irakian?
- Tot ce am aflat, am aflat din presă. Încă o consider o speculaţie. Nu-mi vine să cred, sunt şocată. Nu ştiu efectiv ce să spun. Am speranţa că lucrurile nu stau aşa. ştiţi cum e, speranţa moare ultima.
- ştiaţi că Mohammad Munaf este judecat în Irak pentru răpirea jurnaliştilor români?
- Nu, nu ştiam absolut nimic. Eu nu ştiu când sunt fixate termene la procesul care se desfăşoară în România, dar să ştiu ce se întâmplă în Irak... Nu am bani să angajez un avocat pentru procesul de aici.
- Nu v-a contactat niciun reprezentant al autorităţilor române?
- Nu, nu m-a contactat nimeni. Sunt obosită psihic şi fizic. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că încă sunt în deplinătatea facultăţilor mintale. Am trei copii minori. Fata are aproape 16 ani. Abia i-am reabilitat psihic. Puneţi-vă măcar două minute în locul meu. Cum credeţi că pot primi nişte copii o asemenea veste şocantă?
- Nu aţi luat legătura cu avocatul american al soţului dumneavoastră?
- Nu, eu abia m-am întors de la Iaşi.
- Aţi fost la sărbătoarea Sfintei Parascheva?
- Da, am fost, însă nu vreau ca toată lumea să ştie ce fac eu. Singura mea bucurie sunt copiii mei şi vreau să fiu lăsată în pace. Probabil multă lume credea că voi pleca din ţară. Nu plec nicăieri. Îmi iubesc ţara, dar tot ce s-a întâmplat în ultima vreme m-a îmbolnăvit. Ce să spun? Dacă eu nu ştiu nimic oficial...

Secretul hotărârii "moarte prin spânzurare"
Condamnarea lui Mohammad Munaf la Bagdad loveşte, în primul rând, la Bucureşti, acolo unde personajul central al afacerii, Omar Hayssam, a fost scăpat, el părăsind România şi fiind cel mai probabil acum în Siria, ţară care sprijină gherilele ce luptă împotriva coaliţiei din Irak.Surse de la Bagdad, contactate de Adevărul, au spus că cheia întregii afaceri se află în primăvara anului trecut, atunci când preşedintele Traian Băsescu anunţa eliberarea jurnaliştilor şi a lui Munaf, precizând că irakianul va reveni şi în el în România. Lucru care însă nu s-a mai întâmplat, acesta fiind predat americanilor. Sursele citate au indicat că Munaf se afla pe o "listă neagră" în Statele Unite şi că americanii au preferat să îl ţină în custodie, deoarece se temeau că, odată ajuns în România, acesta ar fi putut scăpa. "Temerile lor de atunci s-au confirmat când Hayssam a fugit din România, cu toate că era subiectul unui dosar al statului român clasificat pentru 50 de ani", a declarat o sursă care a dorit să-şi păstreze anonimatul. "Cum a fost posibil, când vinovatul numărul doi e condamnat aici cu o asemenea severitate, românii să-l facă scăpat pe vinovatul numărul unu? Credeţi că ăştiade-aici sunt tâmpiţi? Dar, pe un subiect pe care capul statului spune că se clasifică dosarul 50 de ani, nu se poate pleca din ţară pe furiş", a mai afirmat sursa de la Bagdad. Sursa nu a explicat dacă neîncrederea irakienilor şi americanilor în români este şi motivul pentru care autorităţile de la Bucureşti nu au fost informate despre procesul intentat lui Munaf.