Zeci de români din ţară şi din străinătate s-au solidarizat pentru campania de salvare a casei lui Iuliu Maniu. Autorităţile - total indiferente
0Peste 27.000 de lei au fost adunaţi în cele două luni scurse de la demararea campaniei publice „Salvaţi Istoria Naţională, Salvaţi Casa lui Iuliu Maniu din Bădăcin!“. Banii vin de la persoane fizice, firme private şi o fundaţie (Fundaţia Corneliu Coposu), instituţiile publice alegând să ignore, în continuare, problema.
Casa din Bădăcin ce a aparţinut familiei marelui om politic Iuliu Maniu face, de aproximativ două luni, obiectul unei campanii caritabile a cărei scop este strângerea de fonduri pentru finanţarea lucrărilor de reabilitare a imobilului, aflat în pragul prăbuşirii. Zeci de români din ţară şi din străinătate au trimis, cât au putut, în conturile bancare deschise în acest sens de Parohia Greco-Catolică din Bădăcin, adunându-se până acum peste 27.000 de lei. Chiar dacă suma reprezintă doar o mică parte din totalul de 350.000 de euro necesar pentru a reabilita complet imobilul - declarat, de altfel, monument istoric - ea reprezintă un pas înainte în direcţia solidarizării românilor. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat, însă, cu autorităţile, care par imune la apelurile lansate prin campanie.
Un regim juridic încâlcit
Potrivit preotului Cristian Borz, casa, construită de tatăl lui Iuliu Maniu, a fost lăsată de omul politic, prin ultimul său Testament, din 1941, Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică din Oradea, ca de altfel întreaga sa avere. Întreaga proprietate a fost, însă, naţionalizată, în perioada comunismului, după arestarea lui Iuliu Maniu, în 1947, casa fiind transformată pe rând în depozit de îngrăşăminte chimice, sediu de gospodărie mixtă, tabără pentru copii, cămin pentru copii cu handicap sever.
Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia nr 40/12 octombrie 1998, a anulat efectele Sentinţei nr. 1988 din 11 noiembrie 1947 a Tribunalului Militar al regiunii a II-a Militară, Secţia I, prin care Iuliu Maniu a fost condamnat. În 1994, Consiliu Judeţean Sălaj a trecut în proprietatea privată a statului o suprafaţă de 44.470 de metri pătraţi, terenuri “neatribuite, rămase la dispoziţia comisiei locale”, şi a concesionat-o pe 99 de ani “Inspectoratului de stat teritorial pentru handicapaţi Sălaj”. Zece ani mai târziu, în 2004, La Bucureşti, a fost emis Certificatul de Moştenitor, prin care Episcopia Greco-Catolică din Oradea a devenit proprietara întregii averi lăsată de Iuliu Maniu. Lucrurile au continuat în 2008, când Consiliul Judeţean (CJ) Sălaj a decis ca imobilul pe care îl avea în proprietate să fie dat in folosinţă pentru 50 de ani Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică din Oradea. Este vorba doar de clădire, terenul aferent rămânând Consiliului Judeţean, fapt ce a creat dificultăţi în accesarea de fonduri.
Încercarea Episcopiei de a rezolva în instanţă regimul juridic au eşuat, iar în tot acest timp, cum nimeni nu a investit în imobil - nici Consiliul Judeţean, proprietar în acte, nici Episcopia Greco-Catolică de Oradea, deţinătoarea titlului de proprietate - zidurile îmbătrânite de vreme şi de nepăsare au început să cedeze.
Nici Ministerul Culturii nu s-a implicat în salvarea casei de la ruină, deşi, formal, clădirea este inclusă în lista de priorităţi pentru restaurare din anul 2010. Senatorul Gheorghe Pop i-a adresat o interpelare ministrului Culturii pe acest subiect, rămasă fără răspuns de mai bine de o lună.
„Dacă credeţi că două mâini harnice pot face ceva, eu vin acolo şi vă lucrez pe gratis mai multe zile”
În ciuda nepăsării autorităţilor, români din ţară şi din străinătate, sălăjeni sau nu, au ales să se implice. Potrivit preotului Cristian Borz, donaţiile au venit atât din ţară cât şi din străinătate, procentul acestora fiind aproximativ egal, respectiv 50% din donatori din străinătate şi tot cam pe-atâta din ţară, suma provenind de la donatorii din ţară fiind însă mai mare. Tot la un calcul sumar, se pare că un sfert din cei care au donat sunt din Sălaj şi la acelaşi calcul se poate vedea că majoritatea donatorilor sunt persoane fizice, printre care se regăsesc 5 firme şi o fundaţie.
Au fost şi oameni de bine care şi-au oferit sprijinul altfel decât financiar. ”„Alo? Noi suntem….Noi nu vă putem ajuta cu bani, dar dacă aveţi nevoie de mână de muncă, noi venim şi facem ce e de făcut“, „Alo? Noi suntem de la.... Vrem să facem o donaţie. Vrem să scriem un material şi, da, vrem să promovăm şi campania. S-au primit şi primele mesaje: „Dacă credeţi că două mâini harnice pot face ceva, eu vin acolo şi vă lucrez pe gratis mai multe zile.“, „Eu sunt departe de ţară, plecată din Sălaj. Dar faceţi o listă cu materialele de construcţie necesare şi o să contactez firmele de profil pentru donaţii.”, „Noi suntem firma cutare, ne ocupăm de reabilitări, trimite-ţi-ne nişte date despre ce presupun lucrările, şi să vedem cu ce vă putem ajuta.“, „Da. Noi acordăm sponsorizări. Trimite-ţi o cerere cu ce ar presupune reabilitarea casei şi o să o supunem analizei.“,,Noi am făcut proiecte de finanţare pentru mai multe clădiri, monumente istorice şi am obţinut finanţările. Ne putem întâlni să vedem ce se poate face concret“”, redă preotul din mesajele primite.
O lecţie bună pentru autorităţi sunt cei circa 40 de tineri şi copii, membri ai grupului „Urmaşii lui Iuliu Maniu” din Bădăcin, care se implică activ în salvarea Casei Memoriale „Iuliu Maniu”. Astfel, membrii grupului, coordonaţi de prof. Maria Borz, au pregătit coşuri cu produse din ograda din Dealul Ţarinei, pentru a le scoate la licitaţie. Scopul acestei activităţi este de a contribui cu propriile lor posibilităţi la reabilitarea casei, urmând ca sumele strânse în urma vânzării coşurilor să fie donate acestei cauze. Totodată, membrii grupului doresc să ofere un exemplu autorităţilor, pentru ca această campanie să poată fi dusă la bun sfârşit, şi Casa lui Iuliu Maniu salvată.
Ce trebuie făcut pentru a nu pierde Casa lui Maniu
Potrivit preotului, în ansamblu, proiectul prevede reabilitarea clădirii, refuncţionalizarea clădirii ca şi muzeu, precum şi amenajarea unui centru destinat activităţilor tinerilor, fiind amenajată o sală de conferinţe. Ce s-a făcut până acum:
– Clădirea este inclusă în lista de priorităţi pentru restaurare din anul 2010 până în prezent- 2015 la Ministerul Culturii
– A fost inclusă în lista de priorităţi solicitată de Agentia de Dezvoltare Regională N-V pentru fonduri structurale 2014-2020
– A fost inclusă în lista solicitată de OUB (Observatorul Urban Bucureşti) al UAR (Uniunea Arhitecţilor din România), şi apare pe site ca şi monument aflat în stare fizică foarte rea
– Am solicitat finanţare prin Compania Naţională de Investiţii, în cadrul Programului de intervenţii în primă urgenţă la construcţii vulnerabile şi care prezintă pericol public.
– Am depus un proiect la Ambasada Statelor Unite – Fondul Ambasadorial pentru Conservarea Obiectivelor Culturale (AFCP) Ediţia 2012
– În 2014 s-au solicitat fonduri SEE
Doritorii pot să sprijine acest proiect, donând în conturile:
Lei: RO22RZBR0000060002085400
Euro: RO18RZBR0000060002899205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com
deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj
Vă mai recomandăm:
Cum justifică Seniorul Coposu cele trei „greşeli“ ale lui Iuliu Maniu
Se încarcă comentariile...
