Dr. Florin Ghiurco: „Îmi plac animalele, sunt mai sincere decât oamenii“

Din cabinetul său nu iese niciun animal bolnav, indiferent dacă stăpânul are sau nu bani. Şi, pentru că iubeşte animanele, sâmbătă, duminică sau miezul nopţii nu cântăresc deloc atunci când e vorba de un pacient în suferinţă.

În anul 2007, doctorul Florin Ghiurco, alături de alţi sufletişti, a înfiinţat prima asociaţie pentru protecţia animalelor din Sălaj. Recent a pus bazele şi unei asociaţii chinologice. Visează să realizeze un adăpost aşa cum numai pe Animal Planet se poate vedea, nu doar pentru câini şi pisici. „Vreau să fie un loc unde să pot ajuta toate animalele, indiferent de specie”, spune veterinarul.

Adăpost de animale într-un fost punct termic

Spaţiul pentru adăpost, un fost punct termic, a fost obţinut abia în septembrie 2009, iar până acum a reuşit să îl doteze cu utilităţi şi să-i pună uşi şi geamuri. Au mai rămas de amenajat boxele, după care acolo s-ar putea adăposti multe suflete.

Din 2007 şi până în prezent, asociaţia s-a ocupat mai mult de tratarea şi plasarea animalelor fără stăpân. Astfel i-au devenit pacienţi de la câini şi pisici până la porumbei sălbatici, prepeliţe sau bufniţe. „Odată cineva mi-a adus o bufniţă rănită la aripă, pe care a găsit-o într-o parcare. Am ţinut-o în cabinet două săptămâni, deşi n-a fost uşor“, povesteşte doctorul.

Tratamentele pe care le administrează animalelor le suportă el însuşi. „De la mine din cabinet n-a plecat niciodată un animal bolnav, doar pentru că stăpânul nu are bani. Cei săraci oricum nu rămân niciodată datori”, afirmă doctorul Ghiurco.

Sponsorii, nişte sufletişti

Nu sunt mulţi cei care sponsorizează asociaţia, dar sunt sufletişti. Toţi cei cu care colaborează la asociaţie fac voluntariat. „Sunt destui oameni cu suflet”, apreciază veterinarul. O dovadă a avut-o la un moment dat când, întorcându-se de la Cehu Silvaniei, un şofer l-a oprit într-o curbă, îngrijorat pentru un arici care traversa şoseaua. „După cum se agita şoferul, am crezut că e vorba un accident grav. Am ajutat ariciul să traverseze, apoi fiecare s-a dus în drumul său. Regret şi acum că nu am avut un aparat de fotografiat la mine”, rememorează Florin Ghiurco.

Atestat din Germania

A absolvit facultatea în 1994, după care şi-a făcut stagiatura câte două luni la Dispensarul sanitar-veterinar din Zalău, la un abator în Aghireş şi la circumscripţia sanitară-veterinară din Vârşolţ. Apoi, după un interviu şi un examen, a plecat într-un schimb de experienţă în Germania – practicant în agricultură, repartizat pentru şase luni la o fermă de porci. „O perioadă foarte benefică. Deşi eram veterinar, dar nu aveam specializare pe un singur animal cum e la ei, fermierul nu m-a lăsat să mă apropii de seringă timp de o lună şi jumătate. Doar muncă fizică, la lopată, pentru 700 de porci. Până când, într-o zi a apărut un porc bolnav. Mi-a cerut să-l eutanasiez, iar eu i l-am vindecat. Apoi altul şi altul. Atunci m-a dus la dulapul cu medicamente şi mi-a spus că am voie să fac ce vreau la el în fermă”, îşi aminteşte veterinarul.
La sfârşitul acestui program, Florin Ghiurco a primit şi un atestat din partea Ministerului Agriculturii din Germania.

Ce-i place?

Animalele. „Sunt mai sincere decât oamenii, cu siguranţă“, crede medicul veterinar. Nu are timp pentru alte hobby-uri, pentru că viaţa sa se împarte între locul de muncă şi cabinet. „Dacă iubeşti animalele, nu poţi să spui că e sâmbătă, duminică sau miezul nopţii atunci când un câine de exemplu e bolnav“, spune Florin Ghiurco.

Ce nu-i place?

Nu-i place politica, deşi consideră că orice om ar trebui să aibă un punct de vedere. Nu-i plac, deci, nici politicienii, pe care îi percepe ca pe o „specie aparte“.

Întrebări şi răspunsuri

Ce animale mai „speciale“ aţi tratat?

Mă ocup mai mult de câini, pisici, papagali, broscuţe ţestoase, hamsteri, cobai. Pe lângă porumbei, prepeliţa sau bufniţa pe care oamenii le-au găsit şi le-au adus, am mai avut ca pacienţi maimuţe, iguane şi chinchilla.

Pro sau contra eutanasierea câinilor comunitari?

Eutanasierea nu este o soluţie, pentru că vor apărea mereu alţii. Ar trebui, cred eu, o legislaţie care să oblige la microciparea lor. Atunci ar putea fi mai uşor de urmărit proprietarii şi de controlat abandonul. Majoritatea câinilor de pe străzi nu sunt localnici, sunt aduşi de la ţară şi abandonaţi aici. Sunt pro eutanasiere, în cazul animalului suferind.