Casa „Prinţului Eugen“ din Timişoara, o poveste cu parfum de epocă. Acum 200 de ani, proprietarul clădirii a primit sarcină care trebuie respectată pe veci

Publicat: 18.10.2016 23:32

Ultima actualizare: 10.08.2022 21:53

Evenimentele legate de marcarea celor 300 de ani de la eliberarea Timişoarei de sub Imperiul Otoman, s-au încheiat, aseară, cu dezvelirea a două plăci memoriale, montate pe casa „Prinţului Eugen”, de pe strada care poartă numele lui Eugeniu de Savoya.

Casa „Prinţul Eugen” se află pe strada Eugeniu de Savoya, la numărul 24. Este una dintre clădirile care ar merita să fie vizitate de turiştii sosiţi la Timişoara şi fără îndoială ar trebui să fie una din mândriile timişorenilor. Şi asta chiar dacă acolo nu a stat niciodată Eugeniu de Savoya. Ea a fost construită în 1817, chiar pe locul porţii “Forforoza”, demolată în urma sistematizării. Casa a fost ridicată chiar din cărămizile fostei porţi.

În cadrul evenimentelor legate de marcarea celor 300 de ani de la eliberarea Timişoarei de sub Imperiul Otoman, au fost dezvelite două plăci memoriale, montate pe casa „Prinţului Eugen”. Una pe latura de pe strada Mărăşeti, cealaltă de pe strada Eugeniu de Savoya.

Iniţiativa i-a aparţinut consilierul local Radu Dimeca.

„E o zi grozavă, pentru că se împlinesc 300 de ani de lumină, de inovaţii, de invenţii, de bună-convieţuire, de Timişoara. Noi am reuşit să intrăm cu 160 de ani mai repede decât Ţara Românească şi Moldova, în zona de influenţă a Europei de Vest. Asta s-a întâmplat în 18 octombrie 1716, când Eugeniu de Savoya intra în oraşul Timişoara. Aşa că s-a întâmplat să fim altfel decât ceilalţi din zona noastră. Avem un pic altă mentalitate. Şi asta o datorăm şi lui Eugeniu de Savoya. Faptul că în 1989, noi am fost oraşul unde s-a declanşat Revoluţia în România nu poate să fie decât un fir care se împleteşte firesc cu istoria”, a spus Radu Dimeca.

Pe casa „Prinţului Eugen” s-a aflat o placă veche, care amintea despre istoria locului, însă Radu Dimeca susţine că acela nu era deloc reprezentativă.

„Era serigrafiată pe plasticglas şi nu arăta deloc bine. Trebuie să dăm Cezarului ce e al Cezarului. Acuma sunt două plăci care dau informaţia în limbile română, engleză, germană, maghiară şi sârbă”, a mai spus Dimeca.

La inscripţia textului în limba germană s-au strecurat două mici greşeli gramaticale, însă Radu Dimeca susţine că problema va fi remediată în cel mai scurt timp.

Povestea stemei de pe frontispiciu

Pe frontispiciul clădirii s-a aflat până recent stema aflată pe poarta Forforos, pe care a intrat comandantul suprem al trupelor Eugeniu de Savoya, în 18 octombrie 1716. Singura amintire palpabilă a uneia dintre porţile Cetăţii a fost acoperită mult timp de o construcţie ciudată din sticlă, iar stema nici nu mai putea fi descifrată. Stemă a fost dată jos recent şi a fost dusă la muzeu pentru restaurare. Ea urmează să fie repusă după restaurarea faţadelor clădirii.

Interesant este că atunci când s-a construit acest imobil, proprietarul a primit o obligaţie din partea municipalităţii! Trebuia să pună pe vecie deasupra intrării basorelieful în care este figurată imaginea vechii porţi.

Parfumul istoriei

Clădirea are şapte apartamente. La parter, pe latura de pe strada Mărăşeşti a funcţionat mulţi ani o firmă de antichităţi, în locul ei s-a deschis recent o cafenea, în colţul clădirii este un magazin de vinuri, iar la etaj se găseşte un cabinet medical, o sală de fitness şi sediul unei firme. Pe latura de pe strada Eugeniu de Savoya este o altă cafenea cu terasă.

Intrat în micuţa curte interioară este imposbil să nu rămâi emoţionat de parfumul istoriei. Scările în formă de melc sunt din lemnul original, la fel grinzile, multe dintre uşi şi geamuri sau balustrada cu design inedit. Toate te duc cu gândul la perioada în care s-a început construcţia Micii Viene. Se vede clar că este nevoie urgentă de lucrări de consolidare şi reabilitare, pentru că în unele locuri, pereţii s-au crăpat deja.

Citește și: Eugeniu de Savoya a intrat în Timişoara acum 300 de ani şi a deschis porţile oraşului spre cultura şi civilizaţia Europei occidentale

S-au făcut reparaţii la acoperiş şi la pod, însă şi faţada exterioară a clădirii se află într-o stare avansată de degradare. Directorul Direcţiei de Cultură, Sorin Predescu, susţine că s-au emis deja autorizaţiile de renovare, iar în 2017 casa va trebui să arate din nou bine.

„Casa este în avizare la noi, a fost avizată şi la Primărie. În urma demersurilor pe care noi le-am făcut, am avut discuţii cu Asociaţia de proprietari, care vor suporta costurile restaurării, dar au apărut şi probleme tehnice pe parcurs. Una dintre ele a fost o surpriză anticipată, istorică. Când s-a făcut studiul geotehnic, s-a găsit temelia porţii Forforoza. Asta a fost acum câteva săptămâni. Ştim cum arată pe planşe, dar odată cu îndepărtarea zugrăvelii superficiale vedem că a existat un stil de decoraţiuni inedite pe faţadă. Acestea s-au păstrat doar sub medalionul de deasupra intrării. Ne dă un indiciu că această casă a fost decorată cu ciucuri baroce imperiale, tocmai în amintirea Prinţului Eugen. Este o restaurare importantă, casa, din cauza valorii ei memoriale, este un monument de Clasa A şi grija pentru restaurare trebuie să fie foarte mare. Sper că la anul să fie deja gata. Inclusiv curtea interioară va fi refăcută şi vor dipărea clădirile anexe care s-au construit acolo ilegal”, a spus Sorin Predescu.

Magazin şi agenţie teatrală

Înainte de a se ridica clădirea actuală, sub poarta Cetăţii s-a construit o încăpere care a aparţinut comunităţii evreieşti, acolo a funcţionat între 1755-1760 o casă de rugăciuni.

În 1817, vechea poartă, care încurca deja circulaţia, a fost dărâmată, în locul ei fiind construită clădirea de azi. În perioada interbelică a adăpostit firme din domeniul laptelui, pâinii, legume şi zarzavaturi, apoi a fost restaurant şi cârciumă.

În 1934, în clădire a funcţionat biroul general de Comerţ, Industrie şi Agricultură, apoi în 1946 s-a deschis aici Agenţia teatrală. Naţionalizarea din 1948 a pus capăt tuturor iniţiativelor private. Clădirea a adăpostit în general chiriaşi, care după 1990 şi-au cumpărat apartamentele.

“Nu ştiu în ce măsură a intrat în conştiinţa timişorenilor acest eveniment”

Istoric al culturii bănăţene, jurnalist şi artist fotograf Walter Konschitzky, a venit din Germania să participe la dezveliera plăcuţelor de pe casa “Prinţului Eugen”. “E un pic sărăcăcios faţă de ce ar trebuie să existe în această zi. Dar e bine că se amintesc lucrurile din istorie, dar nu ştiu în ce măsură a intrat în conştiinţa timişorenilor şi bănăţenilor acest eveniment. Clădirea aceasta nu are nimic în comun cu persoana Prinţului Eugen, dar este pe locul unde a fost poarta Forforoza. Casa a fost constrită pentru perpetuarea memoriei acestui eveniment, intrarea în oraşul eliberat. Înainte de casa actuală a mai existat un imobil mai mic. Timişorenii de altă dată ştiu acest loc după numele <Casa la poarta lui Eugen>. Este o dovadă că acum 150 de ani era încă foarte vie amintirea evenimentului din 1716 în rândul timişorenilor. În 1916, la 200 de ani, în toiul războiului, Primăria oraşului a făcut o şedinţă festivă, comemorativă, dar nu era vreme de sărbători mari. S-a marcat momentul, chiar dacă erau moment grele în oraş. În 1916 au fost pierderi enorme, pe frontul din Italia au căzut zeci de mii de bănăţeni. Nici la 100 de ani, în 1816, nu s-a inaugurat ceva cu această ocazie, pentru era imediat după Războaiele Napoliene”, a spus Walter Konschitzky.

Citește și: Organizatorii festivalului Vest Fest au donat un skatepark tinerilor din Timişoara

Statuie ecvestră cu Eugeniu de Savoya

Reprezentanţii Asociaţiei Eugeniu de Savoya, care au organizat evenimentele principale pentru acest jubileu, printre care şi concertul cu Filarmonica Banatului din Piaţa Libertăţii, au promis că anul viitor, în Piaţa Libertăţii va avea loc, în fiecare zi, schimbul de gardă în uniforme habsburgice, aşa cum se întâmplă, cu mult success, în Cetatea Alba Iulia.