FOTOGALERIE Învingătorii din lupta cu cancerul, aplaudaţi la Teatrul «Elvira Godeanu». Jurnalista Corina Dragotescu a fost alături de cei care au înfruntat boala
0
O parte dintre bolnavii gorjeni care au învins cancerul şi-au povestit experienţele prin care au trecut în cadrul unei manifestări denumite «Ziua Învingătorului», care s-a desfăşurat, astăzi, la Teatrul Dramatic «Elvira Godeanu». Invitaţi speciali au fost cunoscuta jurnalistă Corina Dragotescu şi europarlamentarul Daciana Sârbu.
Poveştile unor învingători din lupta cu cancerul au fost prezentate prin intermediul unor filme, care i-au impresionat pe cei prezenţi în sala Teatrului «Elvira Godeanu». Acţiunea a fost organizată de Asociaţia de Oncologie «Sfânta Ana» din Târgu-Jiu. În sala teatrului au fost prezenţi o parte dintre cei care au suferit de cancer şi chiar se luptă în continuare cu această boală cumplită. Andrei Glăvan, un băieţel din Târgu-Cărbuneşti, diagnosticat cu tumoare la creier a reuşit să se vindece. De asemenea, cazul unei tinere care a învins cancerul, dar a rămas paralizată din cauza unei erori medicale i-a impresionat pe cei prezenţi. Şi alte persoane care au învins cancerul au fost prezentat şi aplaudate.
Corina Dragotescu a povestit cum a luptat cu cancerul
Corina Dragotescu le-a povestit celor prezenţi experienţa sa şi i-a sfătuit să meargă regulat la controale medicale: „Cei mai importanţi oameni sunt cei pe care-i vedeţi pe scenă şi învaţă să se poarte firesc cu cei care au o suferinţă şi învaţă ceea ce este toleranţa într-o societatea prea puţin tolerantă şi prea plină de prejudecăţi faţă de boală. În cazul nostru exisă doar două opţiuni: să mori sau să trăieşti. Dincolo de asta, nu există ceva intermediar. Foarte important este cum te acceptă cei din jurul tău. Să fii diagnosticat cu cancer înseamnă pentru oamnenii sănătoşi un fel de echivalenţă cu moartea. Vă anunţ că nu e aşa, că suntem în secolul XXI, că trăim bine merci, că medicamentele de ultimă generaţie, deşi foarte scumpe, ne ajută să depăşim momentul greu în care trebuie să luptăm cu boala şi să învingem celule rele şi nu ne rămâne decât să sperăm că şi societatea ne acceptă aşa cum suntem. Mereu am spus că în momentele acelea eşti singur şi trebuie, totodată, să ai în spate familia care te susţine. Primul tău gând este ca să te salvezi pe tine pentru ca, apoi, să fii un sprijin pentru familia ta. Dacă se întâmplă, Doamne fereşte, să fiţi diagnosticaţi cu o boală grea, nu neapărat cu cancer, trebuie să ştiţi că totul ţine de puterea de a lupta“.
Credinţa a ajutat-o să lupte
Cunoscuta jurnalistă le-a spus celor prezenţă că credinţa în Dumnezeu a ajutat-o în lupta împotriva bolii: „Citind foarte mult Biblia în perioada în care am fost bolnavă, pentru că eu cred foarte mult în puterea credinţei şi în puterea celor care se roagă pentru tine, eu nefiind o persoană practicantă a credinţei, dar cred în puterea gândurilor bune pe care ţi-o dau cei de lângă tine. În Biblie am întâlnit de multe ori această idee: un trup sănătos nu poate ajunge nu poate ajuta o minte bolnavă, dar o minte sănătoasă poate ajuta un trup bolnav. Este un lucru reali şi care vă poate sprijini. Primul lucru despre care mi s-a spus a fost că o să-mi cadă părul. M-am tuns foarte scurt, pentru că pentru o femeie este foarte greu să renunţi la păr. Într-o dimineaţă, m-am trezit şi am pus mâna în păr, gestul pe care îl face orice femeie, şi am rămas cu părul în mână. Nu m-a durut nimic şi pur simpli am rămas cu părul în mână ca şi când nu ar fi fost al meu, de parcă ar fi fost nişte scame. După următoarele şedinţe de chimioterapie nu au mai fost nuici genele. Trebuie să ai o viaţă normală, iar, dacă cei din jur nu te ajută, este foarte greu să treci mai departe orice ai face“.
Corina Dragotescu a povestit că activitatea pe care a desfăşurat-o a salvat-o: „Serviciul este cel care m-a ţinut şi m-a vindecat. Eu nu am întrebat de ce mi se întâmplă mie asta, pentru că, din nefericire, am avut în familie cazuri de cancer. Este un instict de supraviţuire, care iese la iveală în momentul respectiv, dar sunt şi momente de cădere în care plângi. Este perioada de aşteptare în care ţi se pune diagnosticul definitiv în care este cea mai cruntă“





