Cântăreţii castraţi care au cântat la început în corul bisericilor, iar mai târziu au ajuns mari vedete ale operei

Cântăreţii castraţi erau la modă în Roma antică. Testiculele copiilor cu vârste cuprinse între şapte şi zece ani erau extirpate pentru ca băieţii să-şi poată păstra vocea deosebită, de sopran.

Prima referinţă despre cântăreţii castraţi apare în lucrarea „Istoria romană“ a omului de stat roman Dio Cassius. Originea acestei practici este plasată în timpul împăratului Septimiu Sever (222-211).

În deceniile din preajma anului 200, castrarea copiilor a atins proporţiile unei manii. La un moment dat, probabil că un tânăr cu voce superbă a fost castrat pentru a rezulta o voce care pe măsură ce băiatul s-a maturizat a devenit mai puternică, fără însă a se îngroşa. (...) Sf. Pavel, de fapt, a netezit fără intenţie calea cântereţilor «castrati». În calitate de apostol creştin în rândul păgânilor, în primul secol după Hristos el scria vehement că femeile nu au voie să cânte în biserică (interdicţie la care s-a renunţat abia în secolul al XVII-lea). Un compozitor care scria o piesă în care era necesară o voce înaltă avea de ales între două posibilităţi: folosirea unui băiat prepuberal sau a unui bărbat care să-şi subţieze vocea în falset“,

scrie sciitorul Charles Panti în volumul „Cartea Sfârşiturilor“. 

Cardinalii recrutau aceşti cântăreţi pentru corurile lor private, iar această practică a castrării a devenit un fenomen în familiile sărace. 

Debutul cântăreţilor castraţi în operă 

Opera i-a transformat pe aceşti cântăreţi în adevărate vedete. Paolo Folignato şi Girolamo Rossini au fost primele vedete «castrati» din operă. Aceştia au interpretat în anul 1599 opera Dafne compusă de Jacopo Peri. Cei doi au cântat chiar la Vatican lui papa Clement al VIII-lea, care s-a declarat impresionat. Numărul cântăreţilor castraţi din opera a crescut foarte mult, după această acceptare, şi s-a renunţat la sopranii falsetişti. 

Prima vedetă castrată

Primul cântăreţ castrat care a ajuns vedetă a gost Baldassare Ferri. Acesta s-a născut în oraşul Perugia în anul 1610. Cu puţin timp înainte de împlinirea vârstei de 11 ani părinţii acestuia au acceptat să fie castrat. Băiatul s-a mutat apoi pe proprietatea cardinalului Crescenzi şi a trăit în lux, iar la vârsta de 15 ani a avut loc lansarea pe marea scenă. Era sărbătorit în toate oraşele, iar femeile erau captivate de frumuseţea sa androgină. Regii şi reginele din Europa şi asia îl chemau să cânte, iar pentru el se opreau războaiele pentru a putea susţine spectacole. La vârsta de 45 de ani s-a stabilit la Viena unde a trăit timp de 20 de ani şi a acumulat o avere impresionantă, pe care a donat-o în scopuri caritabile la sfârşitul vieţii. Acesta a murit la vârsta de 70 de ani. 

70% dintre cântăreţii de operă erau castraţi 

Mii de băieţi italieni au fost castraţi, în speranţa că îşi vor scoate familiile din sărăcie. La Napoli exista chiar şi un centru de pregătire, iar elevii erau îmbrăcaţi în negru, la fel ca preoţii. „Erau castraţi atât de mulţi băieţi, încât guvernul italian şi Biserica s-au văzut forţate de opinia publică să ia poziţie. Desigur, aceste organisme au condamnat practica. Guvernul a scos operaţiile de castrare în afara legii, însă, adesea, se făcea că nu-i observă pe cei care le practicau. (...) Operaţiile au început să se desfăşoare clandestin. (...) Spre mijlocul secolului al XVIII-lea, numai în Italia erau castraţi anual până la 2.000 de băieţi. Se presupune că 70% din totalul cântăreţilor italieni erau castraţi“, susţine Charles Panati. 

Capitala castraţilor era Bologna, unde era un centru medical al Italiei.

Ultimul mare cântăreţ castrat a fost Giovanni Velluti. Acesta a rămas fără testicule ca urmare a unor probleme medicale. S-a îmbolnăvit, iar medicii au apelat la această procedură. A devenit un celebru cântăreţ foarte căutat de femeile din clasa înaltă, cu care avea nenumărate escapade. A murit în anul 1861 la vârsta de 80 de ani.