FOTO Primarii vizionari ai Târgoviştei. Oamenii care ne-au construit „Florenţa Valahă”

Primul primar al oraşului a fost ales Gheorghe Ludescu

Primul primar al oraşului a fost ales Gheorghe Ludescu (iulie 1864), cel care fusese „ultimul prezident” al Sfatului Orăşenesc, persoană fără studii superioare, dar cu o bogată experienţă în administraţie.

Activitatea primăriei a început să se conducă după regulamente bine întocmite, cu destinaţii speciale: pentru funcţionarea pieţelor şi târgurilor, pentru buna funcţionare a poliţiei şi a serviciului administrativ, pentru privegherea prostituţiei, igienei şi salubrităţii publice.

Încã din 1885 au început discuţiile pentru construcţia unui Bulevard, care să facă legătura dintre „Gara Ciocârlan” şi strada Libertăţii. Noua arteră urma să se deosebească de toate celelalte. Dreaptă, cu trotuare largi, având plantaţi castani de o parte şi de alta, a solicitat un mare efort financiar. Ideea a fost reluată în 1894, iar construcţia bulevardului s-a început în 1896 şi s-a terminat în 1897, când s-au instalat 60 de felinare şi 25 de bãnci.  

Primăria a continuat să funcţioneze în casele lui Nicu Vlădescu şi ale lui Iancu Petrescu,  apoi într-un imobil cu etaj, cumpãrat cu bani din buget. În 1896 a fost contractat un împrumut substanþial de 300.000 de lei, pentru construirea unui local adecvat, a bulevardului gării feroviare şi a unei grădini publice.  

Noul local – sediul Primăriei până în prezent – va fi finalizat în 1898, fiind opera arhitectului italian Baltasar Vignosa Giovanni, lucrările fiind supravegheate de inginerul Nicolae Bruneanu. Planul clădiri era mai vast decât al Prefecturii, cu multe încăperi la parter şi etaj, cu plafoane pictate în fiecare spaţiu cu alt model, cu stucatură aurită, dând senzaţia de fast baroc.

În perioada următoare activitatea tuturor primarilor s-a desfăşurat pentru punerea în aplicare a noi concepţii urbanistice, iniţiată în 1912. În 1928 primăria şi-a dat avizul pentru construirea căii ferate cu linie normală Târgovişte-Ploieşti, cu ramificaţia Haimanale-Moreni şi Răzvad-Ochiuri. 

S-au făcut noi studii pentru construirea unei hale în zona centrală, pentru amenajarea pieţei, a unei băi publice, pentru pavarea cu piatră cubică a străzilor principale etc. Începuturile noi concepţii de amenajare a zonei centrale l-a făcut construirea fabrici de gheaţã instalată în subsolul halei centrale (11 februarie 1936). Principala arteră era considerată strada care pornea din Calea Domnească, din dreptul fostelor clădiri ale Tribunalului şi Prefecturii, şi mergea până în piaţa Mitropoliei (actuala stradă Alexandru Ioan Cuza) – ani de zile aici palpitând viaţa urbei şi tot ce avea ea semnificativ.  

Între primi ani ai perioadei interbelice şi până prin 1950 a avut o înfăţişare deosebitã, specifică târgurilor de provincie din Vechiul Regat, cu imobile aproape uniforme, cu spaþi comerciale la parter, etajele fiind folosite ca spaţii de locuit, cu puţine excepţii. Cetãţenii ştiau că vin să se plimbe „pe Centru”, se întâlneau „în Centru” sau făceau cumpărături la diferite magazine.

În noiembrie 1943, pentru sprijinirea eforturilor militare ale ţri , se va constitui la Târgovişte „Asociaþia Târgoviştenilor şi Dâmboviţenilor”, ce va dona Armatei Române suma de 6.960.997 lei, la care se adaugă colete expediate pe front sau alte donaţii în valoare de peste 1 milion de lei.  Noi lucrări vor fi iniţiate în perioada 1942-1943, graţie importantelor fonduri alocate oraşului de către mareşalul Ion Antonescu. Obţinerea acestor fonduri s-a datorat în bună parte şi eforturilor primarului Lazăr Petrescu, care a solicitat în urma unei audienţe la conducător, suma de 200 milioane lei, în contul taxelor petroliere. Drept recunoţtinţã, primarul târgoviştean îl va numi pe mareşal în „Buletinul Oficial” al oraşului „noul ctitor al oraşului Târgovişte”.  

Se amenajeazã acum halele, stadionul, banca populară, barajul de pe Ialomiţa, abatorul etc. S-a acordat atenþie şi bisericilor Sfânta Vineri, Târgului, Turnului Chindiei, iar la 30 ianuarie 1944 s-au inaugurat muzeul şi biblioteca oraşului. Ultimele două edifici vor constitui nucleul celor mai importante instituţii de cultură din oraş. Din 28 noiembrie 1944, Târgoviştea are primul primar comunist, în persoana muncitorului Ion Rădulescu, iar colegul său de partid, învăţătorul Gheorghe Popescu, devine prefectul judeţului – instalat de „muncitori în număr de peste 10.000 din tot judeţul”. 

În aceste condiţii în oraş a putut fi impusă rapid politica de comunizare aplicată în întreaga ţară. Se organizează numeroase manifestaţii de susţinere a acţiunilor Frontului, unde sunt aduşi mii de cetăţeni: manifestaţia contra guvernului Rădescu (4 februarie 1945), manifestaţia de salutare a instalării guvernului Petru Groza (6 martie 1945), manifestaţa pentru dizolvarea partidelor istorice (12 octombrie 1945), demonstraţia cu prilejul Zilei Internaţionale a Muncii (1 mai 1946). Sunt constituite puternice organizaţii ale partidelor Frontului Democrat (ulterior Blocul Partidelor Democrate) şi se ţin adunări ale acestora. Graţie acestei intense propagande şi a fraudării alegerilor prin controlarea de organele de represiune, în noiembrie 1946 Blocul Partidelor Democratice va obţine o victorie zdrobitoare în Dâmboviţa (130.265 voturi dintr-un total de 179.000 voturi exprimate). Cu manifesta-ia de „adeziune la republica populară”(17 ianuarie 1948), Târgoviştea intră înrt-o nouă fază a evoluţiei sale.

În aceste condiţii în oraş a putut fi impusă rapid politica de comunizare aplicată în întreaga ţară. Se organizează numeroase manifestaţii de susţinere a acţiunilor Frontului, unde sunt aduşi mii de cetăţeni: manifestaţia contra guvernului Rădescu (4 februarie 1945), manifestaţia de salutare a instalării guvernului Petru Groza (6 martie 1945), manifestaţa pentru dizolvarea partidelor istorice (12 octombrie 1945), demonstraţia cu prilejul Zilei Internaţionale a Muncii (1 mai 1946). Sunt constituite puternice organizaţii ale partidelor Frontului Democrat (ulterior Blocul Partidelor Democrate) şi se ţin adunări ale acestora. Graţie acestei intense propagande şi a fraudării alegerilor prin controlarea de organele de represiune, în noiembrie 1946 Blocul Partidelor Democratice va obţine o victorie zdrobitoare în Dâmboviţa (130.265 voturi dintr-un total de 179.000 voturi exprimate). Cu manifesta-ia de „adeziune la republica populară”(17 ianuarie 1948), Târgoviştea intră înrt-o nouă fază a evoluţiei sale.  

Perioada regimului comunist a însemnat în primul rând transformarea oraşului într-un puternic centru industrial. Dezvoltarea lentă din ani 1950-1960, a fost urmată de un deceniu de numeroase investiţii , ce vizau constituirea unei ample platforme industriale, în concordanţã cu obiectivele Partidului Comunist Român de industrializare masivş a ţării. Noile întreprinderi vor absorbi populaţia din diverse zone ale ţãri, triplând numãrul locuitorilor oraşului şi forţând extinderea acestuia, prin construirea de noi cartiere şi facilităţi pentru aceştia. Încă de la şedinþa Comitetului Judeţean al Partidului Comunist Român din 15 august  1945, se adoptase lozinca „Să ne îndreptăm atenţia către industrie!”. 

Începuturile acestui amplu proces de industrializare sunt însă modeste. La momentul proclamării Republicii Populare Române, existau în Târgovişte Atelierele CFR (fostul Arsenal al Armatei), trei rafinări de petrol, cinci fabrici de sifoane, două fabrici de mezeluri, două de teracotă, o fabrică de oxigen, o fabrică de spirt, una de săpun, o sticlărie, o turnătorie ş 8 mori de făină. Principalele întreprinderi vor fi naţionalizate prin Legea din 11 iunie 1948. Cea mai importantă unitate economică rămâne fostul Arsenal, botezat din 8 august 1945 Atelierele CFR „Gheorghe Gheorghiu-Dej” şi transformat succesiv în Uzină de Maşini (1949), apoi în Uzină de Utilaj Petrolier (UPET) – nume sub care este cunoscut şi în prezent. Aici vor fi inaugurate şi cursurile unei „universităţi muncitoreşti” (din 1960), pe lângă procedeele destinate uzului industrial, cursanţii studiind în câteva ore şi fizică, matematică şi limba română. Fosta rafinãrie „Victoria” îşi păstreazã numele dar devine fabrică de produse chimice (1950), continuându-şi activitatea şi după 1989. 

Înfiiţarea judeţului Dâmboviţa în 16 februarie 1968, cu reşedinţa în municipiul Târgovişte, a permis noi iniţiative care vizau transformarea localitãţii în „cetate a oţelului şi a industriei constructoare de maşini”.  Vizita lui Nicolae Ceauşescu din 22 iulie 1969 constituie momentul decisiv în transformarea oraşului în centru industrial. 

În anul următor încep lucrările de construcþie la Întreprinderea de Strunguri „SARO”, Întreprinderea de Becuri şi Surse de Iluminat „Romlux” (ambele intrând în funcţiune în iulie 1972) şi la Combinatul de Oţeluri Speciale (COS). Echipate cu tehnică modernă şi înghiţind cele mai mari sume investite vreodatã în economia Târgoviştei, cele trei întreprinderi erau furnizori de talie naţională, considerate capabile să concureze cu giganţi occidentali la nivelul calitãţi produselor.

Combinatul de Oţeluri Speciale a fost inaugurat de Nicolae Ceauşescu la 14 decembrie 1973, devenind principala unitate economică a oraşului şi unul din cele 10 astfel de combinate existente în lume, proiectat să producă peste un milion de tone de oţeluri aliate şi înalt aliate pe an. Dupã 1989 va fi printre primele mari unităţi economice intrate în atenţia investitorilor străini, funcţionând până în prezent (masiv restructurat însă) în cadrul grupului internaţional.

Problemele socio-economice, specifice procesului de tranziţie cãtre economia de piaţă, au pus municipalitatea în faţa unor noi tipuri de manifestări ale nemulţumiri populaþie: protestele în stradă şi pichetarea sediilor instituţiilor administrative. În Târgovişte, cele mai ample astfel de manifestări au loc în 1999 – primul miting al pensionarilor şi marele miting al sindicaliştilor de la uzinele din Moreni, Mija şi Dragomireşti (peste 2.000 de persoane). În timpul mandatului primarului Teodor Bâte s-au dat în folosinþã primele 50 de apartamente construite dupã 1989 (iunie 1999), edificate de către firma „SC Novacom SA” din Moreni, ca şi primul azil de noapte din judeţ (1997). În domeniul infrastructuri, este finalizat pasajul de trecere peste calea ferată Târgovişte-Ploieşti, cu 4 benzi de circulaţie (2000).

Oraşul aderă la Uniunea Oraşelor Istorice din România, primarul său fiind vicepreşedintele uniuni (1999).  Primarul Iulian Furcoiu (în funcţie între 2000-2008) a acţionat pe linia exploatării potenţialului turistic şi cultural al oraşului, prin reintegrarea în circuitul turistic şi alocarea de fonduri pentru înfrumuseţarea localitãţii – rãmânând în memoria orăşenilor ampla campanie de pavare a trotuarelor cu „biscuiţi” (pavele de beton, de forma respectivului aliment) roşi şi albi şi plantarea susţinutã a numeroase flori, acţiuni ce au îmbunătăţit considerabil aspectul oraşului.

Primãria demareazã programul de locuinþe pentru tineret ANL în cartierele micro I I, IV şi XI, iar prin extensia urbană apare un nou cartier „Tineretului-Sagricom”. Sunt reabilitate şi modernizate pieţele agro-alimentare din municipiu: 1 Mai (Centru), Bărăþiei, Tineretului,  Aurora (micro IV), Vlad Ţepeş (micro XI). Sunt edificate aşezămintele sociale „Sfânta Maria” şi „Sfânta Elena”, iar pentru copi se construiesc parcuri de joacã („Voinicel”, „Bondocel”,  „Aşchiuþã” etc). 

În timpul mandatului primarului Gabriel Boriga (2008 – 2014), s-au fãcut eforturi vizând atragerea de fonduri europene, destinate în principal modernizîri oraţului, sporirii confortului locuitorilor şi creşteri atractivităţii localităţii. În acest sens s-a început asfaltarea a 32 de străzi secundare din toate cartierele municipiului, în paralel cu reabilitarea arterelor principale. 

În anul 2010, considerat de primar „cel mai bun an din istoria seculară a oraşului în ceea ce priveşte investiţia”, s-a reuşit atragerea de fonduri europene în valoare de 85 de milioane de euro, 98% reprezentând fonduri nerambursabile. Majoritatea acestor fonduri au fost alocate Planului strategic integrat pentru dezvoltarea durabilă a municipiului Târgovişte (peste 34 milioane de euro), plan ce viza modernizarea a 6 cartiere (aproximativ o treime din suprafaţa municipiului), prin înlocuirea în totalitate a reţelei de apă, a reţelei de canalizare, a infrastructuri rutiere, refacerea întregi peisagistici, a sistemului de iluminat public, a locurilor de joacă pentru copii, monitorizarea traficului rutier prin camere de luat vederi etc. 

Alte două mari proiecte, în valoare de circa 20 de milioane de euro fiecare, vizează reabilitarea şi modernizarea centurii rutiere a oraşului şi consolidarea şi modernizarea a 9 unităţi şcolare.  La începutul anului 2011 au fost finalizate lucrările de restaurare a Curţii Domneşti, urmărindu-se protejarea ansamblului monumental, în urma derulării unui amplu proiect PHARE, în valoare de 3.480.508 euro.  O investiþie de peste 19 milioane de euro, vizată a se materializa pe structura fostei Baze de Agrement „Crizantema”, lăsată în paragină de 20 de ani. Complexul va cuprinde o plajă amenajată, bazine de înot şi tobogane cu apă, un bazin acoperit şi terenuri de tenis, baschet şi minifotbal, locuri de joacă pentru copii.

O investiþie de peste 19 milioane de euro, vizată a se materializa pe structura fostei Baze de Agrement „Crizantema”, lăsată în paragină de 20 de ani. Complexul va cuprinde o plajă amenajată, bazine de înot şi tobogane cu apă, un bazin acoperit şi terenuri de tenis, baschet şi minifotbal, locuri de joacă pentru copii. 

Pe aceeaşi linie, a creări unor spaţii moderne destinate agrementului şi activităţilor fizice, pe 15 iulie 2010 a fost inaugurat primul bazin acoperit al oraşului, având dimensiuni semiolimpice ş putând fi utilizat pe parcursul întregului an, graţie instalaţiei de încălzire.  

În vara lui 2011, Primăria Târgovişte a demarat un amplu program de igienizare şi curăţare, demolând circa 90 de construcţi ilegale şi mii de garaje, reuşind să redea spaţiului verde, anumite zone de importanţă istoricã ale oraşului, precum Şanþul Cetăţii. 

Primarii oraşului (1864 - 1949)         

Prin legea de organizare administrativă din 31 martie 1864, Târgovişte devine comună urbană, condusă de un consiliu comunal ales o dată la patru ani, cu o reînnoire din doi în doi ani a numărului de membri, prin tragere la sorţi. Din rândul consilierilor comunali erau aleşi un primar şi doi ajutori, cu atribuţii de ordin administrativ, edilitar, ordine publică, aprovizionarea populaţiei, financiar - contabil, reprezentarea comunei în instanţă, alcătuirea listelor electorale. Ca semn distinctiv al funcţiei, primarul avea fixată la cingătoare o eşarfă în culorile naţionale. 

În anii 1949 - 1950, oraşul este condus de un Comitet provizoriu înfiinţat prin decizia din 20 mai 1949 a Comitetului Provizoriu al judeţului Dâmboviţa; atribuţiile comitetului sunt mult mai largi şi mai numeroase decât ale vechilor structuri administrative, inclusiv preluarea obiectivelor industriale naţionalizate şi înfiinţarea unei secţii agricole a oraşului. 

După alegerile din 3 decembrie 1950, se constituie Sfatul Popular al oraşului Târgovişte, format din 33 de deputaţi aleşi. Structura noii instituţii era: Comitetul Executiv (organul de execuţie), format din 9 membri, un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar; funcţionau şase comisii permanente, organizate pe principalele atribuţii administrative. 

Sfatul Popular îşi desfăşoară activitatea până la 16 februarie 1968, când se adoptă legea de organizare administrativă - prin care municipiul Târgovişte devine reşedinţa judeţului Dâmboviţa, conducerea oraşului fiind asigurată din nou de organele Primăriei.

 Pe categorii, funcţiile au fost ocupate astfel: 41 primari în anii 1864 - 1949; 2 preşedinţi ai Comitetului Provizoriu, în anii 1949 - 1950; 15 preşedinţi ai Comitetului Executiv al Sfatului Popular, în anii 1950 - 1989; 8 primari, în anii 1990 - 2005. 

        GHEORGHE LUDESCU: 1 sept.1864 - 12 dec.1866; 21 aug.1874 - 14 iul.1875 

        IOAN RĂDUCANU: 12 dec.1866 - 24 aug.1868; (interimar, girează funcţia=18 iul.1872 - 2 ian.1874); 2 ian. - 21 aug.1874 

        SCARLAT TĂNĂSESCU: 12 dec.1868 - 6 mart.1869 

        Comisie interimară: 6 mart. - 7 mai 1869 

        IOAN ZOIADE: 7 mai 1869 - 5 ian.1871 

        NICOLAE CHIRCULESCU: 5 ian.1871 - 18 iul.1872 

        ANTON FOTINO: 14 iul.1875 - 15 dec.1876 

        NIŢĂ FUSEA: 15 dec.1876 - 3 nov.1877; 21 dec.1878 - 30 mart.1880 

        DINCĂ BUCŞENEANU: 3 nov.1877 - 21 dec.1878 

        COSTACHE SIMULESCU: 30 mart.1880 - 12 ian.1882 

        DR. DIMITRIE IOVITZ: 12 ian.1882 - 2 febr.1883 

        IANCU NICULĂESCU: 2 febr. - 8 oct.1883 

        GHEORGHE IRIMIA: 8 oct.1883 - 21 febr.1884; 25 mai - 20 aug.1885 

        COSTICĂ FUSEA: 21 febr. - 25 mai 1884 

        VASILE DUMITRESCU: 20 aug.1885 - 26 mai 1888; 19 sept.1894 - 19 iun.1895; 3 ian. - 1 mart.1896; 18 iul.1907 - 24 sept.1908 

        Comisie interimară: 25 mai - 15 iulie 1888; 19 iun. - 23 iul.1895; 20 mai - 2 iulie 1899; 23 febr. - 30 mart.1901; 22 ian. - 6 mart.1905; 12 apr. - 18 iul.1907; 8 ian. - 24 mart.1911; 20 ian. - 16 mart.1914; 13 iul.1918 - 29 mart.1926; 10 iun. 1926 - 15 ian.1928; 26 mart. - 14 iul.1934 

        GEORGE CAIR: 15 iul.1888 - 23 ian.1889; 2 iul. 1899 - 23 febr.1901 

        IOAN ANGHELESCU: 23 ian. - 17 iun.1889; 10 oct. - 25 nov.1889; 14 mart.1891 - 14 sept.1894 

        STELIAN STĂNESCU (girează funcţia): 17 iun. - 10 oct.1889 

        VASILE DIMITROPOL: 25 nov.1889 - 14 mart.1891 

        ION I. STEMATIU: 1 mart.1896 - 2 sept.1897; 13 ian.1904 - 22 ian.1905 

        LAZĂR PETRESCU: 2 sept.1897 - 19 nov.1898; 30 mart.1901 - 6 apr.1902 

        DIMITRIE ATHANASIU: 19 nov.1898 - 20 mai 1899; 24 nov.1902 - 11 ian.1904 

        CONSTANTIN CARABELLA: 6 mart.1905 - 1 iun.1906 

        GEORGE PÂRVULESCU: 1 iun.1906 - 12 apr.1907; 15 ian.1928 - 9 iun.1929; 5 dec.1933 - 26 mart.1934; 14 iul.1934 - 11 ian.1938 

        PETRICĂ PETRESCU: 24 sept.1908 - 8 ian.1911 

        GONZALV IONESCU: 24 mart.1911 - 20 ian.1914; 13 mai 1930 - 23 mai 1931 

        DR. VASILE PETRESCU: 16 mart.1914 - 12 mai 1917 

        ANDREI I. GEORGESCU: 12 mai 1917 - 13 iul.1918 

        Comisii interimare: 13 iul.1918 - 29 mart.1926; 23 mai 1931 - 8 iun.1932; 11 ian. - 11 febr.1938 

        CONSTANTIN S. IONESCU: 29 mart.1926 - 22 nov.1927 

        VICTOR EM. KERCEA: 10 oct.1932 - 1 sept.1933 (demisionat) 

        PETRE G. POPESCU: 30 aug. - 22 nov.1933 

        C.C. DELEANU: 22 nov. - 5 dec.1933 

        N.I. POPESCU: 12-18 febr.1938 şi 1 - 4 dec. 1938 (primar delegat) 

        PETRU SLAVU: 18 febr. - 13 iul. 1938 

        COL. EUGEN ŞENDREA: 14 iul. - 1 dec.1938; 26 ian. - 24 apr.1941 

        ION G. ANASTASESCU: 4 dec.1938 - 7 oct.1940 

        NICOLAE GRIGORESCU: 7 oct.1940 - 26 ian.1941 

        GRIGORE I. CONSTANTINESCU: 17 mai - 6 nov.1941 

        LAZĂR V. PETRESCU: 6 nov.1941 - 28 nov.1944 

        ION P. RĂDULESCU: 28 nov.1944 - febr.1948 

        CONSTANTIN SANDU: apr. - nov. 1948 

        NICOLAE BĂNULESCU: nov.1948 - 20 mai 1949 (primar delegat) 

        Preşedinţii Comitetului Provizoriu (1949 - 1950)

        ŞTEFAN RĂDULESCU: 23 mai - 28 nov.1949 

        ION DIACONESCU: 28 nov. - 18 dec.1950 

        Preşedinţii Comitetului Executiv al Sfatului Popular (1950 - 1989) 

        GHEORGHE MITROI: 1950 - 1951 

        DUMITRU CINCA: 1951 - 1952 

        S. BUCŞENEANU: 1953 

        GHEORGHE OPROIU: 1953 - 1954; 1955; 1955 - 1958 

        GHEORGHE BENGEA: 1955 

        A. IORDACHE: 1955 

        ION NEAGU: 1958; 1959 - 1961 

        GHEORGHE STAN: 1958 - 1959 

        GHEORGHE MIHAI: 1961 - 1965 

        ION CĂLCIOIU: 1966 - 1968 

        Primarii municipiului (1968 - 1990) 

        CONSTANTIN MOTOROIU: 1968 - 1977 

        ION FRĂŢILĂ: 1977 - 1980 

        VICTOR BORDEA: 1980 - 1984 

        CORVIN GRAOR: 1984 - 1986 

        ION NICOLAE: 1986 - dec. 1989 

        Preşedinţii Frontului Municipal al Salvării Naţionale / Consiliului Municipal 

        Provizoriu de Uniune Naţională (1989-1990) 

        VALERIU LIŢĂ: dec. 1989 - feb. 1990 

        ION GAVRILĂ: feb. - aug. 1990 

        Primarii municipiului (1990 - 2008) 

        BONIFACIU TULAI: ian.- mart.1990 

        NICOLAE CONSTANTINESCU: mart.1990 

        RICĂ UNGUREANU: mart. - sept.1990; nov. 1995 - mai 1996 

        GHEORGHE ANA: sept. 1990 - oct.1991 

        DECEBAL SIMIONESCU: oct.1991 - febr. 1992 

        RADU - FLORIN TUDOR: febr. 1992 - 30 oct. 1995 

        TEODOR BÂTE: mai 1995 - iun. 1996; mai 1996 - 2000 

        IULIAN FURCOIU: 2000 - 2008" 

        GABRIEL BORIGA: 2008 - 2014.

SURSE:

Enciclopedia Târgoviştei

www.targoviste.light-soft.ro