„Să iasă mai repede pe salariu”, o provocare în cabinetele consilierilor școlari. „Încercăm să găsim variante”

Deseori lipsa posibilităților materiale este confundată cu lipsa motivației pentru învățare, atrag atenția consilierii școlari. Cum poate școala să-i ajute pe copii și tineri, în acest context, rămâne o provocare.

Conferința consilierilor școlari a avut loc la Slatina, la Liceul Tehnologic „Alexe Marin” Foto: Valeria Diaconu

Datele din cadrul a patru studii realizate la nivel european au susținut pledoaria consilierului școlar Teodora Țecu în favoarea întăririi parteneriatului școală-familie pentru a le oferi copiilor cea mai bună șansă. Zeci de consilieri școlari din cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Olt au dezbătut pe marginea modalităților în care îi pot susține pe copii, indiferent de mediul social din care provin, să-și aleagă viitoarea carieră în acord cu aptitudinile și interesele lor. Întâlnirea a avut loc la Slatina, în cadrul conferinței județene cu tema „Parteneriatul școală-familie în consilierea și orientarea în carieră”.

Elevii nu au oportunități egale, este realitatea pe care nimeni nu o neagă. Ce înseamnă totuși această discrepanță? Înseamnă că unii au acces la meditații, activități extracurriculare, tehnologie, vizite de studiu și adulți care le pot prezenta diverse profesii, în timp ce alții aleg liceul cel mai aproape de casă pentru că părinții lor nu au bani de transport și pentru că trebuie să învețe mai repede o meserie și să contribuie la veniturile gospodăriei.

„Oportunitățile nu sunt distribuite egal, iar școala are un rol important în reducerea acestor diferențe”, susține Teodora Țecu, consilier școlar, directorul CJRAE Olt.

Când elevii nu aleg bine, se vede mai târziu în statistici. Patru dintre acestea le-au fost prezentate colegilor consilieri.

Potrivit datelor Eurostat pentru anul 2025, 37,8% din populația României nu își permite să facă față unei cheltuieli financiare neprevăzute. S-a stricat ceva la mașină (dacă au mașină), nu au bani să repare; s-a defectat un aparat electrocasnic, nu-l pot înlocui; s-a îmbolnăvit un membru al familiei, nu sunt resurse pentru tratament și investigații.

O altă statistică indică faptul că în 27,4% din populația României se află în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Oare cum stăm în privința ratei șomajului? Potrivit acelorași date publicate de Eurostat, în august 2026, rata șomajului în Uniunea Europeană era de 6,1%, iar în România de 6,4%.

Par cifre fără legătură cu ceea ce se întâmplă în școală, însă când vorbim de orientarea în carieră totul se leagă.

„Potențialul multor elevi rămâne nevalorizat din cauza condițiilor financiare precare ale familiei”, atrage atenția consilierul Teodora Țecu. Familia este victima unui cerc vicios. Părinții se zbat în sărăcie pentru că nu au avut șansa să învețe sau să-și urmeze visul, iar copiii lor ajung să le împărtășească parcursul pentru că, la fel, posibilitățile materiale precare le frâng aripile.

Ce poate face școala, prin consilierii școlari - e drept, unul la peste 700 de elevi (cel puțin aceasta este situația din Olt) - este să le prezinte părinților alternative, susține Teodora Țecu. Iar drumul trebuie inițiat cât mai devreme.

„Orientarea în carieră se realizează încă de la vârste mici, însă într-adevăr, este necesar un număr mai mare de specialiști, pentru că în momentul acesta noi acoperim nevoile de consiliere 100% în mediul urban și doar 60% în mediul rural”, punctează șefa CJRAE Olt.

Și cum faci, atunci, asta? Instruind diriginții, directorii de școli, aducând cât de des poți părinții la întâlniri în care le explici de ce este important ca un copil să își aleagă un parcurs în acord cu aptitudinile și cu năzuințele sale.

De ce rezultatele studiilor nu sunt „simple statistici”

Din perspectiva psihologiei educaționale, statistica devine relevantă atunci când discutăm despre egalitatea de șanse și accesul la orientare școlară și profesională. Un elev provenit dintr-o familie vulnerabilă economic poate avea aceleași aptitudini, interese și aspirații ca un copil dintr-o familie cu resurse financiare mai bune. Condițiile în care își construiește viitorul pot fi însă profund diferite.

Teodora Țecu spune că una dintre cele mai mari provocări este să-i convingă pe părinți să accepte un parcurs poate mai greu de dus de către familie, dar cu alte perspective pe termen lung. Adică să le explice părinților de ce „să iasă mai repede pe salariu”, obiectivul pe care îl fixează pentru copilul lor, nu ajută neapărat familia și cu siguranță nu-l ajută întotdeauna pe tânăr.

„Este una dintre cele mai mari provocări pe care noi am cunoscut-o în mod real în cabinete. În practica noastră, încercăm să găsim alternative și, după partea de dezvoltare personală, care include identificarea intereselor personale, a abilităților, valorilor personale, încercăm să găsim cele mai potrivite variante pentru traseul educațional viitor. Variante la care, poate, nu s-au gândit în familie, cu cât mai multe alternative care sunt ancorate în piața muncii din zona noastră. Deseori părinții nu se gândesc la toate alternativele pe care un copil le-ar putea avea pentru viitorul său profesional. Și aici este rolul nostru, să venim cu cât mai multe sugestii și metode de sprijin”, arată Teodora Țecu.

Poate copilul își dorește să studieze Medicina și familia nu-și permite să-i susțină cei șase ani de facultate. Dacă va alege, în schimb, facultatea de Asistență Medicală sau o postliceală sanitară va fi cu siguranță mai aproape de a-și atinge visul. Dacă se oprește la meseria învățată în liceu, poate va intra pe piața muncii, poate va lucra, va obține un salariu, va contribui cu venituri la bugetul familiei, dar va acumula frustrare pe care este posibil să o găsim în alte statistici.  

Să dobândească o meserie repede și să contribuie la bugetul familiei cât mai devreme este obiectivul multor familii din medii defavorizate, însă există ceva chiar și mai grav.

„Avem inclusiv situații mai dificile în care după clasa a VIII-a sau după învățământul obligatoriu familia oferă mai puțină susținere pentru continuarea studiilor și direcționează copiii mai mult spre a-și găsi un loc de muncă”, adaugă Teodora Țecu. Părăsirea școlii după absolvirea gimnaziului înseamnă inclusiv abandon școlar și o intrare pe piața muncii „la negru”.

„Sunt cazurile extreme pe care noi le avem în vedere, pentru că grupurile vulnerabile întotdeauna au fost o prioritatea pentru consilieri școlari. Au un rol important profesorii diriginți, de aceea am încercat astăzi să aducem împreună toți actorii educaționali. Profesori diriginți, directori de unități de învățământ, inclusiv din mediul rural”, a mai spus directoarea CJRAE.

Nu putem vorbi despre orientare în carieră ignorând condițiile sociale în care un copil încearcă să își imagineze viitorul. Nu este suficient să îi spunem unui copil că poate deveni orice își dorește, dacă nu îl ajutăm să identifice și drumurile prin care poate ajunge acolo. Nu este suficient să îi dezvoltăm încrederea în sine, dacă ignorăm obstacolele reale pe care le întâmpină și nu este suficient să le cerem părinților să sprijine alegerile copiilor, fără să înțelegem că, pentru unele familii, sprijinul înseamnă și un efort economic considerabil, mai atrage atenția consilierul școlar.

Alegerile pot să nu fie pentru toată viața

Nici măcar o alegere în acord cu dorințele și aptitudinile tânărului nu garantează succesul, avertizează, pe de altă parte, consilierii școlari.

„Trebuie să pregătim elevii nu doar pentru obținerea unei calificări, ci și pentru tranzițiile profesionale”, a mai atras atenția Teodora Țecu. Asta înseamnă căutarea unui loc de muncă, dar și confruntarea cu refuzul, reconversia profesională sau perioadele de incertitudine. Orientarea în carieră nu poate garanta succesul profesional, dar poate contribui la formarea resurselor personale necesare pentru gestionarea unei piețe a muncii imprevizibile.

Rezultatele sondajului OSH Pulse 2025, realizat de Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) pe baza unui sondaj telefonic desfășurat în perioada martie–aprilie 2025 în rândul persoanelor ocupate profesional, care le-au fost prezentate și acestea consilierilor școlari, arată că 24% dintre angajații români consideră că experimentează stres, anxietate sau depresie la locul de muncă.  Asta arată că munca nu este doar o sursă de venit și de dezvoltare profesională, ci poate deveni și un factor de vulnerabilitate psihologică atunci când cerințele, resursele și relațiile profesionale sunt dezechilibrate. Este motivul pentru care elevii trebuie să afle ce înseamnă o viață profesională sănătoasă, autonomie, valori, relații și satisfacție profesională, a mai punctat consilierul școlar.