Ce este „pata pe plămân“. Medic: „Se evidenţiază la 5% din totalul pacienţilor examinaţi“
0
Diagnosticul de „nodul pulmonar solitar“ sau, cum mai este cunoscut în limbajul comun, „pata pe plămân“, ajunge să fie pus de cele mai multe ori în urma unei examinări imagistice recomandate din cu totul alte motive, însă vestea de fiecare dată are un impact emoţional puternic.
Când specialistul radiolog a transmis că pe radiografie s-a evidenţiat o „pată pe plămân“, scenariile deja încep să se dezvolte în mintea pacientului. Pata pe plămân, în fapt, în termeni medicali, nodulul pulmonar solitar, este însă, susţin medicii, pur şi simplu o problemă care trebuie investigată atent şi amănunţit şi nicidecum tratată din start ca semn clar de tumoră malignă.
„Nodulul pulmonar este mai mult o definiţie radiologică. În terminologie specifică vorbim de opacifiere omogenă, bine conturată, de o anume intensitate. În privinţa intensităţii, ne raportăm la coastă şi, astfel, o definim ca fiind de intensitate costală, subcostală sau de intensitatea părţilor moi. Poate fi cu caractere bine delimitate sau cu prelungiri dendriforme şi fiecare dintre cazuri are semnificaţia sa, însă ne nu putem pronunţa mai departe doar pe baza acestor informaţii. De aici încep o serie de investigaţii“, spune medicul pneumolog Ion Eparu, şeful Secţiei Pneumologie din cadrul Spitalului Judeţean Olt.
Pacientul care se confruntă cu un astfel de diagnostic a ajuns, de obicei, din cu totul alt motiv să facă o radiografie, pentru că nodulul pulmonar solitar nu este anunţat printr-o simptomatologie specifică. Dimensiunea nodulului nu este, nici ea, un indicator pentru caracterul malign sau benign al formaţiunii tumorale. Cert este că, după primele informaţii, încep cu adevărat investigaţiile.
Printre informaţiile neapărat necesare medicului în continuare se află: valoarea VSH-ului, formula leucocitară, adică tabloul sangvin. „Un nodul activ presupune şi un proces inflamator, iar prin asta poţi face o diferenţă. O leucocitoză mare te duce din nou cu gândul la o tumoră. O anemie, când nu au intervenit pierderi de sânge, o scădere bruscă în greutate, 10-20-30 de kilograme într-o perioadă relativ scurtă de timp, bilirubina care începe să crească sunt semne îngrijorătoare. Urmează, în mod clar, o nouă investigaţie, CT, care poate fi nativ sau cu substanţă de contrast“, continuă medicul să explice care este drumul până la un diagnostic clar.
Dacă şi analiza la computerul tomograf indică prezenţa tumorei, tot rămâne de elucidat dacă aceasta este de natură malignă sau este beningnă, lucru care poate fi stabilit, cu toate informaţiile adunate anterior, doar în urma biopsiei.
„Vorbind de intervenţia chirurgicală poţi să sublicitezi sau să supralicitezi“
Dacă în urma biopsiei s-a stabilit că formaţiunea este malignă, cel mai probabil se va recomanda intervenţia chirurgicală. De altfel, chiar şi în cazul în care semnele nu sunt la fel de grave, tumora nu are caracter de invazivitate şi risc de metastazare, se poate indica excizia, pentru a nu risca malignizarea în timp a respectivei formaţiuni, sub acţiunea diverşilor factori de risc. „Vorbind de intervenţia chirurgicală poţi să sublicitezi sau să supralicitezi. O poţi lăsa în pace şi aşa rămâne, însă procesul trebuie supravegheat îndeaproape, cu analize de sânge şi imagistice, dar se poate şi modifica în timp. Cert este că, pentru o comparaţie şi un control minuţios al evoluţiei, este nevoie să ai tot timpul ca bază rezultatele anterioare“, mai spune medicul.
Cât de mare e riscul
Spuneam la început că nodulul pulmonar solitar ajunge să fie descoperit de cele mai multe ori întâmplător. Statistic, apare în 0,2% din radiografiile realizate şi în 1% din totalul investigaţiilor CT. Pneumologul Ion Eparu spune că, din totalul pacienţilor care se prezintă în secţia Pneumologie pentru consultaţii, 4-5% se confruntă cu această problemă.
Literatura de specialitate menţionează că din nodulii pulmonari evidenţiaţi imagistic doar 20-30% au potenţial malign. La acest potenţial contribuie din plin factori cum sunt: fumatul (nu întâmplător menţionat pe primul loc), expunerea la noxe (expuşi sunt în primul rând minerii, cei care lucrează în fabrici de vopseluri, cei expuşi pulberilor de azbest etc.), istoricul personal şi familial (tuberculoză etc.). Acest nodul poate fi, uneori, primul semn de cancer al plămânului, alteori poate fi chiar metastaza unui alt cancer din organism.
Pe de altă parte, riscul de malignizare a nodulului pulmonar creşte odată cu vârsta şi cu expunerea la factorii menţionaţi anterior, astfel că de la 3% pentru persoanele sub 40 de ani ajunge la 50% pentru cei peste 50 de ani. Descoperit însă în fază incipientă, pentru acest tip de cancer şansa de supravieţuire la 5 ani este de peste 80%.
CITIŢI ŞI:
Se încarcă comentariile...
