Misterele peșterilor din Vâlcea. Lacul de Smarald, Labirintul Alb, Peștera cu Perle și alte minunății ale naturii | FOTO VIDEO
0Datorită amplasării sale geografice, Vâlcea este un județ turistic, aflat la mare căutare din pandemie încoace. Grație munților care acoperă mai bine de o treime din suprafața sa, Vâlcea se poate lăuda cu nenumărate peșteri.
O perioadă s-a vorbit foarte mult despre caverne misterioase precum „Peștera Lacului de Smarald”, fără ca nimeni să poată spună cu certitudine unde ar fi aceste minuni ale naturii. Ea există, dar realitatea nu are nici o legătură cu ceea ce se promovează. Altele au fost declarate arii protejate datorită speciilor de lilieci, a desenelor rupestre, fosilelor de urs preistoric și altor urme ale trecutului descoperite în acestea.
Dar, cea mai mare parte dintre peșterile din Vâlcea - 137 la număr potrivit Cadastrului Speologic, deși veritabile nestemate, sunt accesibile doar cercetătorilor. Nu sunt amenajate și prin urmare nici deschise circuitului turistic, fiind doar material de studiu pentru speologi.
Este cazul peșterilor de pe Valea Cernei, în Vaideeni, din Munții Căpățânii, unde există peste 50 de kilometri de galerii subterane, aflate de zeci de ani în atenția unor cluburi de speologie, precum Silex din Brașov (care a explorat peste 50 de peșteri doar în această zonă).
Salvamontiștii vâlceni nu recomandă însă turiștilor să se aventureze în astfel de caverne.
Mit vs realitate - Peștera Lacul de Smarald vs Peștera cu Lac
Ani de zile, o peșteră din Vâlcea a făcut furori. A fost promovată intens drept „Peștera Lacului de Smarald”, iar turiștii au fost momiți cu fotografii ce aparțineau în realitate unei grote din Thailanda. Nu puțini au fost cei care s-au aventurat în zonă ca să o descopere.
„Au venit și cu autocarele să o vadă. Veneau toți «nebunii» s-o caute. Încă mai vin, dar mai puțini. Imaginați-vă autocare pe drumul forestier Valea Cheia... Nu vă puteți închipui ce a fost. Am văzut și oameni plângând de frustrare și oameni convinși că nu vrem să le-o dezvăluim... Îmi amintesc un an când a venit cineva cu un Mercedes, cu gardă joasă și cu barcă... Nu a vrut deloc să creadă că ceea ce spera să vadă nu există de fapt...”, au povestit la unison localnici și autorități pentru „Adevărul”.
„Peștera cu Lac (sau Peștera Lacul Verde) a fost promovată sub numele de Peștera Lacului de Smarald, cu poze din alte peșteri, care nici măcar nu sunt din România și astfel s-a creat un mit. Adevărata peșteră însă nu este nicidecum așa cum a fost descrisă. Intră turiști și astăzi în ea, n-am văzut pe nimeni să-i amendeze, dar din punct de vedere al amenajării Peștera Liliecilor - sau a Sfântului Grigorie Decapolitul cum i se mai spune - este singura exploatată turistic, având în vedere că există o taxă de intrare”, a recunoscut și șeful Salvamont Vâlcea, Mircea Lera.
În realitate, lacul „de smarald” este doar „o baltă” mai mare, de un metru lățime, zece metri lungime și trei metri adâncime, care depinde de precipitații, nicidecum asemănătoare pozelor sub care promovată de ani de zile. Încă se mai scrie despre ea, dar, așa cum descriu turiștii, este mai mare deranjul decât ce se găsește în peșteră – o galerie de intrare de aproximativ 35 de metri, urmată de o sală principală (30 x 20 x 10 metri) și apoi alte galerii înguste în care se află lacul subteran: „Intri și după aceea vii acasă. Te mai și târâi un pic la început, mai pe burtă... Vezi o băltoacă verde și gata”.
Se află dincolo de Canionul și Cantonul Cheia, după o zonă foarte abruptă, cu mult grohotiș, după cum este descrisă într-un Ghid al peșterilor din România dinainte de Revoluție.
Tot în zonă mai există Peștera Salamandrelor, Peștera cu Perle, Peștera Munteanu - Murgoci, Peștera Laleaua Verde, dar toate sunt mici ca dimensiune, și mai mult sau mai puțin spectaculoase.
Nestemata, Ponorul Suspendat, nu e vizitabilă, deocamdată
„Există, cum s-ar spune, «peșteri de peșteri» în Vâlcea, dar nu sunt deschise circuitului turistic. Și nici nu le recomandăm turiștilor să le viziteze. Ideal ar fi ca înainte de a veni să le viziteze, se documenteze temeinic, ca să nu constate că realitatea este cu totul alta față de așteptări sau că nu au nici o șansă să le exploreze. Adevăratele peșteri sunt cele pe Valea Cernei, în Vaideeni, unde există peste 50 de kilometri de galerii. Multe nici nu apar pe hărți și, chiar dacă apar, ele sunt cunoscute doar în circuit închis, adică doar de către specialiști”, a mai explicat șeful salvamontiștilor vâlceni.
Clubul de speologie Silex din Brașov cercetează de ani de zile peșterile din Munții Căpățânii. Zeci de caverne sunt și astăzi denumite doar cu litere și numere, de genul: X1, B1, B2, C1, C2 etc. Pe lângă acestea există însă unele care-s reale comori. Una dintre ele era descrisă drept „printre cele mai fascinante și grele peșteri”, explorate de către speologii brașoveni.
„Este vorba despre Ponorul Suspendat care nu s-a terminat încă de cercetat (VEZI GALERIA FOTO). Gaura cu Vâjgău are, spre exemplu, trei kilometri de galerie principală și sunt niște procente de clasificare, până la opt, în funcție de ce galerii secundare există. Adică o peșteră cu trei kilometri de principală poate să aibă până la 24 de kilometri de galerii secundare. Ponorul Suspendat, din câte știu, a primit coeficient opt. Adică, dacă s-au cartat cinci kilometri de galerie principală, sunt 40 de kilometri de galerii secundare și tot așa...”, a mai dezvăluit pentru „Adevărul” șeful Salvamont, Mircea Lera.
Poveștile din culisele Terrei
Pe pagina de Facebook a celor de la Silex Brașov, imaginile cu această peșteră sunt absolut uluitoare (VEZI VIDEO). O lume subterană, imensă, cum doar în filme poți vedea, încă mai are mistere de dezvăluit cercetătorilor.
Peștera Ponorul Suspendat este completată de Ponorul Nou și Ponorul Vechi, în funcție de intrări. Descoperită încă din 2015 și explorată masiv de club, peștera și-a dezvăluit galerii noi la fiecare explorare de-a lungul anilor.
„Este o muncă titanică în spatele celor aproape 11 km de galerii (care se întind până la o adâncime de aproximativ 200 de metri - n.red.) pe care piciorul de om a pășit până acum. Iar progresul se face cu multă sudoare, într-un timp care devine relativ acolo jos. Dar dincolo de greutatea fizică și psihică ce vine la pachet într-o astfel de aventură, rămâi cu amintirile frumoase și vii, dintr-o lume aparent inertă, și totuși în continuă schimbare”, aveau să menționeze la începutul anului 2024 speologii pe pagina lor de socializare, ocazie cu care au promis că vor reveni cu fotografii și povești din culisele Terrei.
În timpul taberei din 2022, au constatat stupefiați că nu mai exista superba „Cascadă Albă”, pe care până atunci nu reușiseră să se cațăre. În schimb au dat peste un labirint tridimensional - galerii suprapuse pe două-trei etaje - pe care l-au poreclit „Labirintul Alb”, datorită zonelor întinse de un alb strălucitor. O altă galerie a fost denumită „Labirintul Negru”.
„Peșterile de pe Valea Cernei sunt în curs de explorare, dar nevizitabile. Multe sunt intrări verticale sau foarte înguste, care apar și în Cadastrul speologic. Pe Cerna sunt cele mai mari, dar inaccesibile celor fără experiență, fiind absolut obligatoriu echipamentul speologic. În Gorj (în vecinătate – n.red.) carstificarea a început mult mai demult. Cele din Buila sunt peșteri noi. De aceea, cele mai multe nici nu au concrețiuni”, a explicat și geologul Florin Stoican, președintele Asociațiilor Kogayon și Parcul Național Văcărești.
Singurele peșteri vizitabile ascund comori unice, neînchipuite
Singurele caverne incluse în circuitul turistic sunt Peștera Liliecilor sau Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul și Peștera Urșilor (VEZI GALERIA FOTO), ambele situate pe Cheile Bistriței la poarta de intrare în Parcul Național Buila-Vânturarița, în apropierea celebrului lăcaș secular Mănăstirea Bistrița din Costești (sau Bistrița Vâlceană) cum i se mai spune, pentru a se evita confuzia cu cea din regiunea Moldova.
- Peștera Liliecilor are singurele două biserici rupestre din interior din țară cu altarul spre vest. Ovidenia are peste jumătate de mileniu existență, fiind realizată prin amenajarea unui fund de galerie. Aici exista și tainița pentru tezaurul mănăstirii și moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, motiv pentru care mai este cunoscută și sub această denumire. Biserica Sfinții Arhangheli a fost construită în 1637 în dreptul deschiderii mari a peșterii. În chilia de lângă au viețuit permanent călugări, până în 1960.
Deși se află în administrarea Mănăstirii Bistrița, care percepe o taxă pentru vizitarea lor, într-un anumit interval orar, bisericile rupestre nu au fost restaurate, fiind vandalizate cu tot soiul de inscripții, din care unele sunt din perioada comunistă.
„Peștera este electrificată și poate fi vizitată parțial de primăvară până toamna (în afara perioadei de hibernare a liliecilor și fără galeria coloniei de lilieci), cu ghid de la administrația Parcului Național sau de la Mănăstirea Bistrița”, a mai menționat geologul.
Peștera tectonică s-a format prin dizolvarea calcarelor jurasice. Aici s-au descoperit urme străvechi de locuire, fiind loc de refugiu și adăpost pentru tezaurul Mănăstirii Bistrița în timpul năvălirilor din Evul Mediu. Are două deschideri / intrări, una mare spre Cheile Bistriței pe unde se poate intra doar cu ajutorul unor scări mobile, și alta spre mănăstire, îngustă, unde se ajunge doar pe o potecă descoperită mai târziu, și pe unde se intră pe brânci. Aceasta reprezintă intrarea principală.
„Peștera Liliecilor, una dintre rezervațiile naturale din Parcul Național Buila-Vânturarița, este unicat în peisajul turistic românesc, datorită geodiversității, biodiversității și diversității culturale pe care le găsim în același loc”, a menționat Florin Stoican despre casa unei colonii de lilieci și alte vietăți cavernicole.
- Peștera Urșilor se află la câteva sute de metri depărtare de Peștera Liliecilor, în amonte. Potrivit Centrului Informare și Promovare Turistică Vâlcea. „Intrarea peșterii are dimensiuni impresionante - aproximativ 35 metri înălțime și 20 metri lățime cu aspect de pâlnie, îngustându-se în interior. Peștera are 400 metri adâncime și câteva galerii laterale, nu este electrificată și nici exploatată în întregime, dar lumina naturală este suficientă să lumineze galeria principală. Aici s-au găsit fosile ale ursului de peșteră și vestigii istorice unele datând din neolitic”, descriu specialiștii.
Arii protejate, nevizitabile și nerecomandate decât speologilor
„Toate aceste peșteri nici măcar la îndemâna alpiniștilor nu sunt. Trebuie să fie speologi”, atrag atenția salvamontiștii vâlceni.
„Ca ele să poată fi vizitabile, trebuie făcute amenajări. Cumva sunt și în sarcina Salvaspeo, dar nu avem deocamdată posibilități și nici echipamente să putem să-i scoatem pe turiști dacă se „rătăcesc” în astfel de zone. Cercetătorii intră în ele cu costum de scafandru, cu bărci cu vâsle, cu care traversează lacuri subterane. Este complicat. Acelea sunt peșteri adevărate. Din câte știu vor să le promoveze în cadrul unei Conferințe Naționale, în care să-și prezinte rezultatele cercetărilor. Când anume nu vă pot spune, însă”, a mai ținut să precizeze șeful Salvamont Vâlcea.
Nume precum: Peştera Caprelor, Avenul Piciorul Boului sau Peștera Valea Coților, Peştera Pagodelor, Peștera Rac, Peştera Valea Bistriţei, Peştera cu Lac, Peştera cu Perle, Peştera Arnăuţilor, Peştera Clopot se regăsesc și în „Clasificarea peşterilor şi a sectoarelor de peşteri - arii naturale protejate”, dar nu și circuitul turistic.
Sunt doar 11 astfel de rezervații naturale ce cuprind în total o suprafață de 10,5 hectare.
- Peștera Pagodelor, spre exemplu, a fost cartografiată încă din 1976 de către o echipă de speologi din Râmnicu Vâlcea, care au menționat la acea vreme că nu poate fi vizitată de mai mult de trei persoane în același timp, dotate cu echipament de protecție și surse de iluminare. Numele i-a fost dat datorită stalagmitelor gulerate de la bază, „conice în trepte”. Au mai remarcat și depozitul de argilă acoperit de o glazură calcitică strălucitoare.
- Avenul Piciorul Boului este un puț săpat de natură în mijlocul unor stânci, în vecinătatea satului Câinenii Mari din Munții Făgăraș, cu depozite de marmură și dolomite stratificate, de mare interes pentru pasionații de geologie și speologie. Drumul către peșteră mai ales pe ultima porțiune unde se poate merge doar pe jos nu este marcat, și duce spre Stâna din Valea Coților și Șaua Prislopului. Mai este cunoscută și drept Peștera Valea Coților.
- Tot în Masivul Buila – Vânturarița, la peste 1000 de metri altitudine mai există o peșteră spectaculoasă cunoscută drept Peștera cu Perle, despre care se spune că există din timpuri ancestrale și care se remarcă prin speleoteme (concrețiuni ale peșterilor) sferice sau ovoidale, cu dimensiuni care variază între 1 și 10 centimetri, chiar și mai mari, denumite „perle de peșteră”. Unele sunt acumulate în „cuiburi“.
- Lângă Mănăstirea Arnota mai este o peșteră cu o poveste foarte interesantă, descoperită de un călugăr, motiv pentru care i s-a spus Avenul Călugărului. Are până în 100 de metri adâncime și stalagmite, dar nu este recomandabilă turiștilor, fiind destul de periculoasă, fiind sub risc de căderi de pietre.
„În Cozia (Parcul Național Cozia – n.red.) nu avem peșteri, ci doar niște galerii făcute de exploatările miniere, dar nici acestea nu sunt deschise circuitului turistic. Cum sunt și cele de la Voineasa. Sunt pentru prospecțiuni geologice, nu pentru turiști. Mai este Peștera Arnăuților, pe Valea Olăneștiului și acolo se intră, chiar dacă nu este amenajată, am văzut turiști. Ce se vizitează însă în Vâlcea nu sunt peșteri de anvergură, care să uimească. Peșterile adevărate sunt cele de pe Cerna, dar nu sunt deschise. Ar mai putea fi și cele de pe Cheia, dacă ar fi amenajate. Zona carstică puternică este cea de pe Valea Cernei. Mai sunt niște caverne interesante pe Târnovul, dar mici de dimensiune. Toate acestea nu sunt deschise însă circuitului turistic, deci nu le recomandăm turiștilor”, a mai precizat șeful Salvamont Vâlcea, Mircea Lera.
Se încarcă comentariile...
