Alexandru Tînţarcu, colonelul specialist în tancuri

Şi-a dedicat întreaga carieră tehnicii şi vieţii în armată, devenind specialist în tancuri. De-a lungul timpului a format generaţii întregi de tanchişti în cadrul Şcolii de Tancuri şi Auto „Mihai Viteazul” din Piteşti.

Să fii tanchist nu-i deloc uşor, presupune o mare responsabilitate şi foarte multe alte calităţi. Alexandru Ţînţarcu ştie asta foarte bine, aşa cum ştie că tancul îţi poate prieten, dar şi îţi poate lua şi viaţa sau te poate mutila, dacă nu-i respecţi regulile.

La 18 ani a urcat prima dată pe tanc
Abia ce terminas eliceul când coloneluol Alexandru Ţînţarcu a urcat pentru prima dată pe un tanc. Îşi aminteşte şi acum momentul, cu destulă emoţie. „Erau tancuri care făcuseră războiul. De fabricaţie sovietică, erau simple ca şi structură, dar simple şi uşor de manevrat”, spune colonelul. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, şi tancurile de acum au dotări electronice, sunt mai complexe.

„Eu le-am cunoscut şi pe cele vechi şi pe cele de acum. Cele vechi erau mai uşor de condus, acum sunt mai sigure, mai solide, dar mult mai greu de manevrat din punct de vedere al tehnicii”, spune Alexandru Ţînţarcu.

Tancul te execută dacă nu eşti atent
Chiar  şi pe timp de pace, tancul nu este tocmai o jucărie. Cere multă atenţie, cunoaştere şi respectarea tuturor regulilor tehnice, dar, mai ales, o muncă în echipă perfect coordonată.

„Pe un tanc lucrează patru persoane, fiecare cu sarcinile lui. Toţi trebuie să fie perfect coordonaţi, la secundă. Cea mai mică greşeală sau neconcordanţă între membrii echipajului poate să îi coste pe toţi viaţa sau pierderea unui ochi, a unei mâini... Tancul te execută dacă nu-i respecţi regulile”, spune colonelul în rezervă, Alexandru Ţînţarcu . Echipajul care corduce şi manevrează tancul şi încărcătura de pe el trebuie să lucreze mult timp împreună, e nevoie de multă instrucţie pentru ca totul să iasă bine. Nici nu-şi pot permite să facă vreo greşeală, pentru că ar putea să coste prea scump chiar şi la un simplu antrenament de poligon.

„Cu câţiva ani în urmă, toate antrenamentele se făceau pe atncuri adevărate, cu miniţie adevărată. Acum se lucrează mult cu simulatoare. Pe de o parte, este bine, pentru că sunt evitate accidentele, iar pe de altă parte este rău, pentru că soldatul nu mai este forţat să fie în permanenţă atent la fiecare gesti şi mişcare.”, spune colonelul.

„Monstrul” care îţi îngheaţă sângele
Una dintre experienţele pe care colonelul în rezervă le ţine minte este  legată de o tragere pe un poligon de la Galaţi. Lumina produsă de aceşti monştri de metal, zgomotul infernal, îţi îngheaţă sângele şi te lasă fără grai.

„Tragerile cu tancul sunt impresionante, înfricoşătoare, dar şi extrem de spectaculoase, mai ales noaptea, când luminile aprind cerul”, spune colonelul. „Când se trage cu tancul, te cutremuri!”, exclamă acesta. Armata la tancuri nu e deloc uşoară şi nu toţi pot rezista intrucţiei.

„Tanchistul trebuie să fie puternic şi foarte rezistent. Unii leşină înuntru din cauza noxelor care se acumulează într-un spaţiu mic. În plus, vara este extrem de cald, exteriorul tancului se încinde atât de tare încât rămâi cu mâna lipită de el dacă îl atingi, iar iarna îngheaţă.”, spune colonelul în rezervă.

Activ şi după retragere
Colonelul Alexandru Ţînţarcu s-a pensionat a intrat în retragere în anul 2000. Şi pentru că simţea nevoie să aibă activitate în continuare s-a implicat într-o organizaţie non-profit a militarilor în retragere argeşeni. Acum, conduce Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere „Basarab” I, organizaţie judeţeană.

„Avem diverse activităţi sociale, simpozioane, întruniri, organizarea de zile festive pentru diverse ocazii. Suntem foarte activi!”, spune colonelul.

Profil
Data şi locul naşterii:
 10 niembrie 1946, Zimnicea, judeţul Teleorman
Studii: Academia Militară de la Bucureşti, Facultatea de Autovehicule rutiere la Universitatea din Piteşti
Experienţă: Ofiţer de tancuri, Şef de Stat Major la Şcoala Militară de Tancuri şi Auto „Mihai Viteazul” din Piteşti.
Stare civilă: căsătorit cu Maria, are doi copii, Adriana şi Gabriel.

Ce-i place:
Sportul, tenisul de câmp, tenisul de masă, fotbalul. A jucat fotbal amator la echipa Uzinei Dacia. Îşi iubeşte profesia.
Ce nu-i place:
Este neplăcut felul în care îi minţim şi pe alţii şi mai ales pe noi. Nu-i plac oamenii care stau cu mâna întinsă doar să li se dea, şi, din păcate, statul îi învaţă aşa.

Întrebări şi răspunsuri:
De ce v-aţi orientat spre această meserie?
Mi-am dorit întodeauna ca meseria mea să aibă legătură cu tehnica. Asta îmi plăcea când eram în liceu. Pe lângă tehnică eram un adept al ideii de ordine şi al corectitudinii, care se regăsesc mai mult în armată.
Care sunt avantajele şi dezavantajele unei activităţi în cadrul armatei?
Dacă eşti un om roganizat şi corect, atunci armate reprezintă locul portivit pentru a-ţi desfăşura activitatea. Ordinea, programul strict, sunt avantaje aş zice, iar dezavantajul ar fi neportivirea cu tendinţa socială românească spre delăsare şi dezordine.