Scările care urcă spre nori. Cele 523 de trepte de pe Vârful Toaca din masivul Ceahlău FOTO
0Frumusețea pe care o oferă Masivul Ceahlău este renumită, iar omul a pus și el umărul: 523 de trepte brăzdează muntele pentru ca iubitorii drumețiilor să aibă posibilitatea de a admira măreția de la înălțime.
An de an, Ceahlăul atrage ca un magnet zeci de mii de turişti, fascinaţi de pitorescul arealului unde aproape fiecare stâncă are povestea şi legenda sa, unele plăsmuite în timpuri străvechi de oamenii locului. I s-a mai spus Kogaionul, muntele sfânt al dacilor sau Olimpul românilor.
Muntele cu hram, în 6 august
Este al doilea munte sfânt al creştinismului ortodox, după Athos, și este singurul din ţară care are hram, pe data de 6 august, de Schimbarea la Faţă, mare sărbătoare creştină. A fost şi este centrul de spiritualitate şi credinţă, Dimitrie Cantemir scriind despre el: „Dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca şi Olimpul, Pindul sau Pelias“.
Masivul este locul în care te simţi mai aproape de cer, iar frumuseţea lui se dezvăluie doar celor care urcă potecile spre înălţimi. O atracţie din masivul Ceahlău este Vârful Toaca, al doilea ca înălţime, 1.904 metri, după Ocolaşul Mare, 1.907 metri. Din toamna anului 2018, accesul spre cota 1.904 este facilitat de scările care urcă spre nori, o structură metalică, care are nu mai puţin de 523 de trepte.
Este formată din 60 de tronsoane, plecând din apropierea staţiei meteo, de la altitudinea de 1.771 de metri şi ajunge la 1.893. Pe măsură ce sunt urcate, dar mai ales către Vârful Toaca, priveliştile cu care sunt desfătaţi turiştii sunt uluitoare şi-ţi taie răsuflarea: codri nesfârşiţi în toate părţile, lacul de acumulare de la Bicaz sau zone mirifice ale masivului.
Unii susţin că de aici s-ar vedea, hăt-departe, ceea ce ar fi marea cea mare, dar acest lucru nu-i dovedit, deşi unii spun că este adevărul gol-goluţ.
Cert este că de aici se poate observa cadrul minunat în care este aşezată staţiunea Durău, la poalele masivului, oraşele Bicaz, Piatra Neamţ şi Iaşi. Pentru toate acestea, scara de la Toaca a fost amenajată prima dată prin anii 1970, din lemn, cu scopul de a proteja traseul spre pisc.
Timpul a trecut, iar scările s-au degradat din pricina intemperiilor, nemaiputând fi utilizate. Ani şi ani, doar cei mai temerari turişti se încumetau să urce pe o potecă neamenajată, extrem de alunecoasă şi periculoasă. Era folosită mai ales de meteorologii de la staţia aflată la poale, care trebuiau să citească datele aparatelor instalate pe Toaca.
Loialitate muntelui
Unul dintre cei care au luat atitudine pentru construirea altor trepte pe Vârful Toaca a fost Nicu Gherasim, personaj extrem de cunoscut prin Neamţ deoarece a avut funcţii de conducere în cadrul Oficiului Judeţean de Poştă şi la dispăruta firmă Rodipet. Prin aprilie 2014, el s-a adresat preşedintelui Consiliului Judeţean de atunci: „Sunt un locuitor al Neamţului, născut şi crescut la poalele pădurii, şi mi-a fost imposibil să nu urc pe Ceahlău. Îmi amintesc mereu de focurile de tabără până pe la 3 dimineata şi culcatul pe priciul din dormitorul comun unde eram cazaţi câte 20-25 de tineri. De atunci cred că îndrăgesc puritatea muntelui. Şi îmi mai aduc aminte de scara de lemn ce ajuta turiştii de toate vârstele să urce pe Toaca. Acum nu mai e“.
A durat cinci ani până rugămintea lui s-a materializat: era pusă la dispoziţia turiştilor o nouă scară, mult mai trainică. Ionel Arsene, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, a aprobat un proiect finanţat din bugetul instituţiei, în valoare de aproximativ 500.000 de lei, sau altfel spus circa 100.000 de euro.
Materialele pentru construcţie, structură metalică, grinzi din lemn de esenţă tare şi grătare au fost urcate cu elicopterul până aproape de Cabana Meteo. De aici, muncitorii firmei care a câştigat licitaţia şi voluntari le-au dus până în anumite puncte de pe vârf. Acum, cele 532 de trepte au redus pericolul producerii unor accidente şi uşurează urcuşul.
Totuşi, trebuie spus că, dincolo de accesul mult mai uşor pe Vârful Toaca, luând pieptiş treptele, nu-i chiar treabă lesne de făcut. Unii spun că poţi face acest lucru în circa 20 de minute, dar situaţia e alta. După ascensiunea pe munte până la baza vârfului, urcarea scării necesită alt efort. Nu-i bai, pentru că turiştii se pot odihni, admirând şi fotografiind privelişti neasemuite.
„Iertaţi-ne, nu noi am vrut război!“
Dintre cele opt trasee din masivul Ceahlău, câteva sunt cel mai frecvent folosite de turişti. Unul dintre ele este Staţiunea Durău - Cabana Fântânele - Cuşma Dorobanţului - Stânca Piatra Lată - Panaghia, scările de la Toaca - Cabana Dochia. Trebuie urmat marcajul „Bandă roşie“, lungimea este de circa 7,5 kilometri, iar timpul necesar e de minimum 3 ore şi jumătate, poate şi mai mult.
Pe această potecă, undeva la circa 1.500 de metri altitudine, este un loc special.
Şi poate turiştii ar trebui să ştie ce a fost acolo. Pe lângă imaginea idilică a Ceahlăului, masivul a fost şi scena unor confruntări militare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după august 1944, când trupele germane se retrăgeau spre Transilvania, urmărite de cele ale Armatei Roşii.
Despre confruntarea de la cota 1.500, într-o ambuscadă dintre germani şi ruşi, povestea Dumitru Luca, fost primar al comunei Ceahlău, ofiţer de profesie, dar care a ales să se dedice şcolii, devenind învăţător în satul natal. El şi alţi doi consăteni au amplasat, în 2009, în punctul „La morminte“, o cruce cu o placă comemorativă pentru ostaşii morţi acolo.
„Nu are importanţă că e rus, că e neamţ. Acolo au murit peste 100 de suflete. Am fost la biserică şi le-am spus celor prezenţi, mai ales celor care se opuneau, că atunci când săpam groapa pentru cruce parcă se auzeau din mormânt voci care spuneau: «Iertaţi-ne, nu noi am vrut război!». Nişte bătrâni au început să plângă. Cei care au sfârşit aici erau şi ei oameni. Iar lumea trebuie să ştie ce s-a întâmplat, că altfel se uită, și-i păcat“, rememora dascălul din Ceahlău.
Se încarcă comentariile...
