Povestea bojdeucii lui Ion Creangă, care a scăpat de război și de două cutremure, dar care a fost distrusă de ultima renovare
0Nu este pentru prima dată când bojdeuca lui Ion Creangă a avut nevoie de renovări. Căsuța care a scăpat de război și de două mari cutremure a fost distrusă de ultima renovare.
Ion Creangă a locuit în bojdeucă din 1872 până în decembrie 1889. Căsuța „cu trei odăi, acoperită cu stuh, și în ogradă fântână” a fost construită în anul 1842 de Constantin Vasiliu, ajungând, apoi, de la proprietar la proprietar, la Maria Ștefăniu. Aceasta, nelocuind-o, a închiriat-o familiei Vartic, iar la 10 iulie 1872, Ion Creangă împreună cu fiul său, Constantin, s-au mutat la bojdeucă, ocupând camera din dreapta.
Ion Creangă a cumpărat bojdeuca în vara anului 1879, printr-un Act de vecinică vânzare, de la Maria Ștefăniu (căsătorită Ciogole), pe 50 de galbeni austrieci, pe numele Tincăi Vartic, el semnând doar ca martor la tranzacție. După moartea sa, în casă a rămas Tinca Vartic, femeia mai tânără cu vreo 15-16 ani decât el, care a stat la căpătâiul său până în ultima clipă.
La jumătatea anului 1890, Tinca Vartic s-a căsătorit cu Constantin Deliu, megieș din Țicău, și a locuit în casa soțului, din strada Dochia nr. 11, la distanță de câteva ulițe. Bojdeuca a rămas nelocuită începând cu 1890, ajungând într-o stare de totală ruinare.
După moartea Tincăi Vartic, care a avut loc la 3 septembrie 1912, bojdeuca rămâne lui Constantin Deliu, care propune, în 1915, Primăriei ieșene să cumpere casa. Bojdeuca a fost cumpărată la 20 noiembrie 1917, de către Comitetul „Ion Creangă”, în aceeași zi făcându-se donația imobilului către Universitatea din Iași, conform volumului „Bojdeuca „Ion Creangă”. Din istoria primului muzeu literar din România“, semnat de muzeograful Iulian Pruteanu-Isăcescu.
Primul muzeu literar
Primul muzeu literar din România a costat 11.331,95 lei. Așa cum scria „Gazeta Transilvaniei” din iulie 1915, „s-a luat inițiativa de a se restaura faimosul bordei din dealul Scăricicăi, în care a sălășluit pe vremuri marele povestitor”, iar „meritul îi revine d-lui I. Mitru, directorul Școlii Normale «Vasile Lupu», care vizitând cu profesorii și elevii școlii, bordeiul lui Creangă, a avut inspirația de a aduna un fond de o mie lei, cu care să se poată restaura bojdeuca. Odată restaurată se va consolida și terenul, pe care se află clădită bojdeuca, în așa fel ca apele ce se scurg să nu o surpe din nou. În același timp, se va pune și o placă comemorativă care să arate generațiilor viitoare că în acest palat țărănesc a locuit minunatul povestitor Ion Creangă”.
Aceste fonduri au fost predate Comitetului „Ion Creangă”, înființat la 29 octombrie 1917, care avea „de scop, în primul loc, reclădirea bojdeucei lui Creangă, cum apoi alte măsuri, pentru perpetuarea numelui și a operei sale”.
În ziua de Florii, 15 aprilie 1918, în prezența unui număr important de cetățeni, locuitori ai Iașului și studenți, a avut loc sfințirea de către preotul G.I. Niculea a clădirii restaurate a bojdeucii lui Ion Creangă. În încheierea ceremoniei de predare a bojdeucii către Universitate, vechiul comitet s-a constituit în Societatea „Ion Creangă”, cu scopul de a edita scrierile lui Creangă și de a veghea asupra bunei întrețineri a Muzeului „Ion Creangă”.
Loc de pelerinaj
După restaurarea din 1918, bojdeuca a devenit muzeu, în administrarea Universității din Iași, transformându-se într-un loc de pelerinaj pentru cei care doreau să vadă casa în care a locuit scriitorul.
La 19 mai 1933 a luat ființă Asociația „Prietenii lui Creangă” cu scopul de a restaura din nou Bojdeuca, după restaurare aceasta trecând în subordinea Primăriei ieșene . În august 1935 s-a luat decizia de a se construi o clădire în curtea Bojdeucii, necesară îngrijitorului care locuia în muzeu
În aprilie 1936, în urma insistențelor deputatului liberal Emil Ceicovschi, comitetul de inițiativă, format din mai multe personalități, între care A.C. Cuza și Constantin Meissner (președinți de onoare), Osvald Racoviță (primarul orașului Iași), Gh. Ghibănescu (istoric), N.A. Bogdan (publicist), Emil Serghie (directorul Teatrului Național din Iași), C.R. Ghiulea (președintele Sindicatului Ziariștilor), Ionel Teodoreanu (scriitor), C. Dumbravă (avocat), Ion Botez (avocat) ș.a. reușește să restaureze bojdeuca și să construiască o locuință de serviciu pentru îngrijitorul acesteia, pregătind, astfel, muzeul pentru Serbările de comemorare ale Junimii din 26-27 aprilie 1936 și Centenarul nașterii lui Ion Creangă, din martie 1937.
Această a doua restaurare a bojdeucii, după cea din 1918, se datorează în mare măsură grijii lui Emil Ceicovschi. Spre finalul anului 1936, în paginile revistei „Ilustrațiunea română”, la rubrica Aspecte ieșene, C.L. semnează articolul „Pe unde a trăit Ion Creangă“, povestind o vizită la „căsuța scundă, unde a trăit și a închegat atâtea fermecătoare povestiri glumețul Ionică de la Humulești. (…) De cum ai deschis poarta și ai pășit pe cărăruia pietruită ce se strecoară printre straturile de flori, un câine se repede, dând de veste celui însărcinat cu paza acestei căsuțe declarată monument istoric, că au sosit vizitatori. În fundul grădinei în vale, abia se distinge printre răzoarele de flori abundente, căsuța joasă, acoperită cu șindrilă și cu ferestrele larg deschise. Cum ai intrat în această umilă «bojdeucă» te cuprinde un sentiment nelămurit de evlavie și calci în vârful degetelor, încet ca într-o biserică, cercetând cu ochii cele din jur. Aici a dormit Creangă, la această masă a stat Eminescu, pe aici s-au preumblat Maiorescu, Panu sau alți maeștri din nemuritoarea «Junime» de odinioară. În mijloc un antrețel (tindă) cu două uși. În stânga e camera ce servea de salon, și de unde te privește zâmbind un bust din ghips, al autorului «Amintirilor din copilărie». De jur împrejurul pereților sunt înșirate toate operele lui, fie în ediții vechi, fie postume; iar în camera din dreapta, un pat acoperit cu lăicere de lână țărănești, în culori pale, presărate cu naftalină. Într-un colț, un dulăpior simplu iar deasupra lui un sfeșnic de alamă, ce strălucește în bătaia soarelui, ce se strecoară pe fereastră, ca o linie aurie. (…) Lângă pat o masă încărcată cu rechizitele de scris: o călimară, o nisiparniță de lemn, cu care se așternea nisip pe slovele proaspăt scrise, ținând loc de sugativă, o scrumieră și un sfeșnic de lemn cu lumânarea stinsă în el. La marginea mesei un ceaslov cu litere chirilice și un volumaș subțirel: Metodă nouă de scriere și citire, pentru uzul clasei I-a primară, alcătuită de I. Creangă și tipărită la Iași în anul 1868; deasupra odihnesc o pereche de ochelari ieftini, iar alături, cutia lor de carton. Sprijinit de masă, un scaun șubred stă gata să cadă parcă la cea mai mică atingere. (…) Încolo totul e gol. În afară de o icoană și câteva litografii ale scriitorului, sau câteva lucrări în peniță, reprezentând «bojdeuca», camerele sunt goale. Aceste câteva simple obiecte e tot ce s-a mai păstrat de la cel ce a fost cel mai mare povestitor al nostru“.
Bojdeuca, renovată cu material de la Mănăstirea Neamț
În urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, Bojdeuca a avut mult de suferit și abia în 1942 s-a aprobat material gratuit de la Mănăstirea Neamț pentru refacerea acesteia. Doi ani mai târziu, aflăm că bojdeuca a scăpat de pe urma războiului, iar lucrurile au fost ridicate de autorități și puse la loc sigur, deoarece Sărăria, cartierul ieșean în care se găsea, a suferit mai mult decât celelalte.
După instalarea regimului de democrație populară, Bojdeuca lui Ion Creangă a trecut din administrarea Primăriei Iași în aceea a Complexului Muzeistic Județean, pentru ca în 1972 să treacă în componența Complexului Muzeistic Iași, cu sediul la Palatul Culturii (fostul Palat de Justiție și Administrație din Iași), organizat în anul 1955, complex din care făceau parte mai multe muzee ieșene, Bojdeuca fiind subordonată Muzeului de Literatură al Moldovei (mai apoi, Muzeului de Literatură Română).
După cutremurul din 1977, casa s-a lăsat „într-o rână“
În urma cutremurului din 4 martie 1977, casa a rămas în picioare, dar s-a lăsat „într-o rână, pe coasta dinspre sud, iar acoperișul abia se mai sprijinea pe umerii șubrezi”. Bojdeuca a ieșit din circuit pentru câțiva ani. În anul 1984, în cadrul unui program național de consolidare versanți, s-a intervenit și pe dealul Țicăului, prin introducerea unor coloane de beton, legate prin ziduri-contraforți, în zona din fața și din spatele Bojdeucii.
În același an au fost demarate și lucrările de restaurare a bojdeucii. Acoperișul a fost decopertat și s-au selectat materialele care se găseau într-o stare bună. S-a constatat că pereții din vălătuci de lut nu aveau fundație și s-a turnat la temelie un strat de mortar din ciment. Furcile din lemn au fost înlocuite cu stâlpi din beton, iar sub acoperiș s-a turnat o centură de beton, pe care au fost sprijinite grinzile din material nou, rezistent. Pereții din lateral și din spatele Bojdeucii au fost consolidați cu plase de sârmă. Acoperișul a fost înlocuit în întregime cu căpriori noi și draniță nouă.
La 23 iunie 1985, după amenajarea interiorului, în spiritul original, bojdeuca a fost redeschisă, în prezența unui numeros public, cu ocazia „Sărbătorii Bojdeucii” . În acest context a apărut ideea construirii unui complex cultural-muzeal, pe locul căsuței îngrijitorului, ridicată în anii ’30.
Arhitectul șef al Iașului, Virgiliu Onofrei, a propus un proiect arhitectural care a fost realizat cu implicarea Primăriei și cu concursul mai multor antreprize de construcții din Iași, și care a fost inaugurat la 11 iunie 1989. În noua clădire a fost organizată expoziția documentară „Viața și opera lui Creangă”, bojdeuca rămânând să păstreze doar bunurile memoriale în cele două camere: a scriitorului (în dreapta) și bucătăria (în stânga) . S-au amenajat și o bibliotecă și o sală pentru evenimente culturale, iar în fața noii clădiri a fost construit și un amfiteatru în aer liber, destinat spectacolelor pentru copii, dar și evenimentelor care păstrau vie memoria lui Ion Creangă.
Recent, Bojdeuca lui Ion Creangă, de la Iaşi, a trecut printr-un amplu proces de reabilitare, care a atras criticile vehemente ale internauților. Chiar dacă autorităţile anunţă că lucrările de restaurare au fost un real succes, ieşenii nu sunt de aceeaşi părere. Fotografiile care au apărut pe reţelele de socializare sunt intens criticate, multe persoane considerând că bojdeuca este acum prea modernă.
„Au pus parchet pe jos în bojdeucă? Îmi vine să vomit!“, a comentat o ieşeană pe Facebook.
Totodată, ieşenii consideră că, după reabilitare, căsuţa din Ţicău nu mai prezintă adevăratele condiţii în care a trăit marele povestitor Ion Creangă.
,,În ce lux a trăit Creangă! Doamne!!! Nu pot să cred! Mai fac și publicitate!", a adăugat un ieşean supărat din cauza noului aspect pe care îl are Bojdeuca lui Creangă.
Totodată, ieşenii au început să ironizeze autorităţile: ,,Au stricat-o şi pe asta! Creangă avea parchet triplu stratificat în bojdeucă? Şi ferestre din plastic cu geam termopan? Văleu! Şi acum câinii se joacă cu motoceii? Am fost eu la o şcoală greşită sau ăştia nu au fost deloc la şcoală?", întreabă o altă ieşeancă.
Oamenii văd acum în Bojdeucă o clădire modernă, ce poate fi închiriată cu uşurinţă, „Se poate închiria în regim hotelier? E numai bună de pus pe Air BNB“, au adăugat, ironic, internauţii.
Ministrul Culturii, Raluca Turcan, a solicitat Corpului de control verificarea legalităţii avizului pentru intervenţia realizată la Bojdeuca scriitorului Ion Creangă, iar Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi Institutul Naţional pentru Patrimoniu vor fi solicitate să se pronunţe asupra calităţii lucrărilor prin analizarea proiectului şi deplasarea la faţa locului.
Se încarcă comentariile...
