Norman Manea: „Blugii sunt victoria absolută a Americii. Geniul american constă în simplificare”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ultima seară FILIT din 2014, pe scena Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi s-au întâlnit scriitorul Norman Manea, redactorul-şef al revistei „Observator cultural”, Carmen Muşat şi poetul şi criticul literar american Edward Hirsch.

Exilul, limba ca patrie, deportările, America şi importanţa sa pe harta lumii, intelectualii şi rolul lor în vremurile tulburi în care trăim au fost doar câteva dintre subiectele în jurul cărora s-a concentrat discuţia, în ultima seara a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT), între invitatul de onoare, scriitorul român emigrat în America din 1986, Norman Manea, Carmen Muşat, moderator şi poetul american Edward Hirsch.

Norman Manea, cu origini evreieşti, unul dintre cei mai traduşi scriitori români aflaţi în exil, autorul unor cărţi ca  Noaptea pe latura lungă", „Captivi", „Atrium", „Primele nopţi", „Cartea fiului", „Zilele şi jocul",  „Anii de ucenicie ai lui August Prostul",  „Octombrie, ora opt", „Pe contur", „Plicul negru",  „Despre clovni: dictatorul şi artistul", „Întoarcerea huliganului",  „Plicuri şi portrete", „Fericirea obligatorie", „Vorbind pietrei", „Variante la un autoportret", „Vizuina", „Laptele negru" a fost provocat, încă de la început, să îşi sondeze memoria şi să aducă atunci-ul şi acum-ul existenţei sale în legătură cu aici şi acolo.

„Poporul român din care am făcut şi fac parte, chiar dacă unii nu sunt fericiţi cu asta, este un popor hedonist”, a spus acesta în primele minute de dialog. 

„În istoria noastră, acest ieri şi alaltăieri revin ciclic. Am spus odată că i-aş dori României ca O scrisoare pierdută să nu mai fie de actualitate", a mai adăugat scriitorul sondând trecutul acestui popor.

Apoi, discuţia s-a îndreptat spre articolul "Felix Culpa" semnat de Norman Manea, articol care a starnit multe controverse atât pe plan naţional, cât şi internaţional şi care pune în lumină gândirea de tip totalitar a lui Mircea Eliade şi îndrăzneşte să sancţioneze un idol al generaţii întregi de intelectuali.

Diferenţele dintre receptarea acestui articol în interiorul ţării şi în exterior s-au simţit. Deşi cei din România au fost deranjaţi de coborarea de pe piedestal al unui model cultural, scriitori ca Edward Hirsch sau Philip Roth cred că Norman Manea a fost împăciucitor cu un personaj cu porniri şoviniste, iar ziarul Los Angeles Times a suţinut, la vremea apariţiei acestui articol, că Manea promovează gândirea lui Eliade.

Norman Manea, despre rolul intelectualului în societate

O întâlnire cu un om de litere ca Norman Manea nu putea să nu ducă şi spre întrebarea care caută să înţeleagă rolul intelectualului în societate, într-o lume cum e cea de azi, ameninţată de crize.

„Intelectualii de mare marcă care au jucat rol de pedagogi sunt în umbră la ora actuală. În America sunt peste 40 de laureaţi ai Premiului Nobel, dar nu prea sunt convocaţi la dezbateri. În epoca noastră intelectualul este înlocuit de vedeta de cinema", crede acesta.


Scriitorul Norman Manea la FILIT FOTO Adevărul

image

A venit şi rîndul poetului Edward Hirsch să îl provoace pe prietenul său Norman Manea. Acesta a vrut să afle care este diferenţa dintre gândirea din care se naşte eseul şi gândirea din care apare ficţiunea.

„Eseul este extrem de analitic, pe când ficţiunea trebuie să fie deschisă la haosul existenţei. Am avut perioade cînd nu puteam scrie proză, doar eseuri", i-a răspuns Manea.

De altfel, într-o astfel de perioadă, provocat de editorul său, a scris unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, „Întoarcea huliganului", care s-a dorit a fi, iniţial, o carte de memorii.

Şi de acestă data, invitatul american l-a contrazis. Edward Hirsch nu crede ca „Întoarcea huliganului" este un roman, ci că are doar elemente de roman, dar că are o relaţie diferită cu memoria decât ficţiunea.

„Plicul negru” e un roman care mă reprezintă, reprezintă o epocă, o sensibilitate care se reflectă şi în alte scrieri ale mele. Stilul meu nu se apropie de cel latino-american, în care bunica are părul verde şi 250 de ani.

Dar, pentru Norman Manea, experienţele esenţiale din care îşi extrage şi o mare parte din materialul folosit în cărţile sale sunt cea a deportării şi cea a exilului. „Am avut un traseu existenţial complicat. Primul meu exil a fost la 5 ani. În 1945, mă consideram un bătrân de 9 ani."

Influenţa lui Ion Creangă asupra lui Norman Manea

Tot atunci, la 9 ani, a primit şi o carte cadou care i-a declanşat mecanismul de scriitor, un volum de basme de Ion Creangă. „Am descoperit o altă limbă, nu mai era o limbă de stradă, era o limbă extraordinară."

Un stat democratic nu e un stat perfect, e un stat profund imperfect, ca omul însuşi. Un regim totalitar îţi impune să fii perfect şi este o utopie care duce la tiranie.

Întrebat de Carmen Muşat, dacă pe perioada cât a stat în lagăr s-a simţit vreodată ca acel copil din filmul „La vita e bella", Norman Manea a mărturisit cu toată sinceritatea: „Nu, nu am fost acel copil, nici tatăl meu nu era tatăl din acel film."

Referitor la regimul hitlerist, Manea a spus apăsat că „Holocaustul nu a fost doar o tragedie evreiască, ci şi o tragedie germană şi umană. Global, a pus o serie de întrebări asupra speciei."

Cele mai mari regrete ale omului Norman Manea sunt că nu a venit la înmormântarea mamei, că nu a plecat din ţară când ar fi vrut ea, că nu s-a întors după ce ea nu a mai vrut să plece şi că nu a fost nici la înmormântarea tatălui, la Ierusalim.

Până spre finalul discuţiei, scriitorul român cu o viaţă în America, ţară fără de care nu şi-ar imagina harta lumii, a recunoscut că se întoarce des în România pentru limbă, adevărata sa patrie, şi pentru a vizita mormântul mamei.„E copilăria mea aici şi e mormântul mamei mele."

Deposesia de limbă a fost şocul cel mai puternic când am plecat. Când am ajuns pe Otopeni, am avut senzaţia că în schimbul paşaportului mi s-a tăiat limba.
Iaşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite