Video Secretele celor mai bune drumuri dacice și romane. Ce materiale s-au folosit la construcția lor VIDEO
0Drumurile dacice și romane fac din Hunedoara un județ-unicat al României. Aici s-au păstrat în stare bună rămășițele ale drumurilor antice, construite din materiale rezistente.
Mai puțin de 300 de metri de drumuri dacice și romane de piatră s-au păstrat în condiții bune pe teritoriul Hunedoarei, regiune străbătută în Antichitate de două căi importante de comunicații.
Județul care a păstrat drumuri dacice și romane
Prima dintre marile rute din vremea Daciei romane, drumul imperial de 550 de kilometri de la Dierna la Porolissum, traversa ținutul de la sud la nord, trecând prin „Porțile de Fier ale Transilvaniei”, prin colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa și depresiunea Hațegului. Traseul continua pe văile Streiului și Mureșului, spre Apulum și exploatările de aur și de sare din Munții Apuseni, apoi spre nordul provinciei.
A doua cale de comunicații importantă din epoca daco-romană se contura pe culoarul Mureșului, în partea de sud a Munților Metaliferi, traversând ținutul de la vest la est, trecând prin așezările antice și castrele Micia și Cigmău, spre Apulum, Napoca și Porolissum.
Rămășițele mai multor drumuri antice împânzesc ținutul cetăților dacice din Hunedoara, cele mai faimoase și bine păstrate dintre ele fiind aleile pavate descoperite în Sarmizegetusa Regia și Piatra Roșie.
Cele mai multe porțiuni ale vechilor drumuri nu au putut fi identificate cu certitudine și cartografiate, dar județul a rămas unic prin faptul că a păstrat rămășițele bine conservate atât a unor drumuri romane, cât și a celor construite de daci.
Drumuri dacice la Sarmizegetusa Regia
Cel mai faimos drum dacic din România poate fi văzut în Sarmizegetusa Regia (video). Monumentul cunoscut ca drumul antic pavat era, de fapt, un drum în trepte pe care anticii coborau de la intrarea în cetate spre templele acesteia.
Ar fi avut aproape 200 de metri în vremea dacilor. O porţiune a sa a fost distrusă încă din Antichitate, o alta a rămas ascunsă sub pământ, iar circa 40 de metri decopertaţi au fost reconstituiţi în anii ’80.
„Drumul pavat și piațeta care finalizează această circulație au fost descoperite în campania din 1950 și a fost urmărit pe o lungime de peste 200 de metri în campaniile din 1952 și 1953. De-a lungul său au fost identificate două ramificații. Prima dintre ele, o alee din dale mici de 1,75 metri, localizată la aproximativ 100 metri nord-est de Poarta de est conducea spre o construcție aflată pe terasa a IX-a, iar cea de-a doua ajungea spre Templu mare de andezit. Traseul drumului pavat continua spre pe terasa a XI-a, terminându-se cu o mică lărgire, denumită de autorii cercetărilor arheologice piațetă”, arată autorii studiului istorico-arhitectural al Sarmizegetusei Regia, publicat de Institutul Național al Patrimoniului.
Pe marginile drumului, care se înfățișa în trepte neregulate la descoperirea sa, existau în Antichitate balustrade și borduri de calcar.
Drumul antic a fost construit din blocuri de calcar fasonate, provenite, cel mai probabil, de la cariera dacică de la Măgura Călanului.
„Dalele aveau marginile rotunjite, uneori mişcate din planul drumului, având pe alocuri aspectul unor trepte. O parte lipseau iar unele erau crăpate şi incomplete. Balustradele, în mare parte din lungimea lor, erau reacoperite de pământul scurs de pe ambele părţi ale traseului”, informa arhitectul Cristian Călinescu, autorul cercetării „Consolidarea, conservarea şi valorificarea Complexului arheologic Sarmizegetusa – Grădiştea Muncelului“, din 1982.
În 1980, porţiunea de 40 de metri vizibilă a fost refăcută cu dale din calcar de Podeni, printre care au fost amestecate rămăşiţele fostelor trepte antice, dar nu s-a păstrat forma originală a vechiului drum în trepte.
Vizibilă este în prezent şi o ramură a drumului, de circa 15 metri, şi care se îndrepta spre incinta sacră. Construcţia monumentală a fost, de asemenea, restaurată, după modelul drumului pavat.
A doua ramificație a drumului pavat, care urcă spre un presupus templu de pe terasa a IX-a, a fost cercetată în detaliu în ultimii cinci ani.
„Pe terasa a IX-a au fost dezvelite câteva segmente ale unei alei care subliniază monumentalitatea sanctuarului din capitala regatului dacic. Aflată într-o stare bună de conservare, aleea este compusă din dale de gresie, calcar şi andezit, fiind până în prezent singura construcţie de acest fel cunoscută în lumea dacică”, informau arheologii.
Drum roman pe valea Mureșului
Cel mai bine conservat drum roman din județul Hunedoara se află în apropiere de Germisara (video), la marginea stațiunii Geoagiu Băi.
„Acest drum roman avea rol de legătură cu castrul de la Cigmău, fiind un drum pavat cu dale poligonale (via silica stratae), iar în unele locuri arheologii au descoperit că adâncimea drumului are şi 70 de centimetri, lucru care justifică păstrarea intactă a aleilor până acum. Drumul era prevăzut cu rigole care colectau apele pluviale. În epoca romană, drumurile amenajate erau generic numite "via stratae", deoarece erau construite din mai multe straturi. În prezent mai există doar această porţiune în lungime de 165 metri”, arătau reprezentanţii Asociaţiei Terra Dacica Aeterna, de reconstituire istorică.
Drumul de la Germisara reprezenta o ramură a drumului imperial care urca pe valea Mureșului, spre Apulum. O secțiune de circa 20 de metri a drumului principal a fost scoasă la iveală în 2021 la Măgura Uroiului, în timpul lucrărilor de modernizare a drumului județean Simeria – Geoagiu.
Potrivit arheologilor, drumul imperial roman trecea prin Simeria, traversa Mureşul pe la Uroi, o așezare antică a pietrarilor, şi apoi urma malul drept al râului spre Geoagiu, unde în Antichitate funcţiona un castru roman (Cigmău) şi faimoasele băi termale Germisara.
De la mijlocul secolului trecut, arheologii au cercetat așezarea de pe malul Mureșului, în căutarea drumului roman care o traversa, spre ţinutul aurului din Munţii Metaliferi. Atunci a fost descoperită o altă secţiune bine conservată a drumului antic (video).
„În substrucţie, drumul are bucăţi de piatră de Uroi (augit-andezit), în dimensiuni de 30 – 40 de centimetri, peste care s-a aşezat un strat de pietriş. Suprafaţa este bombată, iar lăţimea drumului este de 8,5 metri”, informa arheologul Beniamin Basa, în urma cercetărilor din anii ´60.
În cea mai mare parte, drumul imperial se suprapune cu şoseaua Simeria – Geoagiu, însă în unele zone s-au păstrat rămăşiţe ale vechiului drum şi ale ramificaţiilor acestuia.
Drumuri dacice în trepte
Cetatea dacică Piatra Roşie (video), aflată la 20 de kilometri de oraşul Călan, face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO şi este faimoasă pentru drumul său de piatră, vechi de peste două milenii, care şi-a păstrat componentele sale originale.
Potrivit arheologilor, drumul are o lăţime de circa trei metri şi este constituit din 4 sau 5 şiruri de blocuri de calcar, înalte de circa 40 centimetri, cu laturile de 70 x 40 centimetri, ce au fiecare la partea superioară câte o bandă de 7-8 centimetri grosime.
„Blocurile erau înfipte în pantă până la acea bandă, care rămânea la suprafaţă, dând impresia unor lespezi înguste. În realitate, partea îngropată în pământ este de trei ori mai mare decât cea vizibilă. Blocul următor îl „încăleca” pe cel dinainte cu banda lăsată liberă, dând în acest fel aspectul de trepte. Prin această metodă panta a fost puternic ancorată, iar blocurile au rămas înfipte în pământ şi după două mii de ani, în ciuda înclinaţiei mari a terenului”, informează cercetătorii pe pagina piatra-rosie.ro.
Unul dintre istoricii care au cercetat drumul pavat a fost Constantin Daicoviciu. Acesta susţinea că drumul pavat începea de la intrarea în incinta II a cetăţii, adică ar fi avut o lungime cu 100 de metri mai mare decât cea vizibilă în prezent.
Numeroase blocuri de piatră s-au desprins din drumul pavat şi s-au prăvălit în vale, în timp ce altele au fost afectate de faptul că oaspeţii aşezării calcă pe ele.
Drumul lui Traian
Un sector de 20 de kilometri din drumul antic care lega Ulpia Traiana Sarmizegetusa (video) de Apulum era vizibilă în secolul al XVII-lea, fiind cartografiată pe hărțile austro-ungare din epocă, sub denumirea „Drumul lui Traian”.
Sectorul vizibil în secolele trecute, din Drumul lui Traian, leagă fostul oraș roman Sarmizegetusa de Subcetate, așezare unde se uneau Râul Mare și Streiul, însă în prezent, dor mici porțiuni din acest drum roman au putut fi identificate de arheologi.
„Materialul utilizat la realizarea infrastructurii este, în mare parte, pietrișul rulat, extras din albiile râurilor din apropiere. Suprafața carosabilă, realizată prin îmbinarea unor blocuri de piatră poligonale, nu se mai poate observa în prezent la suprafața terenului. Fiind vorba însă de principalul drum al provinciei nord-dunărene, este evident că artera rutier a fost o via silica strata”, arăta arheologul Florin Fodorean, într-o lucrare dedicată drumului roman Sarmizegetusa – Subcetate.
Potrivit cercetătorului, drumul roman prezintă mai multe aliniamente, dintre care cele mai lungi sunt între Sarmizegetusa și Ostrov (circa 5 kilometri) și între Săcel și Sântamaria Orlea (circa șase kilometri). Pe unele porțiuni, drumul a fost construit în rambleu.
Se încarcă comentariile...
