Poveștile celor mai noi mănăstiri din Hunedoara. Schiturile au schimbat soarta unor locuri uitate VIDEO

0
0

Mai multe mănăstiri mici au fost înființate în județul Hunedoara în ultimii ani. Așezămintele religioase au scos din uitare locuri mai puțin cunoscute românilor.

Hunedoara oferă oaspeților săi numeroase locuri cu încărcătură spirituală. Din zestrea culturală a județului fac parte cele mai vechi biserici medievale de piatră din România, aflate în țara Hațegului, dar și o mulțime de biserici mici de lemn, vechi de peste trei secole, care și-au păstrat autenticitatea.

Peste 20 de mănăstiri în Hunedoara

Mai multe schituri înființate după 1990 în Hunedoara au devenit populare ca atracții turistice. Unele dintre ele se află în zone greu accesibile, la capătul unor drumuri care se afundă în munți și păduri, urcând pe creste sau adâncindu-se în văi, în ținuturi sălbatice.

Schitul din Valea Rea. Foto: Daniel Guță
Schitul din Valea Rea. Foto: Daniel Guță

În prezent, peste 20 de mănăstiri şi schituri funcţionează în judeţul Hunedoara, cele mai multe fiind înfiinţate sau reînfiinţate în anii ´90. Altele se află în şantier şi vor fi deschise în anii următori.

Schitul de pe valea Roatei

Schitul „Sfântul Nectarie” de pe Valea Roatei a fost înființat în urmă cu aproape un deceniu, într-o poiană de la marginea satului Nandru, din Ținutul Pădurenilor, înconjurată de pădurile de la poalele Munților Poiana Ruscă. Prin curtea așezării trece pârâul care sporește farmecul acesteia.

Schitul a fost construit de călugărul Nifon, cu ajutorul donaţiilor primite de la credincioşi și al autorităților locale. În trecut, valea Roatei era mai cunoscută ca loc de agrement pentru hunedoreni.

La scurt timp după înființarea așezământului, au fost aduse aici moaşte ale sfântului ierarh Nectarie, considerat ocrotitor al bolnavilor. Recent, drumul forestier spre mănăstire a fost modernizat, astfel că accesul turiștilor a devenit mai ușor.

Schitul de pe Valea Roatei. Foto: Daniel Guță
Schitul de pe Valea Roatei. Foto: Daniel Guță

Lucrările la biserica ridicată în curtea schitului au ajuns și ele la final, după aproape un deceniu. Cei care vizitează locul găsesc aici, printre păsările de curte și câțiva păuni.

Schitul de sub Platoul Vârtoapelor

O altă vale sălbatică înconjurată de versanți abrupți și de păduri vaste, aflată în munții Șureanu, la marginea satului Grădiștea de Munte, a fost considerată locul ideal pentru ridicarea unui așezământ religios.

În anii 2000, o poiană aflată la poalele cununii de stânci ce mărginește Platoul Vârtoapelor a fost donată de localnici pentru construcția schitului Sfinții Români.

„Părinții mei au visat ca în aceste locuri să fie ridicată lăcașul, iar eu m-am luptat să le îndeplinesc dorința”, relata o localnică.

Deasupra poienii unde se află schitul, potecile prin pădure urcă abrupt spre Platoul Vârtoapelor, împânzită de grote.

Valea Rea. Foto: Daniel Guță
Valea Rea. Foto: Daniel Guță

Unele au fost locuite în trecut de călugări, altele au adăpostit animale sălbatice, iar despre una dintre ele, oamenii au povestit că ascundea comori antice prețioase. În unele nopți, se spune, deasupra pădurilor din Valea Rea au fost văzute vâlvătăi, semn că locurile ascundeau aur.

Drumul forestier de pe Valea Rea urcă și el spre Platoul Vârtoapelor, un loc căutat de turiști în special primăvara, când înfloresc ghioceii sălbatici (luștele). Atunci, conform tradiției locale locale, își fac simțită prezența zânele care protejează aşezarea din munţi şi o împodobesc cu flori.

Tunelul sfinților din stațiunea Straja

Stațiunea Straja din munții Vâlcan, aflată în vecinătatea municipiului Lupeni, este căutată iarna de iubitorii de schi, însă a devenit în ultimii ani și un loc de pelerinaj.

În Vinerea Mare dinaintea Paștelui, sute de oameni participă la „Drumul Crucii”, o procesiune religioasă la care credincioșii urcă din Lupeni, purtând o cruce de lemn, până la Schitul Straja, pe drumul de circa zece kilometri la capătul căruia se află bisericuța de lemn din stațiune.

Tunelul Sfinților. Foto: Daniel Guță
Tunelul Sfinților. Foto: Daniel Guță

Schitul Straja, care cuprinde o biserică de lemn și câteva chilii, a fost ridicat în 1999. Deasupra lui, a fost înălțată Crucea Eroilor, în memoria ostașilor români care au luptat în Primul Război Mondial.

Cea mai neobişnuită atracţie turistică din staţiunea montană Straja este un tunel pe pereţii căruia au fost pictaţi 365 de sfinţi, în ordinea în care sunt sărbătoriţi în câte o zi din an. Tunelul sfinților, care face legătura între şosea şi schitul din Straja, datează din anul 2006, iar lungimea sa depăşeşte 50 de metri.

Schitul Straja. Foto: Daniel Guță
Schitul Straja. Foto: Daniel Guță

„O candelă este veșnic aprinsă în acest tunel și este mutată în fiecare zi în fața icoanei sfântului care marchează data curentă din calendar”, informează reprezentanții stațiunii din Valea Jiului.

Schitul Măgureni din Munții Șureanu

Un schit mai ţine în viaţă satul Măgureni din Munţii Șureanu, aflat la una dintre cele mai mari altitudini din România, de peste 1.200 de metri.

Cătunul de munte cu nume dacic a fost înfiinţat de ciobani, în urmă cu mai multe secole. Vechile gospodării, înconjurate de păduri vaste, ocupau coamele dealurilor de sub vârful Godeanu (1.656 metri), într-un ţinut care oferea prosperitate localnicilor datorită miilor de hectare de pădure şi a păşunilor sale.

În anii 2000, satul Măgureni a fost complet părăsit. Drumul forestier de 15 kilometri care îl leagă de satul Sibișel, din vale, mai era folosit doar de pădurari și vânători.

Atunci, un schit de călugăriţe a fost înfiinţat aici, iar cu timpul așezarea s-a extins și a devenit un loc de popas al călătorilor. La biserica de lemn ajung localnici din zona Orăștiei și Cugirului, dar și turiști care se îndreaptă apoi spre Sarmizegetusa Regia și Vârful Godeanu.

Schitul Măgureni. Foto: Daniel Guță
Schitul Măgureni. Foto: Daniel Guță

Pe dealurile învecinate așezământului religios se înfăţişează casele vechi, nelocuite din sat și câteva stâne părăsite. Păşunile ocupate în trecut de sute de oi şi vaci au rămas și ele pustii, iar pădurea de pin şi larice, considerată în trecut rezervaţie naturală aproape a dispărut.

Schitul Alun, clădit în satul de marmură

În satul Alun din Ţinutul Pădurenilor locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Așezarea cunoscută ca satul de marmură, pentru cariera sa de marmură și drumul de marmură, s-a depopulat aproape complet în ultimele decenii.

Deasupra zecilor de case pitorești ale Alunului, se văd impozante turlele bisericii de marmură, transformată într-un schit.

Biserica a fost ridicată în anii ´30, de preotul Petru Roşu. Ctitorul ei a fost preot misionar pe front, de unde s-a întors rănit și cu mai multe decorații primite pentru curajul său. La întoarcerea în satul Alun, a slujit la biserica de marmură până în 1958, când a fost arestat, fiind considerat duşman al regimului comunist.

Biserica de marmură din Alun. Foto: Daniel Guță
Biserica de marmură din Alun. Foto: Daniel Guță

După şase ani în care a fost purtat prin mai multe închisori, Petru Roşu a murit în temnița din Aiud. Nici soarta bisericii de marmură unde slujise, considerată unică în lume, nu a fost una fericită în următoarele decenii.

Monumentul a fost lăsat în paragină, o dată cu depopularea satului. De câţiva ani, locul a fost transformat într-un schit, în care slujesc două călugăriţe. Maicile au în grijă biserica de marmură şi au făcut eforturi mari pentru repararea ei.

Hunedoara


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri