Icoana distorsionată folosită de daci în magie neagră: ce spun arheologii despre chipul de lut din Sarmizegetusa Regia
0Un disc din lut, care înfăţişează chipul unui personaj misterios, fără gură şi urechi, reprezintă una dintre cele mai controversate descoperiri din Sarmizegetusa Regia. Arheologii susţin că „icoana” ar fi fost folosită la ritualuri iniţiatice sau de magie neagră.
„Discul de lut cu figură umană”, descoperit într-o cisternă construită de daci în Sarmizegetusa Regia, care datează dinaintea războaielor daco-romane a strârnit numeroase controverse. Potrivit unor cercetători, piesa ar fi fost folosită în ritualuri de magie neagră
Chipul de lut a fost scos la iveală din pământ în 1990, cu ocazia cercetării unei cisterne dacice din Sarmizegetusa Regia. Are o lungime de aproxmativ 19 centimetri, o lăţime de 13 centimetri, şi o grosime între 2 şi 3 centimetri. Arheologii au fost impresionaţi de faptul că figura umană era lipsită de gură şi urechi şi a păstrat urmele unor împunsături.
„Piesa, de formă ovală, are o faţă netedă, iar cealaltă, cu puţine detalii de altfel, sugerează destul de bine o figură umană. Fruntea este uşor bombată şi îngustă, iar obrajii au conturul întreg. Nasul, masiv, a fost obţinut printr-o protuberanţă aşchiată din antichitate şi care, privită frontal, are o formă trapezoidală. În schimb, niciun mesaj nu sugerează existenţa unei posibile guri. Zona ce succede nasului este netedă. Există într-adevăr câteva aşchii lipsă chiar sub nas, în jumătatea stângă a feţei, dar în această zonă nu ar fi fost normal să fie amplasată gura, iar dacă s-ar presupune acest lucru ar trebui să lipsească un fragment din ea. Totodată nu există niciun semn care să sugereze intenţia de redare a urechilor”, afirma arheologul Gabriela Gheorghiu în studiul „Discul cu figură umană de la Sarmizegetusa Regia” (Revista Apulum, nr XXXV, 1998).
Misterul chipului deformat
Piesa a fost confecţionată în zonă, din lut ars, şi are valoare artistică. În cazul de faţă, potrivit specialistei, meşterul care a confecţionat artefactul a respectat „canoanele iconografice” cerute de practicile magice sau religioase în care a fost utilizată piesa.
Arheologul Gabriela Gheorghiu susţinea că analogia perfectă pentru această piesă nu s-a descoperit până acum în Dacia preromană. De asemenea, preciza autoarea studiului, discul cu figură umană se numără printre puţinele obiecte din zona aşezărilor antice din Munţii Orăştiei pe care a fost redată figura umană.
„Această situaţie existentă poate fi pusă pe seama unei posibile interdicţii religioase vis-a-vis de reprezentările antropomorfe, puţinele piese existente de acest fel putând fi folosite doar în practici culturale”, informa cercetătoarea, în studiul „Discul cu figură umană de la Sarmizegetusa Regia” (Revista Apulum, nr XXXV, 1998).
Practici magice la poalele Muntelui Sfânt
Contextul în care piesa dacică a fost descoperită nu prezenta indicii pentru semnificaţia şi posibilele ei utilizări, însă arheologul Gabriela Gheorghiu excludea ca discul cu figură umană să reprezinte o zeitate dacică adorată în Sarmizegetusa Regia, chipul fiind sumar, grosolan redat şi incomplet. Una dintre ipoteze este că figura era folosită în magie.
„Cu toate că piesa de care ne ocupăm a fost găsită pe presupusul Munte Sfânt al dacilor, Cogaionon, în imediata apropiere a zonei sacre de acolo, unde se află cele mai multe sanctuare, este posibil ca ea să fi fost folosită în practicile magiei negre. Este ştiut că în aceste ritualuri se folosesc obiecte – este adevărat, în special fugurine antropomorfe – care au orificii, cavităţi sau împunsături în părţi anatomice lipsă, tocmai pentru că se credea că efectul se va propoga şi asupra persoanelor avute în vedere. Cum piesei noastre îi lipseşte atât gura cât şi urechile nu putem exclude această posibilitate de utilizare”, informa arheologul, în studiul „Discul cu figură umană de la Sarmizegetusa Regia” (Revista Apulum, nr XXXV, 1998).
De ce lipseşte gura de pe chipul de lut
O altă ipoteză lansată este cea a utilizării piesei la practici de iniţiere, menţionate de autori antici. „Gura este simbolul puterii creatoare şi îndeosebi al însufleţirii, dar şi a unui grad ridicat de conştiinţă, precum şi a capacităţii de organizare prin intermediul raţiunii. Deşi gura este organul vorbirii, elocinţa superioară, inteligenţa, chiar şi inspiraţia poetică pot fi redate prin imaginea unui cap lipsit de gură. Lipsa gurii este pusă de cele mai multe ori în legătură cu elocinţa, poezia sau exprimarea gândirii. Propunem ca o altă posibilitate de interpretare pentru „discul” de la Sarmizegetusa Regia ideea că ar reprezenta pe cel iniţiat în general, nu un anume personaj, cel care percepe învăţăturile, le discerne, este purtătorul unui limbaj, altul decât cel obişnuit, dar căruia i se interzicea să divulge ceea ce ştia”, afirma arheologul Gabriela Gheorghiu în studiul „Discul cu figură umană de la Sarmizegetusa Regia” (Revista Apulum, nr XXXV, 1998).
Vă recomandăm şi:
Matriţa de la Sarmizegetusa Regia, considerată printre cele mai valoroase piese arheologice descoperite în ultimele decenii în România, ascunde enigme care până în prezent nu au putut fi descifrate. Unele dintre ele sunt legate de prezenţa animalelor fabuloase încrustate în artefactul antic din bronz: grifoni cu capete de lup şi cozi de leu, înfăţişări extrem de rare în arta popoarelor din Antichitate.
Nicolae Ceauşescu şi-a anunţat vizita la Sarmizegetusa Regia la începutul anilor ’80. În aşteptarea lui, vechea capitală a Daciei din Munţii Orăştiei urma să treacă printr-una dintre cele mai mari transformări: a fost „împodobită“ cu blocuri şi discuri din beton şi prefabricate. Lucrările au lăsat urme adânci.
Geţii aveau obiceiul să îşi ia mai multe soţii, la sarmaţi femeile care nu deprindeau mânuirea armelor şi nu ucideau erau pedepsite să nu se căsătorească, sciţii erau desfrânaţi, dar o parte a populaţiei suferea de afecţiuni sexuale, iar tracii îşi lăsau fiicele să ducă o viaţă libertină, înainte de căsătorie. Sunt doar câteva dintre relatările din Antichitate despre obiceiurile din viaţa privată a strămoşilor noştri.
O serie de anecdote ce datează din Antichitate i-au prezentat pe daci în roluri mai puţin obişnuite. Autorii povestirilor scurte şi amuzante relatau despre cum au reuşit dacii să le înşele vigilenţa romanilor, de ce au renunţat la vin sau de ce trăgeau cu săgeţi spre cer, în timpul furtunilor.
Vechile temple din Sarmizegetusa Regia şi altarele celorlalte cetăţi dacice din Munţii Orăştiei au dat naştere unei serii nemărginite de ipoteze şi interpretări. Unii istorici au atribuit sanctuarelor antice rolul de calendare, iar teoriile asupra modului în care strămoşii noştri măsurau trecerea timpului sunt numeroase.
Cele peste 20 de unelte de fierărie antice, descoperite întâmplător în urmă cu o săptămână de jandarmi au dat naştere unor controverse. Jandarmii au declarat că piesele din vremea dacilor ar fi fost scoase la iveală după ce ploile au spălat pământul, dar au fost contrazişi de reprezentanţii Serviciului Public de Administrare a Monumentelor Istorice.
Aproape nu există sat în Ardeal din care să lipsească poveştile faimoaselor descoperiri de comori, afirma istoricul Iulian Marţian. Istoria celor care au dat naştere unor poveşti fascinante se întinde pe aproape 2.000 de ani, începând cu povestea comorii ascunse de regele Decebal şi până la descoperirile recente ale pieselor antice preţioase, din Sarmizegetusa Regia.
Se încarcă comentariile...
