Descoperiri arheologice epocale în Sarmizegetusa Regia. Artefactele arată cât de ingenioși erau dacii
0O trusă chirurgicală din vremea dacilor, un sistem de filtrare a apei și inscripțiile controversate din Sarmizegetusa Regia le-au dat motive arheologilor să elogieze cunoștințele celor care au trăit în cetățile din Munții Șureanu.
De peste două secole, cetățile dacice din ținuturile Hunedoarei au fost cercetate de oameni de știință, iar descoperirile și informațiile pe care aceștia le-au strâns de-a lungul timpului dezvăluie o civilizație uimitoare.
Unele artefacte rare, scoase la iveală în anii ’50, la Sarmizegetusa Regia, i-au făcut pe arheologi să susțină că anticii care au trăit pe actualul teritoriu al României, în cetățile izolate din munți, aveau cunoștințe tehnice și științifice avansate pentru epoca lor, cunoșteau scrisul și medicina.
Decebalvs per Scorilo, inscripția cea mai faimoasă a dacilor
Peste 100 de inscripții de litere și simboluri, în general, grecești au fost descoperite în blocurile de piatră rămase din cetățile dacice.
Arheologii le-au considerat fie semne făcute de pietrari care au ridicat cetățile, fie litere din numele unor regi sau cifre legate de calcule astronomice sau matematice. Cele mai multe dintre inscripțiile antice conțineau unul – două simboluri, astfel că semnificația lor nu a putut fi deslușită pe deplin.
În schimb, o inscripție rămasă pe rămășițele un vas antic, aflat în Sarmizegetusa Regia, i-a convins pe unii arheologi că dacii cunoșteau scrierea și o foloseau, cel puțin în rândul elitelor.
Vasul provenit din Sarmizegetusa Regia era înalt de un metru şi cu un diametru asemănător și ar fi fost folosit ca obiect de cult, potrivit arheologilor. Pe fragmentele descoperite din el erau ștanțate cuvintele „Decebalvs Per Scorilo“ (Decebal, fiul lui Scorilo), scrise cu litere latine.
De-a lungul timpului, vasul dacic, reconstituit şi aflat în prezent la Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti, a iscat numeroase controverse.
Primele informaţii despre descoperirea unor fragmente ale acestuia provin de la începutul secolului al XIX-lea - nota cercetătoarea Aurora Pețan. Atunci au avut loc primele săpături sistematice la Sarmizegetusa Regia, iar procuratorul fiscal Paul Török, cel care a cercetat ruinele fostului oraş antic unde localnicii au găsit mai multe comori, a consemnat, într-un raport ulterior, descoperirea unui fragment ceramic cu inscripţia „PER Sco Rilo“.
În 1954, arheologii au cercetat aşezarea civilă din Sarmizegetusa Regia, iar pe una dintre terase, omul de știință I.H. Crişan a găsit un fragment ceramic cu ştampila DECEBALVS şi un al doilea, cu ştampila PER SCORILO. În anul următor au fost scoase din pământ mai multe fragmente, care erau prinse între rădăcinile unui fag, şi s-a constatat că aparţin unui vas de mari dimensiuni.
Inscripţia vasului, în limba latină, a fost interpretată fie ca o indicaţie care arată cui aparţine vasul şi cine l-a executat, sau o inscripţie în limba dacă, ce spune că Decebal este fiul lui Scorilo. Ambele interpretări au provocat numeroase controverse.
Cetăți dacice cu rețele de apă
Descoperirile mai multor conducte, fântâni şi sisteme de captare a apei din cetăţile dacice arătau, potrivit unor arheologi, că dacii aveau cunoștiințe tehnice avansate pe care le foloseau în construcții și că acordau atenție igieniei.
Unele cetăţi dacice aveau rezervoare de apă potabilă, fie săpate în stâncă, fie clădite din lemn sau din blocuri de piatră.
„Aşezarea acestor conducte de apă nu răspundea numai cerinţelor igienei publice şi urbanisticii, ci şi unei nevoi strategice. Pentru toate cetăţile dacice apa era marea problemă în caz de asediu şi tocmai de aceea dacii s-au străduit să şi-o asigure din belşug”, informa omul de ştiinţă Hadrian Daicoviciu în volumul „Dacii” (1965).
Apa folosită în aşezările din Munţii Șureanu era curăţată de impurităţi şi păstrată în rezervoare ale căror rămăşiţe s-au păstrat până în prezent. În unele cetăţi, apa purificată era apoi lăsată să curgă printre templele antice sau folosită în fântâni publice.
„În Munţii Orăştiei, în interiorul fiecărei cetăţi mai mari sau în imediata ei apropiere, găsim câte o cisternă pentru apă, de dimensiuni variabile, construită din bârne de lemn ori din piatră. Apa captată de la izvoarele bogate ale regiunii era condusă prin ţevi de teracotă în interiorul cetăţilor sau pe terasele cu locuinţe”, informa istoricul Ion Horaţiu Crişan, în volumul „Medicina în Dacia” (Ed. Dacica, 2007).
În Sarmizegetusa Regia, la începutul anilor ´50, arheologii au scos la iveală pe una din terasele capitalei dacilor, instalaţia unei captări şi filtrări a apei de izvor.
Cum filtrau dacii apa de izvor
Potrivit omului de ştiinţă Ion Horaţiu Crişan, un butoi uriaş de lemn, care s-a păstrat datorită condiţiilor excepţionale de umiditate, era folosit pentru captarea apei, adusă de la izvoarele din vecinătate prin două conducte de lut ars.
„În butoiul mare, apa adusă de la cele două izvoare era filtrată cu ajutorul unui strat de pietriş şi apoi al unuia de nisip. Din vas apa ieşea pe o a treia conductă, situată mai jos decât cele două care aduceau apa. Ţevile conductei au fost aşezate în jgheaburi construite din trunchiuri de brad scobite şi căptuşite cu un strat gros de lut, de culoare cenuşiu-albăstruie. Conducta a putut fi urmărită pe distanţă de aproximativ 30 de metri. Ea ducea apa de băut, captată de la izvoare şi curăţită prin butoiul de decantare, la terasele cu locuinţe şi probabil la incinta fortificată. Prin acest sistem deosebit de ingenios apa era eliberată de orice impuritate şi foarte proprie, din punct de vedere igienic, pentru a fi consumată”, scria arheologul, în volumul reeditat „Medicina în Dacia” (Ed. Dacica, 2007).
Cucerirea Sarmizegetusei Regia a fost posibilă, potrivit unor istorici, după ce romanii au distrus conducta care alimenta cu apă aşezarea antică.
Trusa chirurgicală dacică de la Sarmizegetusa Regia
Dacii aveau cunoștințe medicale avansate, arătau unii arheologi, după descoperirea singurei truse medicale antice de pe teritoriul României.
Trusa chirurgicală dacică a fost descoperită în anii ’50, tot la Sarmizegetusa Regia. Arheologul Ion Horaţiu Crişan a luat parte la descoperire și a cercetat obiectele pe care aceasta le conținea, oferind publicului, potrivit mărturiei sale, dovada cea mai elocventă a existenţei unei chirurgii traumatologice la daci.
„Trusa medicală am descoperit-o în 1954, cu ocazia dezvelirii uneia dintre terasele Dealului Grădiştii, loc pe care era aşezat oraşul Sarmizegetusa, din vremea regelui Decebal. Printre ruinele unei locuinţe distruse cu ocazia celui de-al doilea război al lui Traian (105 – 106 d. Hr.) am descoperit resturile unei casete de lemn cu mâner de fier. Caseta cuprindea: o pensetă de bronz, o lamă de cuţit din fier cu apărători de bronz, o placă formată din cenuşă vulcanică presată şi cinci mici borcănaşe de lut ars (pentru alifii)”, afirma Ion Horaţiu Crişan, în volumul reeditat „Civilizaţia geto-dacilor” (Dacica, 2008).
Penseta ar fi fost folosită, în opinia arheologului, pentru înlăturarea corpilor străini şi a schijelor de oase din răni. Lama de cuţit din fier a fost utilizată ca instrument chirurgical, ca bisturiu, susţinea autorul. Cenuşa vulcanică era presărată pe răni, cu rol absorbant şi cicatrizant, informa Ion Horaţiu Crişan.
Medicina era practicată mai ales de preoţi, informa autorul, iar piesele de import ale trusei medicale, arătau că dacii aveau legături strânse civilizaţiile mediteraneene ale vremii.
„Ţinând cont de inventarul trusei, putem presupune că ea aparţinea unui medic chirurg, spre această interpretare ducând prezenţa în componenţa trusei a pensetei şi bisturiului. Placa de cenuşă putea fi folosită la stoparea hemoragiilor şi grăbirea cicatrizării rănilor, iar văscioarele puteau fi utilizate la păstrarea unor substanţe necesare în tratarea unor afecţiuni”, informa cercetătoarea Liliana Daniela Suciu, în lucrarea „Instrumentar medical şi farmaceutic în Dacia Preromană”.
Trusa descoperită conţinea atât piese de import (penseta și placa de cenuşă), cât şi de origine locală (vasele ceramice). Ea data din secolul I d. Hr., fiind descoperită într-o locuinţă care, ulterior, a fost incendiată în timpul războaielor daco-romane.
Se încarcă comentariile...
