Emoţiile care ne sabotează încrederea. Cum scăpăm de ele şi care sunt semnele ce indică o stimă de sine scăzută
0
Fiecare dintre noi s-a confruntat la un moment dat cu o lipsă de încredere în sine determinată de motive diverse, pornind de la teama de a nu greşi până la dorinţa de a face lucrurile cât mai aproape de perfecţiune.
În spatele neîncrederii în sine stau emoţii distructive, care ne fac adesea să ne îndoim de noi şi capacităţile pe care le avem.
”Frica este prima emoţie pe care e necesar să o eliminăm. Aceasta crează de cele mai multe ori o stare de înfricoşare, iar efectul său este nesiguranţa pe care o simţim, indiferent de ce dorim să facem. Nesiguranţa vine la pachet cu alte stări negative, precum inferioritatea şi inutilitatea. Persoana în cauză se simte neimportantă, exclusă, persecutată şi expusă”, explică psihologul Stelian Chivu.
Tot frica este cea care generează o serie de alte emoţii negative care ne sabotează încrederea în noi înşine. Dacă cel în cauză suferă de anxietate, este genul care se sperie uşor, se simte respins sau ameninţat, frica va accentua toate aceste stări.
”Odată cu aceste stări apar şi manifestările, precum îngrijorarea, starea de a fi copleşit, înfricoşarea, starea de neajutorare, iar toate acestea per ansamblu nu fac altceva decât să ne saboteze încredere în sine”, spune psihologul Stelian Chivu.
Geografia conştiinţei
O autoanaliză serioasă este necesară pentru a descoperi dacă am trăit una sau mai multe din stările amintite anterior. Până nu facem acest lucru, în orice acţiune am întreprinde vom porni cu handicapul neîncrederii în sine.
”Există o aşa numită geografie a conştiinţei, care în situaţiile amintite trebuie schimbată. De la instinctele fizice la abilităţile cognitive este o distanţă mare. În momentul în care ne ridicăm nivelul de conştiinţă, reuşim să depăşim aceste stări negative, pe care le-am dezvoltat încă din copilărie, le-am preluat de la anturaj, de la şcoală sau din societate. Nu totul se decide însă în copilărie. Depinde ce facem noi cu noi şi din noi înşine”, susţine psihologul Stelian Chivu.
E relativ uşor să ne dăm seama că nu stăm prea bine la capitolul încredere în sine. Dacă descoperim că avem nevoie constant de părerile celor din jur, simţim nevoia să fim aprobaţi şi validaţi în tot ceea ce spunem şi facem, atunci avem în mod clar o problemă ce ţine de încrederea în sine.
”Încrederea în sine este o stare, o energie, dar şi o experienţă, o capacitate şi o programare, pe care fiecare din noi o poate schimba. În funcţie de nivelul de conştiinţă pe care îl avem, putem schimba această hartă, acest drum prin care facem trecerea de la o persoană cu o încredere de sine redusă la un individ cu o mare siguranţă de sine”, spune psihologul Stelian Chivu.
Mintea foloseşte scuze şi tertipuri
Încrederea în sine nu vine din exterior, aşa cum unii ar putea crede, ci dintr-un act de trezire interioară. Atunci se produce acel declick interior, iar pentru a se întâmpla asta, e necesar să aflăm cine suntem cu adevărat. Cei în cauză ştiu deja cine nu sunt, adică nu au curaj, sunt nehotărâţi, iar asta îi afectează la nivel general, atât psihic, cât şi emoţional şi fizic.
”Ca să începem procesul de vindecare este necesar să conştientăm toate acele gânduri, stări şi manifestări negative de care vorbeam anterior. Toate acestea fac ca o persoană să fie incapabilă să conducă o maşină sau să coordoneze un proiect. Tocmai de aceea vindecarea este la fel de importantă în zona mentală şi emoţională ca şi rolul coloanei vertebrale pentru corpul fizic. Vindecarea completă se produce când cel în cauză ajunge să fie un model de încredere, verticalitate, siguranţă şi energie pozitivă şi pentru cei din jur”, explică psihologul Stelian Chivu.
Un prim pas spre vindecare este să ne mutăm atenţia pe lucrurile pozitive şi, în acelaşi timp, să folosim şi un limbaj pozitiv. De pildă, atunci când conştientizăm că spunem în gând sau cu voce tare ”nu am încredere în mine”, să comutăm imediat pe o frază constructivă de genul ”am încredere în mine” sau ”am încredere că pot face acest lucru”.
”Mintea foloseşte de multe ori tot felul de scuze au tertipuri pentru a rămâne în această zonă de neîncredere în forţele proprii. Un pacient mi-a spus, de pildă, că nu poate spune că are încredere în el pentru că s-ar minţi. Încrederea este o stare care depinde doar de noi. Poate nu excelăm în mai multe domenii, dar dacă identificăm în noi o zonă de excelenţă, atunci putem alege să trăim permanent starea pe care o avem când facem acea activitate la superlativ”, punctează psihologul Stelian Chivu.
Vindecare cu paşi mici
La fel de important este să ne analizăm stările ori de câte ori suntem implicaţi într-o activitate, astfel încât să trăim stările care ne încarcă cu pozitivitate şi energie şi în acelaşi timp să le eliminăm pe cele care ne scad frecvenţa.
E necesar, totodată, să ne întrebăm ce ne face să ne simţim inferiori sau slabi. Dacă analiza este sinceră, vom descoperi rapid gândurile, emoţiile şi acţiunile care ne scad încrederea în sine, astfel încât să le putem elimina.
”Totul se face cu paşi mici, în etape, iar asta duce în timp la creşterea încrederii în sine. Postura corporală este un alt element important în procesul de vindecare. Dacă ne analizăm şi constatăm că în multe situaţii adoptăm poziţia ghiocelului, adică stăm gheboşaţi, umili, e cazul să schimbăm acest lucru, iar asta va conduce la creşterea încrederii în sine”, explică psihologul Stelian Chivu.
În funcţie de posibilităţile financiare şi disponibilitatea fiecăruia, putem să ne mărim încrederea în sine prin cărţi şi cursuri de dezvoltare personală, dar şi apropierea de oameni care au o puternică stimă de sine. De asemenea, fiecare dintre noi trebuie să identifice surse sau căi cu ajutorul cărora să îşi mărească curajul.
”Distanţa de la încredere la neîncredere este foarte mică. Dacă ştim că nu avem curaj să vorbim în public, atunci putem începe prin a discuta mai întâi cu o persoană, apoi cu două, iar finalmente ne putem adresa unui grup. E cazul, totodată, să lucrăm şi la partea de organizare. Când ne adresăm cuiva sau iniţiem un proiect, e necesar să ne pregătim în prealabil, astfel încât să cunoaştem cât mai subiectul pe care îl abordăm sau eventualele probleme care pot apare. Asta face ca în creier să se secrete neurotransmiţătorii fericirii, care aduc şi menţin încrederea în sine”, spune psihologul Stelian Chivu.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Psiholog: „În noi stă puterea de a ne sabota sau vindeca“. Care sunt cuvintele antidot al eşecului
Se încarcă comentariile...
