Ce au păţit pe 1 aprilie 1990 vrâncenii care şi-au scos banii de la CEC ca să cumpere maşina fostei prim-secretare Niculina Moraru
0Pe 1 aprilie 1990, ziarul „Viitorul”, o publicaţie care a apărut doar jumătate de an în Vrancea, a aranjat o păcăleală pe cinste în care au căzut în plasă mulţi oameni.
Profesorul focşănean Florinel Agafiţei era în primăvara lui 1990, imediat după Revoluţie, redactorul şef al unui mic ziar, ce a apărut din decembrie 1989 până în iunie 1990, intitulat „Viitorul”, publicaţie săptămânală scoasă la Focşani.
Redacţia era formată din liceeni în majoritate, profesorul Agafiţei abia ieşit de pe băncile facultăţii şi Aurel Jipa, un ziarist cu ştate vechi foarte priceput, de la care mai tinerii săi colaboratori au învăţat să îndrăgească mirosul de tipografie autentică în preajma linotipurilor, calandrului, rotativei.
Tinerii redactori pierdeau nopţi întregi scriind pentru micul ziar în redacţia căruia pătrundeau non-stop diverşi oameni veniţi să-şi spună păsurile în tumultul acelor vremuri în care lumea se descătuşa tot mai mult de încorsetarea comunistă la care fusese supusă atâta vreme.
Într-o seară de sfârşit de martie, redactorii s-au gândit să pregătească un număr de ziar special, mai ales că următorul ziar apărea pe 1 aprilie.
„Ţin minte că, într-o seară, la o cană de ceai – noi, cei tineri – la una de vin fiert şi câteva bucăţi de brânză cu pâine – nea’Jipa! - a cărui memorie, cu respectul cuvenit, o evoc aici, am pus la cale planul păcălelii de 1 aprilie. Cred că ideea a fost a lui nea’ Jipa, iar noi ceilalţi nu am zis nu, fiind încântaţi să vedem cam câţi vrânceni pică în plasa întinsă de noi. Aici a contribuit şi credibilitatea de care se bucura ziarul al cărui tiraj de 20.000 de bucăţi săptămânale se vindea, la un moment dat, în mare parte. Nici una, nici două, am încropit un plan de acţiune şi, în urma unei şedinţe fulger, am stabilit cine şi cum să scrie, despre ce să scrie”, îşi aduce aminte profesorul Florinel Agafiţei.
Probabil că unii focşăneni îşi mai amintesc, astăzi, de anunţul din ziarul „Viitorul”, de pe prima pagină, din care aflau că se va scoate la licitaţie publică maşina fostei prin secretare a judeţului, Niculina Moraru, un Renault, o raritate pentru acele vremuri în care majoritatea autoturismelor purtau marca Dacia Piteşti.
Ziarul oferea şi detalii cu privire la eveniment: licitaţia va avea loc de 1 aprilie, în piaţa centrală a oraşului, în faţa prefecturii de azi, iar evenimentul va fi însoţit de fanfara militară chemată să veselească lumea, cântând din vechiul foişor, unde avea obiceiul, uneori, să se mai facă auzită.
O altă păcăleală, din acelaşi număr special, de 1 aprilie 1990, viza teatrul din Focşani, despre care se spunea că va fi cumpărat, pe bani puţini, de un armator grec, al cărui nume coincidea, intenţionat, cu al premierului grec de atunci.
În fine, alte două păcăleli ţinteau Muzeul de Istorie, în interiorul căruia s-ar fi depozitat un ciudat obiect cu inscripţii nedescifrate, realizat dintr-un aliaj de metale necunoscute, descoperit pe locul actualei Şcoli nr. 3, care era în construcţie, obiect compus dintr-un cilindru şi o sferă, ce ar fi urmat, după o săptămână de şedere în România, să fie ridicat de reprezentanţii NASA, spre cercetare:
Cealaltă păcăleală viza pe fostul redactor şef al ziarului Milcovul, devenit „Liber”, Ion Nistor. Despre acesta, se scria că a fost selectat pentru un curs intensiv, de publicistică (deoarece cunoştea foarte bine limba engleză vorbită în SUA) în cadrul, nu mai puţin cunoscutei publicaţii, New York Times, alături de alţi 20 de norocoşi din întreaga Românie.
„În loc să ne trecem numele în caseta redacţională, am trecut „Ediţie specială – 1 aprilie 1990”, sperând că oamenii vor citi şi vor înţelege că e o păcăleală şi că o vor trata ca atare. Nu mică ne-a fost mirarea când, de 1 aprilie, am constatat că în piaţa centrală a oraşului se adunaseră mai bine de 1 000 de oameni dornici de licitaţie pentru maşina Niculinei, maşină care nu mai apărea. Atunci am aflat că mulţi dintre cei care doreau să participe la licitaţie îşi scoseseră banii de la CEC, iar alţii veniseră de la Galaţi, Buzău, Brăila, pentru eveniment. Nerăbdarea mulţimii creştea odată cu trecerea timpului; la un moment dat, a parcat în faţa Hotelului Unirea o Volgă mare şi neagră, care a fost luată drept maşina ce urma să fie licitată. Degeaba şoferul se apăra şi spunea că este o Volgă şi nu un Renault, că are număr de Vaslui şi nu de Vrancea! Oamenii începuseră singuri să liciteze, până când cineva dintre cei ce participau la evenimentul ad-hoc, citind mai atent ziarul, a observat ce scrie în caseta redacţională. Evident, celor prezenţi nu le-a venit să creadă şi au pornit nervoşi spre actuala Prefectură, cerând socoteală autorităţilor de atunci pentru păcăleală, după care s-au împrăştiat, care de pe unde a venit, noi înşine nefiind de găsit în redacţia noastră, lucru de la sine înţeles, de altfel.Mai ştiu că la Muzeul de Istorie s-au primit câteva telefoane şi au fost câţiva cetăţeni care au dorit să vadă obiectul ciudat ce urma să fie ridicat de NASA, dar s-au liniştit când au aflat că au fost victimele păcălelii de 1 aprilie. La fel şi una din rudele maiorului Gh. Pastia, care ridicaseră teatrul din Focşani, o doamnă foarte în vârstă, al cărui nume nu mi-l mai amintesc acum, care ameninţa că face greva foamei dacă teatrul va fi vândut. De asemenea, nu cred că Ion Nistor a gustat atunci gluma, dar astăzi cred că ar trebui să o ia ca atare şi să înţeleagă că totul s-a derulat în jurul zilei cu această semnificaţie, a păcălelilor, bunei dispoziţii, râsului”, ne-a mai spus Florinel Agafiţei.
Mai puteţi citi:
Farsorul-şef al judeţului, preşedintele CJ Vaslui. Păcălelile lui Buzatu au făcut înconjurul ţării
Se încarcă comentariile...
