Şcoala care îţi place. Ce ar trebui să afle copiii la ore, astfel încât să înveţe cu drag
0Să fie curioşi să descopere, să fie îngăduitori cu cei din jur, să caute să fie mai buni nu pentru note, ci pentru sine - asta ar trebui să înveţe copiii la şcoală, încă de mici, în afara materiilor clasice.
De Ziua Mondială a Educaţiei, celebrată la 5 octombrie, „Adevărul“ a întrebat câţiva oameni implicaţi activ în reforma din învăţământ care ar fi noţiunile pe care ar trebui să le înveţe copiii în şcoală, încă de mici, în afara materiilor clasice.
Ligia Deca, consilierul prezidenţial pentru Educaţie şi promotor al programului „România educată“ elaborat de administraţia de la Palatul Cotroceni, consideră că şcoala trebuie să păstreze şi să încurajeze acea curiozitate nativă a copiilor. Nevoia de cunoaştere nu trebuie limitată prin impunerea unor şabloane, astfel încât nişte copii foarte vioi şi interesaţi de tot ce se întâmplă în jur să nu devină nişte elevi apatici.
„La începutul anului 2016 am organizat în cadrul proiectului România Educată o dezbatere regională privind «Profilul absolventului».
Pentru copiii care încheie etapa educaţiei timpurii şi pentru cei din clasele primare, aspectele discutate au fost dominate de nevoia tuturor celor implicaţi în dezbateri - copii, părinţi, profesori, specialişti, decidenţi - de a găsi un echilibru între cunoştinţele teoretice, abilităţile practice şi, foarte interesant, starea de bine a copilului, fericirea acestuia la şcoală.
De aceea, dincolo de planurile cadru şi programele pentru educaţia timpurie sau clasele primare, cred că mai întâi copiii nu ar trebui dezvăţaţi de unele aspecte pe care şi le dezvoltă natural, ci dimpotrivă, ar trebui să fie încurajaţi să îşi păstreze curiozitatea, să fie prietenoşi şi cooperanţi, să îşi păstreze bucuria descoperirii şi să nu le fie teamă să pună întrebări sau să greşească.
Desigur, dată fiind dezvoltarea şi progresul tehnologic, precum şi faptul că elevii de acum sunt nativi digitali, cred că este foarte importantă familiarizarea copiilor încă de mici cu tehnologia şi dispozitivele inteligente, care ar trebui să includă şi moduri de a se apăra de avalanşa de informaţii şi de a le filtra.
De asemenea, încurajez activităţile şi experienţele de învăţare non-formală, experimentele practice, în laborator, precum şi activităţi de consiliere şcolară şi orientare în carieră, începând chiar din primii ani de şcoală“.
Consilierul şcolar: „Presiunea învăţării trebuie înlocuită cu explorarea, cu descoperirea, iar calificativele - cu felicitări date de colegi“
Acelaşi principiu de învăţare este socotit de către psihologa Gabriela Florea, consilier şcolar la Centrul Judeţean pentru Resurse Educaţionale Constanţa cheia unei educaţii actuale care să fie utilă pentru mai târziu. Cu o şcoală centrată pe dezvoltarea viitorului individ, copiii ar învăţa să nu mai râdă unii de alţii, ci să fie în competiţie constructivă.
„Chiar dacă la nivel de învăţământ s-au adoptat recomandările făcute de UNESCO şi planurile-cadru privind competenţele-cheie europene, în plan practic e nevoie de mult mai multă flexibilitate în privinţa copilului şi a elevului, de o alta abordare, mai personală, mai subiectivă, mai socială şi contextuală a acestuia. Acum zeci de ani ni se spunea sa nu privim copilul ca «obiect al învăţării», ci ca subiect activ al acesteia. Îngropaţi sub un morman de documente curriculare am pierdut viziunea umana a abordării.
Eu cred ca ideile lui John Dewey (filozof, psiholog şi pedagog american) din 1900 sunt mai valabile astăzi ca niciodată: «1. Materiile trebuie să fie concordante cu interesele copilului şi centrate pe elevi, nu pe teme; 2. Atmosfera şcolii trebuie să fie democratică; 3. Sarcinile trebuie să fie relatate copilului, sprijinite pe experienţa sa şi oferite atunci când el este gata pentru ele; 4. Învăţarea devine reală când se problematizează pentru copil materialul, experimentarea si rezolvarea de probleme practice; 5. Experienţa şcolară să nu se convertească doar în performanţe academice, ci să impregneze tânărului un spirit de investigaţie şi să-l pregătească totodată pentru participarea activă la locul său în comunitate».
Din punct de vedere al consilierului şcolar aş introduce în viaţa micului şcolar dezvoltare socio-emoţională, joc de rol, asimilarea rolului funcţional în grupul de egali, chiar activităţi de detensionare sau reducerea stresului. Altfel spus, la copilul mic şcolar aş introduce activităţi în care să-şi exprime sentimentele, dorinţele, chiar fricile, prin care ei să se cunoască mai bine, să înveţe să se accepte unii pe alţii, să se creeze un climat de echipa şi o stare de bine la nivel de grup, activităţi de «umanizare» care să favorizeze toleranţa, nu hărţuirea.
Ideal ar fi să înveţe să se încurajeze şi să se susţină unii pe alţii de mici, iar calificativele să fie înlocuite de felicitări din partea colegilor. Dacă presiunea învăţării ar fi înlocuită cu explorarea, descoperirea şi am păstra curiozitatea naturală a vârstei, chiar am putea face educaţie pentru copil şi pentru viitor“.
Elevul de liceu: „Conceptul de «şcoală veche» trebuie depăşit, importantă este dezvoltarea de abilităţi“
Alexandru Manda, lider Asociaţia Elevilor din Constanţa, şi-ar dori o şcoală vie, cu pregătirea unor abilităţi care îţi sunt necesare la un moment dat în viaţă, mult mai mult decât nişte noţiuni seci, pe care le-ai uitat de cum ai trecut examenul.
„Din păcate, în momentul de faţă, încă de la grădiniţă şcoala românească îţi omoară visurile şi te învaţă că „nu e bine să ieşi din tipar”. Este nevoie de o schimbare de mentalitate, astfel încât sistemul de învăţământ din România să dezvolte gândirea creativă şi critică a elevilor, încă de mici. În primul rând, trebuie să depăşim paradigma „de şcoală veche“, în care se pune accent pe transmiterea unui nivel mare de informaţii, nu pe dezvoltarea de abilităţi şi competenţe.
În Legea Educaţiei sunt menţionate nişte competenţe-cheie pe care elevii trebuie să le dezvolte, dar planurile-cadru încalcă flagrant prevederile în vigoare, fiind structurate încă pe legea învăţământului din 1995. Şcoala trebuie să îi pregătească pe elevi pentru viaţă, aşa că materii precum cultură civică, educaţie juridică, educaţie pentru sănătate, educaţie rutieră, oratorie şi retorică trebuie să fie nelipsite în timpul parcursului educaţional al fiecăruia.
Dar ar fi ideal ca orele care acum sunt opţionale, elevii să le aibă 1/2 ani în trunchiul comun, ca materii obligatorii, pe parcursul celor 12 ani. Şi bineînţeles, aceste ore să se facă, nu să fie înlocuite de materia de bază“.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
