Consilierul prezidenţial pe Educaţie, la Adevărul Live: „Profesorii au nevoie de o decenţă financiară”

Ligia Deca la Adevărul Live FOTO David Muntean

Preşedintele Iohannis a lansat săptămâna trecută o „largă consultare publică despre viitorul educaţiei“, pornind de la valorile şi principiile pe care se clădeşte sistemul. Cu această ocazie, consilierul prezidenţial pe Educaţie, Ligia Deca, a vorbit marţi, la Adevărul Live, despre cum ar trebui reformat din temelii sistemul de învăţământ românesc

O educaţie preşcolară care să cuprindă cât mai mulţi copii, o pregătire mai bună a profesorilor şi o motivaţie financiară mai substanţială, consilieri şcolari suficienţi în şcoli şi învăţământ obligatoriu de lungă durată. Aşa ar arăta un sistem de învăţământ mai sănătos din punctul de vedere al consilierului prezidenţial pe Educaţie, Ligia Deca, care a fost prezentă la Adevărul Live.

„Adevărul“: Preşedintele Klaus Iohannis a lansat recent o chemare la nivel naţional pentru o dezbatere amplă pe sistemul de educaţie, care urmează să aibă loc în următorii doi ani. De ce tocmai doi ani?

Ligia Deca: Noi toţi aşteptăm momentul 2018 în care România va sărbători 100 de ani de stat modern unitar. Nu este doar un moment istoric, ci ar trebui să devină şi un moment de reflecţie despre cum ne dorim să fie societatea în următorul secol şi educaţia este un pilon extrem de important în acea ecuaţie. De aceea, un demers de consultaţie serioasă, bazată pe argumente, care să ducă la o viziune şi, ulterior, la un cadru legislativ adecvat, are nevoie de acei doi ani pentru a se materializa în ceva ce putem avea cu ocazia anului 2018.

Educaţia timpurie. Studiile arată că dacă intri mai devreme în sistem, şansele să-l abandonezi pe parcurs sunt mai mici. Însă, ne confruntăm cu o lipsă acută de spaţiu în grădiniţe şi creşe. Cum rezolvăm problema aceasta?

Din punct de vedere al educaţiei timpurii avem două etape. Avem zona antepreşcolară (0-3 ani) şi cea preşcolară (3-6 ani). Însă cele mai mari probleme le avem în zona antepreşcolară deoarece avem un număr de trei ori mai mic de creşe decât în anii 1980 şi de patru sau cinci ori mai puţini copii în aceste instituţii, în condiţiile în care studiile arată că această zonă de educaţie timpurie dă înapoi societăţii cel mai mult din tot parcursul educaţional. Ne dorim revigorarea sistemului antepreşcolar atât pentru dezvoltarea copiilor, cât şi pentru reinserţia mai rapidă a părinţilor pe piaţa muncii.

Problema manualelor şcolare

Dacă ne mutăm atenţia spre învăţământul primar, prima problemă care ne sare în ochi este cea a manualelor şcolare. Licitaţiile pentru noile manuale au întârzieri peste întârzieri. Cum rezolvăm această problemă?

L-am auzit zilele trecute pe ministrul Sorin Cîmpeanu vehiculând ideea unei legi speciale a manualului şcolar ca bun naţional care să iasă din sfera licitaţiilor publice, deoarece procedurile aferente licitaţiilor permit aceste întârzieri care dăunează în primul rând copilului, dar şi întregii comunităţi şcolare. Alte voci spun că nu e nevoie decât de o modificare de legislaţie care să vorbească despre criterii de calitate şi proceduri ca să nu mai avem astfel de blocaje. Eu cred că tocmai de asta e bună o dezbatere publică amplă pentru a avea cea mai bună soluţie, una agreată, având în vedere că orice schimbare politică – 2016 este an electoral – să nu ducă la altă modificare în procedura de elaborare şi achiziţionare a manualelor şcolare. Este una dintre problemele pe care va trebui să le rezolvăm operativ.

Durata învăţământului obligatoriu a fluctuat în ultimii 25 de ani, de la 12 clase obligatorii, la opt clase, apoi a urcat la 10, iar de când a fost introdusă clasa pregătitoare, a ajuns la 11 clase. N-ar trebui bătut în cuie numărul de ani de învăţământ obligatoriu?

Orice an în plus de educaţie este benefic atât pentru absolvenţi, cât şi pentru întreaga societate, ştim cu toţii statisticile: la nivel superior aduce 8% în plus la venituri, iar în zona preşcolară se triplează investiţia statului în acel tip de educaţie. Această concepţie că ne oprim să învăţăm după ce am absolvit învăţământul obligatoriu sau după ce ne-am luat diploma de învăţământ superior cred că este greşită. Cu toţii vedem numărul de slujbe pe care un om poate să le aibă într-un timp relativ scurt. Pentru această capacitate de adaptare pe piaţa muncii trebuie să ne gândim cum putem adapta sistemul.

Fiindcă aţi adus vorba de locuri de muncă, sistemul nostru de Educaţie duce lipsă de consilieri şcolari, consilieri care i-ar putea ajuta pe tineri să se orienteze în carieră spre ce li se potriveşte.

Infrastructrura actuală, resursa umană existentă este insuficientă pentru nevoia de consiliere pe care elevii români o au. Avem un consilier la 800 de elevi, dar media pe şcoală este de 200 de elevi. Mai exact, avem un consilier la patru şcoli. Este nerealist să acopere nevoia de consiliere a tinerilor. Cel mai mare abandon îl avem după primul an de facultate, pentru că îşi dau seama că nu e ce îşi doresc, însă lucrul acesta se putea afla şi mai devreme, se putea şi armoniza parcursul educaţional astfel încât să-i pregătească mai bine pentru zona care şi-o doresc şi care li se potriveşte. Cu cât vom investi mai mult în consiliere, cu atât vor scădea costurile cu educaţia pentru cei care renunţă din motive de nepotrivire.

Personalul didactic de calitate scade de la an la an. Profesorii buni sunt în pragul pensionării, în timp ce absolvenţii de facultate care termină cu note mari nici nu-şi pun problema să intre în sistem din cauza salariilor...

Cred că aici avem nevoie să redăm prestigiul vocaţiei de dascăl şi asta nu înseamnă numai stimulente financiare, fiindcă este nevoie de o decenţă financiară, dar este vorba şi de oportunităţi de carieră, de predictibilitate a progresului în carieră. E vorba şi de formare şi de sprijin pentru formare continuă. Sunt ţări care au avut un succes enorm prin investiţia în formarea personalului didactic.

Despre boala plagiatului

Ce ne facem cu problema plagiatului?

Preşedintele a fost extrem de clar, a zis că trebuie ca instanţele academice să gestioneze aceste cazuri. În acelaşi timp, putem dezbate dacă formula actuală este cea mai bună, instituţional. Noi avem tendinţa să abordăm subiecte atunci când este vorba de un caz singular, doar că nu este vorba de un caz singular, cred că vorbim despre o problemă sistemică. Avem perioade în istoria recentă în care presiunea pentru a obţine un doctorat este destul de mare. Asta înseamnă că probabil avem foarte multe cazuri nedescoperite. Unul din motive ar putea fi lipsa de pregătire a celor aflaţi în masterate sau în doctorate vizavi de ce înseamnă regulile de citare. Nu am avut până acum o dezbatere referitoare la amploarea fenomenului şi ca acest lucru să nu se mai perpetueze.

Lansarea marii dezbateri

Preşedintele Klaus Iohannis a lansat, săptămâna trecută, în Parlament, „o largă consultare publică despre viitorul educaţiei în România, despre cum vrem să arate şi să funcţioneze sistemul de învăţământ”.

„Experimentele de până acum ne-au arătat că nici modificările de legislaţie, în mare parte conjuncturale, nici
înţelegerile pe hârtie între actorii politici, neurmate de acţiuni, nici măsurile luate cu gândul la următoarea campanie electorală nu pot conduce la transformarea profundă a educaţiei în România. Aceasta nu poate să vină exclusiv din afara sistemului, aşa cum nu poate să fie generată doar din interiorul sistemului. Nu poate desconsidera realităţile sociale şi provocările secolului XXI, nu poate ignora experienţa şi nevoile profesorilor, nici aşteptările elevilor sau ale părinţilor.

Dar nu se poate înfăptui nici în absenţa voinţei politice, nici fără deciziile actorilor instituţionali, nici fără implicarea autorităţilor locale. Cu alte cuvinte, o transformare de sistem ne implică pe toţi“, a subliniat şeful statului.

Iohannis a mai spus că „toate schimbările, aşa cum au fost făcute, nu au rezolvat problemele de fond, ci, dimpotrivă, nu o dată au creat noi probleme”.  Preşedintele a subliniat că dacă vrem cu adevărat o educaţie de calitate, care încurajează performanţa şi respectă valoarea, atunci va trebui să procedăm altfel decât în trecut.

„Într-un termen de aproximativ doi ani, în urma acestui demers, se poate găsi un numitor comun, poate rezulta o viziune coerentă şi o legislaţie cadru în acord cu aceasta, care să rămână aceeaşi dincolo de schimbările politice şi în interiorul căreia să fie luate decizii de politici sau măsuri punctuale, indiferent cine se află la putere. Vă cer deopotrivă, ca membri ai Parlamentului României, să îmi fiţi parteneri în acest proiect, care nu este unul personal, nici pentru prezent, ci unul pentru generaţiile viitoare“, a mai spus preşedintele României.

Cine este Ligia Deca

Înainte de numirea sa în funcţia de consilier prezidenţial pe probleme legate de Educaţie (1 iulie), Ligia Deca a lucrat ca cercetător în ştiinţe politice la Universitatea din Luxemburg, este membră a grupului de experţi al Comisiei Europene pe temă „Science in Education“ şi expert al Consiliului Europei. Anterior, Ligia Deca a fost coordonatoarea Secretariatului Bologna (2010-2012), în perioada 2008-2010 a fost preşedintele Uniunii Studenţilor din Europa (ESU), iar în 2008 a coordonat proiectul-pilot al Coaliţiei pentru Universităţi Curate, în cadrul Societăţii Academice din România (SAR).