„Diaspora ştiinţiifică românească se simte, adesea, neînţeleasă, nedreptăţită şi ignorată”. Cum se poate „însănătoşi“ sistemul educaţional din România
0
Finanţare, sincronizarea internaţională, cooptarea diasporei pentru îmbunătăţirea calităţii resurselor umane sunt câteva dintre recomandările prezentate în raportul privind starea educaţiei şi cercetării din România în 2015 realizat de Think Tank-ul „Grup de analiză, atitudine şi acţiune în politica ştiinţei din România”.
„Nu există o evoluţie importantă a performanţei mediului academic românesc faţă de anul 2014. Eventualele evoluţii pozitive se datorează structurilor universitare de tip smart specialisation (ex. domeniilor universitare), nu universităţilor ca structuri globale”, se arată în raportul din 2015 privind starea educaţiei şi a cercetării realizat de Think Tank-ul „Grup de analiză, atitudine şi acţiune în politica ştiinţei din România” (un grup de cadre didactice şi cercetători printre care îi amintim Alexandru Corlan - Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti/Asociaţia Ad-Astra, Daniel David -Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Petre Frangopol -Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei", Bucureşti, Academia Română etc.).
În Raportului TT-G3A se fac următoarele recomandări:
(1) PRIORITATE NAŢIONALĂ - Înţelegem faptul că educaţia şi cercetarea reprezintă priorităţi naţionale (de exemplu după cum reforma lui Spiru Haret în domeniu a fost o prioritate naţională).
(2) COERENŢĂ ŞI BUNĂ GUVERNANŢĂ - Trebuie să terminăm cu inovaţiile idiosincratice în aceste domenii. Fiecare decident ţine/îşi permite să inventeze lucruri (de dragul de a-şi lega numele de vreo inovaţie legislativă), rupându-ne, astfel, de bunele practici internaţionale şi punând la risc generaţii întregi. Aceste inovaţiile idiosincratice se stopează, iar buna guvernanţă trebuie să asigure coerenţă şi dezvoltare sustenabilă.
(3) SINCRONIZARE INTERNAŢIONALĂ - Trebuie să asimilăm criterii/standarde şi modelele internaţionale de a le atinge din universităţile de prestigiu (world-class), nici mai mult, nici mai puţin! Dacă vrem să mergem spre Occident, trebuie să vorbim aceeaşi limbă cu acesta. Care sunt acele criterii/standarde şi modele? Simplu spus, sunt cele descrise anterior ca şi componente în ranking-urile internaţionale, corespunzând setului de bune practici internaţionale de la world-class universities. Sigur, aceste modele internaţionale de la unităţile academice de prestigiu nu trebuie preluate fără adaptare, dar adaptarea nu trebuie să le modifice esenţa (cum adesea se întâmplă în ţară). Mai mult, aceste modele nu trebuie să fie o ameninţare pentru cei care s-au format în vechile modele/paradigme; ele se vor aplica pentru viitor, nu pentru trecut (aşa se vor simţi toţi protejaţi, iar schimbarea se va face fără conflicte, cu un larg suport). Nu ne aşteptăm de la colegii pregătiţi în vechea paradigmă să performeze la sfârşit de carieră în noua paradigmă; dar ne aşteptăm să-şi orienteze colaboratorii tineri şi doctoranzii spre noua paradigmă şi să susţină „revoluţia paradigmatică‖ (în sens kuhnieni – vezi Kuhn, 1976). Sincronizarea cu criteriile şi practicile internaţionale va favoriza reducerea devierilor importante de la buna conduită academică (ex. impostură academică) şi în cercetare (ex. plagiat).
Într-adevăr, România a asimilat prin legislaţie instituţiile moderne necesare unui mediu academic performant. Din păcate însă acestea:
(a) au fost adaptate contextul psihocultural românesc, schimbându-şi astfel esenţa. În acest proces un rol negativ îl au instituţiile academice centrale (CNATDCU, ARACIS) care sub pretextul adaptării instituţiilor academice la contextul naţional adesea le modifică esenţa, pentru a păstra un status quo.
(b) şi/sau au rămân izolate şi fără funcţie, nepotrivind contextul psihocultural românesc.
(4) RESURSĂ UMANĂ DE CALITATE - Aceste schimbări vor fi implementate de oameni cu profilul care le reprezintă (cei tributari noii paradigme). Ei sunt cei cu care politicienii trebuie să populeze instituţiile implicate în funcţionarea sistemului românesc de CDI (de exemplu, CNATDCU, ARACIS etc.) şi care pot reforma treptat aria românească a educaţiei şi cercetării; dacă aceste instituţii sunt dominate de celelalte categorii, eşecul este garantat. Speranţa este ca cei tributari vechii paradigme şi cei pseudoperformanţi să-şi corecteze practicile academice şi să evolueze spre noua paradigmă şi/sau să o susţină (sau măcar să nu interfereze cu aceasta). De la un mare segment din actualul leadership din ştiinţă nu ne putem aştepta să înţeleagă şi să implementeze modelele internaţionale în domeniul educaţiei şi cercetării. Cei care au crescut într-o mentalitate, chiar de bună credinţă fiind, nu pot fi eficienţi în a produce ei direct şi singuri schimbări de paradigmă. Cei care nu potrivesc noua paradigmă, tineri sau mai în vârstă, vor face totul să o blocheze.
Aşadar, noua paradigmă poate fi implementată doar de oamenii valoroşi academic, la care se poate adăuga diaspora ştiinţifică românească de la universităţi şi institute de top. Adesea, diaspora nu ţine neapărat să se reîntoarcă în ţară, dar vrea să ajute ţara de acolo de unde este. Spre deosebire de diaspora maghiară - dedicată şi suportivă pentru Ungaria -, diaspora ştiinţiifică românescă priveşte uneori ţara cu nemulţumire, deoarece se simte, adesea, pe bună dreptate, neînţeleasă, nedreptăţită şi ignorată; acest lucru trebuie schimbat fundamental şi să folosim în interesul ţării talentul diasporei ştiinţifice româneşti.
(5) DIFERENŢIERE - Pentru a evita „fabricile de diplome‖, numărul de studenţi trebuie să crească doar prin alocare de locuri bugetate universităţilor româneşti care apar sistematic (nu accidental) în topurile internaţionale de prestigiu (ex. ARWU, QS, URAP). În acest context punctăm din nou că numărul de studenţi doctoranzi a atins deja medile internaţionale (ex. UE), astfel că creşterea numărului de studenţi trebuie să vizeze mai ales nivelul de licenţă/master. În România însă piaţa muncii nu poate asimila eficient numărul de studenţi de la nivel de licenţă, astfel că aceştia, din lipsa unor oportunităţi pe piaţa muncii, aleg în număr foarte mare, ca supapă de supravieţuire şi amânare a intrării pe o piaţă a muncii neatractivă, programele de master şi doctorat, ceea ce generează situaţia paradoxală din ţară în care, deşi numărul de studenţi în populaţia generală este scăzut faţă de normele internaţionale (ex. UE), cel al doctoranzilor este crescut la nivelul normelor internaţionale (ex. UE). Din păcate, deşi numărul doctoranzilor este deja crescut în ţară, raportul între numărul de articole WoS/SCI şi numărul de titluri de doctor este foarte scăzut.
(6) FINANŢARE ADECVATĂ - Finanţarea trebuie să crească în mod obligatoriu; fără acest lucru, orice discuţie despre reformă se face degeaba. Dar, în paralel cu această creştere, este nevoie de (1) o utilizare mai bună a finanţării existente (de exemplu, care să susţintă majoritar personalul academic care, prin contribuţii de concepţie, poate creşte competitivitatea ţării) şi (2) o modernizare a sistemului românesc de CDI, pe direcţiile menţionate mai sus, astfel încât finanţarea să nu fie înghiţită într-o gaură neagră.
(7) ROL REALIST ÎN SOCIETATE - Implicarea cercetării în dezvoltarea economică şi creşterea nivelului de trai al populaţiei nu se fac prin planificare; implicarea se face prin generarea condiţiilor ca transferul de cunoaştere şi transferul tehnologic să se producă eficient, iar pentru asta este nevoie ca cercetarea românească să aibă parteneri în economia românească.
Soluţia pe care o propunem (vezi David, 2015a) presupune (1) conştientizarea profilului psihocultural al României; (2) înţelegerea profilului psihocultural al ţărilor/culturilor/societăţilor care au generat instituţiile socio-culturale pe care dorim să le asimilăm în mediul academic românesc şi cum acesta s-a exprimat în esenţa instituţiilor respective şi (3) găsirea unei căi noi, între Maiorescu şi Lovinescu, bazată pe adaptarea instituţiilor la contextul psihocultural, fără a le schimba însă esenţa, cu posibilitatea ca apoi instituţiile să schimbe chiar contextul psihocultural. Aşadar, problema nu se mai reduce doar la interacţiunea dintre formă şi fond, ci include şi contextul psihocultural în care are loc această interacţiune. Într-o logică hegeliană, evităm astfel un salt perpetuu, epuizant şi neproductiv, din teză (ex. să aducem în ţară, cu orice preţ, instituţii moderne) în antiteză (ex. să facem reforme cu specific naţional) – salt care adesea ne-a dus la „reforme ale reformelor‖, fără fără vreo finalitate majoră -, ci promovăm o sinteză care poate contribui la modernizarea reală a ţării.
Carte de vizită G3A
Grupul de analiză, atitudine şi acţiune în politica ştiinţei din România (G3A) este un think tank cu rol de monitorizare, evaluare şi contributor activ pentru politicile în domeniu format din aproximativ 30 de cercetători români de top care activează în ţară sau străinătate.
G3A publică anual, un Raport sintetic asupra stării cercetării şi învăţământului superior din România, raportată la nivel internaţional şi la cel al Uniunii Europene (UE), cu sugestii referitoare la potenţiale politici în domeniu.
Autorii studiului sunt (în ordine alfabetică): Alexandru Corlan (Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti/Asociaţia Ad-Astra), Daniel David (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, România/Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, SUA), Petre Frangopol (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei‖, Bucureşti, România/Academia Română), Livius Trache (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei‖, Bucureşti, România/Texas University, Texas, SUA). Experţi invitaţi: Lucian Ancu (Universitatea din Geneva, Geneva, Elveţia/Asociaţia Ad-Astra), Sebastian Buhai (Universitatea din Stockhom, Stockholm, Suedia/ERMAS), Cristian Litan (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, România/ERMAS), Gheorghe Silaghi (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, România/ERMAS), Aurora Szentagotai (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, România/Albert Ellis Institute, New York, SUA).
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
