Pogromul de la București: evrei uciși în pădure sau agățați în cârligele de la abator. Rabinul ai cărui fii i-au murit în brațe
0În zilele de 21–23 ianuarie 1941, Capitala României a devenit „Oraşul Măcelului“, așa cum a spus scris reporterul evreu Brunea Fox. 128 de evrei au fost uciși, alte sute au fost maltratați, iar principalele lăcașe de cult ale reprezentanților cultului mozaic au fost incendiate și distruse până în temelii.
Rabinul Herşcu Guttman, una dintre victimele Pogromului din București, ai cărui fii au fost uciși de legionari, a povestit după război tragedia familiei sale. În noaptea de 21/ 22 ianuarie 1941, o bandă de legionari a intrat în casa sa, de pe strada Vasile Adamache. Casa a fost jefuită, iar rabinul şi cei doi fii ai săi, Iosef şi Iancu, au fost urcaţi într-o maşină şi duşi la centrul „Inginer Gh. Clime“ al Corpului Muncitoresc Legionar, unde au fost maltrataţi mai mulţi evrei.
Apoi, rabinul şi fiii săi au fost urcaţi în podul clădirii, unde au fost bătuţi şi batjocoriţi. După ce li s-au luat banii şi obiectele de valoare, au fost urcaţi într-un camion, alături de alţi zeci de evrei, şi duşi la pădurea Jilava.
„La un moment dat, uşa camionului s-a deschis în spate. Am văzut că ne aflam pe o şosea în plină pădure, fără ca să ştiu unde anume. În uşă se aflau cinci sau şase legionary, înarmaţi cu pistoale, care au început să ragă din maşină câte doi dintre evrei pe care îi împuşcau tot aşa câte doi, doi, cu o iuţeală vertiginoasă. La un moment dat am fost coborât şi eu cu cei doi fii ai mei, care mă ţineau strâns, unul de un braţ, altul de celălalt. Fiul meu mai mare, Iancu, a început să se roage de unul dintre ucigaşi să ne cruţe viaţa, fiindcă nu am făcut niciun rău nimănui, pentru că eu sunt rabin şi pentru că acasă au mai rămas copii mici. Legionarul a ripostat: «hai repede, jidane, nu întinde vorba!». În jurul nostrum se aflau o sumedenie de cadavre, fiindcă maşina noastră era ultima care a sosit. Ameţit, sau poate instinctiv, m-am lăsat la pământ, am auzit împuşcături, nu am mai ştiut ce se petrece cu mine. Am simţit însă cum fiul mai mai mare, atârnat de braţul meu, a murit imediat, în timp ce celălalt s-a mai zbătut puţin şi a horcăit. Iară nu ştiu ce a fost după aceea. Poate că am leşinat“, a rememorat rabinul clipele dramatice.
Rabinul nu a fost singura victimă. 89 de evrei au sfârșit în pădurea Jilava. Locul în care a avut loc masacrul de la Jilava din ianuarie 1941 nu a fost cunoscut timp de 75 de ani.
Pogromul din ianuarie s-a desfăşurat pe fondul unei rebeliuni care avea drept miză înlocuirea conducătorului statului, generalul Ion Antonescu, şi grupul său din guvern, cu Horia Sima, şeful Mişcării Legionare.
Situaţia evreilor din România s-a acutizat după venirea la putere a lui Ion Antonescu şi a legionarilor, în septembrie 1940. Cei care aparţineau cultului mozaic au fost deposedaţi de drepturile cetăţeneşti, marginalizaţi economic şi supuşi persecuţiilor, conform istoricului Adrian Cioflâncă.
La 20 ianuarie 1941, situaţia a escaladat, după ce legionarii au început să captureze evrei pe străzile Bucureştiului. Un prim grup a fost dus la Prefectura Poliţiei Capitalei, iar oamenii au fost bătuţi, interogaţi şi umiliţi.
În următoarele zile, legionari şi locuitori ai Capitalei au mers în cimitirele evreieşti, în special Văcăreşti şi Dudeşti, unde au bătut şi sechestrat evrei, au profanat morminte. Apoi, au devastat şi prădat locuinţe şi magazine evreieşti. Nu s-au orpit nici la poarta sinagogilor, pe care le-au incendiat.
Pe 23 ianuarie, o parte dintre cei reţinuţi şi închişi la Prefectura Poliţiei au fost duşi la Abatorul Comunal de pe Splaiul Dâmboviţei şi ucişi. Mărturiile vorbesc despre 15 evrei duși la Abatorul Capitalei și împușcați. Ca și când n-ar fi fost de ajuns, câteva cadavre au fost atârnate, în batjocură, de cârligele folosite pentru vite. Unor cadavre li s-au scos intestinele și au fost puse în jurul gâtului, scrie Geller Iaacov în cartea „Rezistența spirituală a evreilor români în timpul Holocaustului֧.
Cel mai mare masacru a avut loc în pădurea Jilava, unde au fost împuşcaţi 89 de evrei.
Mircea Albulescu, martor la ororile de la abator
Actorul Mircea Albulescu a povestit că în acele zile avea şase ani și a ajuns, cu totul întâmplător, împreună cu un unchi, la Abator. A intrat în hala abatorului şi a zărit de la distanţă trupurile evreilor agăţate în cârlige. Totul nu a durat decât câteva secunde căci unchiul l-a scos imediat de-acolo.
O altă amintire este legată de o bandă de legionari care căutau un evreu despre care vecinii au spus că s-a ascuns la familia lui. Legionarii au vrut să intre, dar tatăl lui, dirijor în formaţiunea armatei, i-a ameninţat că-i va împuşca, scoţând pe geam…un flaut. Mărturia sa a fost consemnată în Revista „Realitatea evreiască“ din anul 2013.
La 24 ianuarie, toți bucureștenii au ieșit din case. Au descoperit cartierele evreiești devastate, sute de evrei bătuți, cadavre. Brunea-Fox a sintetizat totul: „Pe aici a trecut Sfânta tinerețe legionară”.
Se încarcă comentariile...
