Portret: Laura Oprea este neurologul care a adus "radarul" de creiere umane la Brăila

A absolvit liceul, în anul 1990, an în care nimic nu mai era la locul lui, totul era în continuă transformare, urmare a evenimentelor din decembrie 1989.

PROFIL
Născută: 29 iulie 1972, Brăila
Studii: Facultatea de Medicină Bucureşti
Ocupaţie: medic neurolog
Familie: căsătorită, 2 copii

Cu toate schimbările, tânăra absolventă şi-a urmat destinul aşa cum încă din primii ani ai cursurilor liceale stabilise: a dat examen la Facultatea de Medicină din Bucureşti, luând cu brio admitrea într-una dintre cele mai exigente instituţii de învăţămâţnt superior de atunci.

După absolvire a fost repartizată la Brăila în cadrul actualului Spital Judeţean de Urgenţe, unde lucrează şi acum, fiind specializată ca neurolog.
Spune că a ales neurologia pentru că este o disciplină care cere foarte multă fineţe. Fratele mai mare, dr. Adrian Iliescu, este neurochirurg la Spitalul Universitar Bucureşti.

„În timpul facultăţii îl urmăream, el fiind mai mare, cum se pregăteşte pentru specializare şi am fost atrasă de domeniu. Ca atare, atunci când a trebuit să decid ce specialitate voi urma am ales neurologia. Aş spune, în glumă desigur, că păstrăm meseria în familie. Nu-mi pare rău că am ales acest domeniu pentru că este foarte sensibil, foarte delicat", ne-a mărturisit dr. Laura Oprea.

Calitatea contează

Susţine că fiecare pacient trebuie tratat cu maximă răspundere. O simplă ameţeală, o durere de cap chiar suportabilă pot ascunde - argumentează interlocutoarea - germenii unor deteriorări ireversibile ale sistemului nervos.

„Tocmai pentru a veni cât mai bine în folosul oamenilor care au nevoie de mine am investit într-un sistem Doppler cerebral care ajută foarte mult în diagnosticarea corectă a bolnavilor. Este un radar care face o imagine completă a vaselor care irigă creierul şi unde orice leziune, oricât de mică care poate duce la efecte adverse, majore mai târziu, poate fi identificată. Practic cu el vezi totul mai bine chiar decât ai vedea cu ochiul liber în cazul unei operaţii", ne-a explicat dr. Laura Oprea.

Un lucru este sigur, şi asta le spune tuturor celor cu care vine zilnic în contact, nu doar pacienţilor: „O banală ameţeală nu înseamnă poate, mare lucru, atunci însă când ea se repetă trebuie să ridice un semn de întrebare. Iar răspunsul la întrebare trebuie aflat cât mai repede de la un specialist".

„Din păcate numărul neurologilor este destul de mic, comparativ cu alte discipline în timp ce numărul numărul bolnavilor care au nevoie de un tratatment de specialitate în acest domeniu este în continuă creştere. Stressul, efortul zilnic susţinut pe care fiecare în depune, a devenit factor favorizant pentru instalarea unor boli cspecifice. Aceasta implică un volum mare de muncă din partea neurologilor şi de aceea i-aş sfătui pe tinerii medici să nu ocolească acestă meserie plină de nerv", a conchis, nu fără o notă de umor, dr. Laura Oprea.

Întrebări şi răspunsuri

Dacă ar fi să alegeţi din nou, ce specializare aţi alege?

L.O.:Neurologie! Fără discuţii. Este un domeniu foarte interesant, unde mai sunt multe, chiar foarte multe de descoperit. Să nu uităm că aici avem de-a face cu nervi, cu celule nervoase care trebuie îngrijite şi vindecate cu precizie microscopică.

Având în vedere specializarea dar şi vârsta, nu aţi fost tentată să plecaţi în străinătate?

L.O.:Străinătatea reprezintă pentru mulţi un miraj atât în ceea ce priveşte salarizarea, dar şi poziţia în societate. Cred însă că am rădăcinile prea bine prinse aici. Am o familie, iar după orele de program bucuria de acasă nu o poate echivala nicio sumă de bani.

Ce-i place

Muzica clasică. Îşi mai găseşte uneori timp, destul de rar din păcate să deschidă pianul şi să atace clapele. Îi place să fie cât mai mult cu cei doi băieţi pe care îi are. În concedii, pleacă cu soţul şi copiii în excursii fără însă a sta prea multe zile într-un singur loc.

Ce nu-i place

Mârlănia , mitocănia şi lipsa bunului simţ. Nu-i place faptul că mass-media ne inundă casele nu cu poveşti de viaţă adevărate, ci cu bârfe şi şuşanele, iar în locul oamenilor care au ceva de spus, de transmis tinerei generaţii, micile ecrane sunt invadate de non-valori cu bicepşi şi silicoane.