Cum reuşesc autorităţile dintr-o comună din Moldova să reducă abandonul şcolar şi să educe copiii de la sat

Centrul de tip after-school din Ibăneşti FOTO Cosmin Zamfirache

Într-o comună din judeţul Botoşani, autorităţile locale au găsit o soluţie eficientă de a rezolva problema abandonului şcolar. Cu ajutorul a două centre  de tip şcoală după şcoală, elevii rămaşi în grija bunicilor sau din familii numeroase sunt ajutaţi să-şi facă temele şi recuperează materia pierdută.

În satele din judeţul Botoşani, mai ales pe fondul sărăciei, abandonul şcolar este o realitate cruntă. Fie că provin din familii numeroase şi nevoiaşe, fie că au fost lăsaţi în grija bunicilor de părinţii plecaţi să-şi câştige existenţa în Occident, mulţi elevi renunţă să mai meargă la şcoală, mai ales după ce termină opt clase. 

Fără nicio meserie şi fără posibilitatea de a urma cursuri de calificare, aceştia îngroaşă rândurile asistaţilor social sau în cel mai bun caz al muncitorilor sezonieri din Europa. Autorităţile locale din Ibăneşti, o comună aflată la câţiva kilometri de graniţa cu Ucraina, au găsit o soluţie eficientă pentru a rezolva această problemă. Au înfiinţat două centre after-school pentru elevii din comună, iar după 11 ani au ajuns la performanţa ca abandonul şcolar să fie la cote minime, iar delicvenţa juvenilă să devină inexistentă.

„A fost o necesitate socială”

Din anul 2011, în comuna Ibăneşti funcţionează două astfel de centre, realizate cu fonduri europene. „A fost o necesitate socială. Vorbim de familii unde părinţii au plecat în străinătate, iar copiii au rămas la bunici. Vorbim de familii monoparentale sau de familii unde situaţia materială este precară”, a precizat Romică Magopeţ, primarul din Ibăneşti. 

Centrele beneficiază de personal calificat, sunt acreditate şi în decursul timpului au reprezentat o salvare pentru 1.200 de elevi din comună. „ În cadrul centrului, îi ajutăm la lecţii. De multe ori reluăm materia şi din clasa a III-a pentru cei de la gimnaziu, tocmai pentru a putea recupera şi a face faţă la ore. Pe deasupra, facem activităţi artistice, mergem în excursii, învăţăm o limbă străină, facem jocuri. Le ocupăm constructiv timpul, iar ei au ocazia de a socializa. Bunicii sau părinţii, în cazul celor cu mulţi copii, nu-i pot ajuta, nu-i pot verifica la teme”, precizează Rita Fedor, coordonatorul unuia dintre centre. În cadrul fiecărui centru sunt trei grupe, fiecare grupă cu câte 20 de copii. 

Vă recomandăm să citiţi şi:

Ioana Cordoş-Pană, profesoară: „Sunt copii care nu pot veni la şcoală pentru că nu au încălţăminte“

Sorin Cîmpeanu, despre reintroducerea trimestrelor şcolare: Din 1998 calitatea sistemului de învăţământ a scăzut