Cele mai ciudate ritualuri de înmormântare: sfâşierea hainelor, inhalarea ultimei suflări a muribundului

Ritualurile de înmormântare diferă atât de la o zonă la alta, cât şi de la o cultură la alta

Fiecare cultură, religie şi chiar perioadă istorică are propriile reguli cu privire la conducerea spre ceruri ale celor dragi. Multe dintre ritualurile de înmormântare includeau pe vremuri abstinenţa de la anumite alimente sau de la mâncare total, dar şi practici ce ar părea ciudate în zilele noastre.

Modul cum fiecare persoană reuşeşte să treacă peste moartea celui drag este diferit de la o fiinţă la alta, dar şi de la o cultură la alta. Multe ritualuri de înmormântare au tocmai menirea de a-i ajuta pe apropiaţi să treacă peste acest moment. 

Unele ritualuri nu par însă rupte din lumea reală. Folosindu-ne de lucrarea istoricului Cruciţa Loredana Baciu din Arhiva Someşană (2012), dar şi de informaţiile oferite de etnologii Janeta Ciocan şi Menuţ Maximinian, am extras cele mai ciudate ritualuri de înmormântare, unele care erau întâlnite în vechime, dar şi altele păstrate până în zilele noastre:

- Când le murea cineva drag, babilonienii şi asirienii obişnuiau să îşi sfâşie veşmintele, să-şi taie părul şi să-şi zgârie trupul şi faţa, presărându-şi cenuşă în cap.

- În multe zone din România, morţii care sunt conduşi la groapă au bani în buzunar, pentru ca decedatul să-şi „plătească” judecata.

- În Iranul antic, familia celui decedat nu consuma carne timp de trei zile, în semn de doliu. 

- Plânsul mortului se face în versuri şi cu cuvinte obscene în mai multe comune din Bistriţa-Năsăud. 

- Tot în Ardeal, în priveghi, care are loc cu o noapte înainte de înmormântare, apropiaţii mortului se aşează la o masă lângă sicriu, unde joacă cărţi şi spun glume. 

- În India, după ritualul de înmormântare, în timpul doliului, nu se gătea niciun fel de mâncare.

- La hinduşi, până după înmormântarea celui decedat, cei ai casei nu consumau niciun aliment. 

- Tot în Transilvania, familia decedatului angajează femei care au menirea de a plânge mortul. Tot acestea, numite „bocitoare”, trebuie să îl caracterizeze în versuri pe cel decedat. 

- Vikingii obişnuiau să înmormânteze alături de cel decedat toate obiectele considerate necesare pe lumea celaltă. De asemenea, în cazul incinerărilor, erau arşi caii decedatului şi chiar corăbiile.

- La romani, bărbatul cel mai în vârstă din familie stătea lângă patul de moarte al părintelui său, pentru a-i inhala ultima suflare, atunci când acesta deceda. 

Vă mai recomandăm:

Obiceiuri ciudate de înmormântare: morţii, conduşi pe ultimul drum cu expresii obscene

10 obiceiuri ciudate întâlnite în Ardeal: la ridicarea unei case se sacrifică o găină, iar soacra mică îşi cumpără ginerele cu bucate