PORTRET Doru Fărcaşu colecţionează obiecte vechi de sute de ani
0A moştenit pasiunea pentru antichităţi de la fratele său, iar de ani de zile merg împreună la expoziţii de anticariat. Doru Fărcaşu a prins drag de obiectele vechi mergând cu fratele său pe la diferite expoziţii de anticariat. Azi un ceas, mâine o bijuterie şi peste o lună o sabie, aşa s-au adunat câteva antichităţi în mica colecţie a lui Doru.
Profil
Născut: 05.04.1951, Judeţul Alba
Familie: Divorţat
Profesie: Subinginer
„Pot spune cu mâna pe inimă că fratele meu mi-a transmis pasiunea pentru antichităţi. Încă nu am o colecţie la fel de impresionantă ca a lui, dar mă străduiesc să-l ajung din urmă”, a explicat Doru Fărcaşu.
În mica lui colecţie se regăsesc foarte multe ceasuri vechi de sute de ani. Printre preferatele lui, Doru spune că se numără un ceas cu pendul cu două greutăţi, din secolul al XIV-lea. „Mai am un ceas elveţian care, prin marca şi prin seria zero, se face extrem de valoros. Am achiziţionat şi câteva ceasuri de buzunar la fel de vechi, cu o valoare extraordinară”, a adăugat Doru Fărcaşu.
Întreţinerea obiectelor
La fiecare expoziţie la care participă, Doru spune că îi place să facă schimb de idei cu ceilalţi colecţionari şi să admire şi alte colecţii de la care să aibe ceva de învăţat. Doru recunoaşte că această pasiune nu mai este de mult timp una care aduce profit, în schimb este una destul de costisitoare.
„Costă foarte mult întreţinerea lucrurilor vechi care, oricât de bine ar fi păstrate, se mai şi deteriorează. Cât despre vânzări, acestea merg din ce în ce mai slab”, a explicat colecţionarul. O altă pasiune a lui Doru este întreţinerea obiectelor vechi şi reparaţia lor. În acest sens îşi ajută foarte mult şi fratele său, iar când vine vorba de reparat vreun ceas, Doru este expertul.
„Am lucrat în tinereţe la control tehnic şi am avut o muncă foarte migăloasă, de aceea poate că îmi place acum să repar ceasurile vechi. Le şterg de praf, le curăţ cu diferite soluţii speciale şi le recondiţionez când este cazul”, a punctat Doru Fărcaşu.
Colecţionarul a străbătut în ultimii ani ţara în lung şi lat împreună cu fratele său. Doru recunoaşte că cea mai mare trecere la arădeni au bijuteriile din argint vechi de sute de ani sau baionetele din Primul Război Mondial. „La fiecare târg, majoritatea persoanelor sunt interesate doar de istoricul fiecărei piese, foarte puţini mai şi cumpără. Doamnele sunt interesate de brăţările şi colierele din argint, în vreme ce domnii mai cumpără obuze din război care s-au transformat în vaze”, a concluzionat Doru Fărcaşu.
Întrebări şi răspunsuri
Care sunt cele mai vechi piese din colecţia dumneavoastră?
Am câteva la care şi ţin foarte mult. Nişte ceasuri ţărăneşti vechi de sute de ani, nici nu-mi mai aduc aminte cu exactitate.
Cât de greu se întreţin piesele vechi?
Întreţinerea este foarte costisitoare, pentru că anumite obiecte au nevoie de soluţii speciale pentru a rămâne intacte.
În ce oraşe aţi mai participat la expoziţii?
La Arad, Timişoara şi în multe alte zone din ţară şi străinătate.
Ce calităţi trebuie să aibă un colecţionar?
Să aibă răbdare, pricepere şi să-i placă munca migăloasă.
Costă foarte mult întreţinerea lucrurilor vechi care, oricât de bine ar fi păstrate, se mai şi deteriorează.
Doru Fărcaşu, colecţionar
Ce-i place
Doru Fărcaşu spune că, în afară de antichităţi, îi place mult sportul. A practicat şahul ani de zile, iar în tinereţe halterele. „Îmi place să fac mişcare şi am fost adeptul sportului de când mă ştiu. Acum nu mai am putere, iar în timpul liber îmi place să joc şah”, a spus colecţionarul.
Ce nu-i place
„Nu-mi place felul de apreciere al omului şi persoanele dezinteresate de frumos. Nu-mi mai place lipsa de loialitate şi oamenii care nu cunosc semnificaţia cuvântului respect. Nu îmi mai plac persoanele care nu sunt punctuale”, a încheiat Doru Fărcaşu.