File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
0Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.
Alături de ei au fost atașați militari ai celor mai puternice țări europene care au participat la un exercițiu militar.
Un istoric local, Andrei Ando din Arad, a cercetat edițiile gazetelor maghiare Vasárnapi Ujság (Budapesta, 10 septembrie 1893) și Nemzet, 29 august 1893, care relatează că venirea capetelor încoronate a fost prefaţată de o mare pregătire.
Oraşul a fost aranjat, străzile curăţate. Au fost plantați curmali, bananieri, palmieri în parcul conacului unde împăratul a dormit trei nopți.
Exerciţiul militar al anului 1893 s-a organizat în două localităţi: Kőszeg, din comitatul Vas, şi Sebiş, din comitatul Arad. Despre acesta din urmă, ziarul Vasárnapi Ujság nota că „este un oraş marginal de câmpie, cu o arhitectură şi o populaţie rurală”.
Majoritatea populaţiei de aproximativ 1900 de suflete (care populau ceva mai puţin de 400 de gospodării) era de etnie română. Plasa Sebiş avea arondate 48 de localităţi. Pentru pregătirea sosirii împăratului, la Sebiş a sosit cavalerul Löwenstein, consilier imperial, om de încredere al lui Franz Josef.
„Împăratul a ajuns la Sebiş dimineaţa,, la ora 7,20. A fost primit de o delegaţie condusă de contele mareşalul Waldstätten, şef de Mare Stat Major, de contele Wenckheim Frigyes, proprietarul domeniului Sebiş, de Fábián Lászlo, comitele suprem al Aradului, de episcopii Dessewffy Sándor şi Ioan Meţianu”, spune Andrei Ando.
O suită de personalităţi militare de excepţie au venit la Sebiş împreună cu împăratul: căpitanul Hain (ataşat militar american), colonelul Deines şi căpitanul Hugo (ataşaţi militari ai Germaniei), căpitanul de Berckheim (ataşatul militar al Franţei), lt.col. Douglas Dawson (ataşat militar britanic), colonelul Pollio (ataşat militar italian), maiorul Mavrocordat (ataşat militar al Regatului României), lt. col. Woronin (ataşat militar al Rusiei), colonelul Espinosa de los Monteros (ataşat militar al Spaniei), beiul Sabri (ataşat militar al Turciei), contele suedez Axenstierna.
Contele Wenckheim Frigyes l-a primit pe împărat la domeniul său de la Sebiş (astăzi, în clădirea respectivă - care se află lângă Palatul Administrativ - funcţionează Muzeul Orăşenesc).
Unul dintre cei mai bogaţi moşieri ai ţării
Publicaţia amintită nota că Wenckheim este unul dintre cei mai bogaţi moşieri ai ţării şi pentru primirea împăratului a săvârşit o „magie de poveste, ca iubitei majestăţi să îi asigure nu numai o cazare îndestulătoare, ci un ambient foarte plăcut.”
O parte din suita imperială s-a cazat în casa memorială a poetului Sárosy Gyula, renovată cu această ocazie.
Împăratul a fost însoţit de arhiducele Iosif, care a fost cazat la Buteni, în casa locotenentului major rezervist Skalla Miklós. La Buteni funcţiona cea mai mare moară de apă a ţării, la vremea respectivă.
Arhiducele Albrecht a fost cazat la Cil, pe moşia lui Almay József, iar arhiducele Wilhelm, cazat la Gurahonţ, a completat galeria participanţilor imperiali.
„Versanţii şi piscurile care par inaccesibile sunt împânzite de căi ferate montane şi de funiculare, la o altitudine neverosimilă. De aici deja se zăresc deja vârfurile munţilor transilvăneni” – scria Vasárnapi Ujság.
Miniştrii din guvern, care s-au deplasat la Sebiş, au locuit în conacele primpretorului Paradeyzer şi al directorului exploataţiei de minereu de fier, Mozar.
Suita a necesitat 60 de locuri de cazare. Au fost amenajate pentru oaspeţi şcolile reformată şi romano-catolică, locuinţa notarului, sucursala locală a băncii Unio. Mesele de prânz au fost organizate zilnic, de la ora 18.00, în sala mare a Casinoului orăşenesc.
Trenuri speciale între Arad şi Sebiş
Primirea împăratului a determinat o paradă nemaiîntâlnită la Sebiş. Ţăranii au întâmpinat încolonaţi capetele imperiale, îmbrăcaţi în costume populare.
Pe o tribună cu 400 de locuri au luat loc nobilii comitatului. În perioada exerciţiului militar au fost puse în funcţiune trenuri speciale între Arad şi Sebiş.
Timp de trei nopţi, pe dealurile dimprejur au fost puse focuri de tabără uriaşe, iar de pe piscul cel mai înalt un reflector puternic a iluminat Sebişul.
Toate casele de pe strada principală au fost văruite, străzile au fost măturate şi curăţate. În programul oficial a fost inclusă şi vizitarea fabricii de minereu de fier, care producea anual 300 de vagoane de fier.
Fabrica avea 80 de muncitori, iar producţia era vândută la Arad, Szeged, Timişoara, Cluj, Budapesta. Moşia contelui Wenckheim dispunea şi de cariere de piatră şi de marmură.
Exerciţiul militar al Corpului VII al Armatei Austro-Ungare a avut loc în zilele de 11 şi 12 septembrie 1893. Duminică dimineaţa, împăratul a participat la o slujbă religioasă discretă la biserica romano-catolică.
În 12 septembrie 1893, la ora 19, împăratul a plecat de la Sebiş la Palatul Schönbrunn, unde l-a primit pe prinţul britanic Connaugh, în 14 septembrie 1893.
S-a schimbat aspectul Sebișului
Cu câteva luni înaintea vizitei imperiale la Sebiş, contele Wenckheim a început amenajări grandioase, nu doar la conacul său, ci şi în oraş, ca localitatea să se preteze prezenţei de cel mai înalt nivel.
Ziarul Vasárnapi Ujság relata că Wenckheim a schimbat tot aspectul Sebişului în câteva săptămâni. Conacul cu un singur nivel (numit de localnici, cu exagerare, castel) a fost parchetat şi tapisat cu broderii scumpe, s-a introdus iluminatul electric şi camerele largi au fost recompartimentate.
În grădina englezească din jurul conacului au fost plantaţi, printre brazi şi pini, palmieri, bananieri şi curmali. Punctul de atracţie al grădinii era însă stejarul despre care se spunea că are 600 de ani şi avea trunchiul cu un diametru de patru metri.
Dr. Andrei Ando spune că din descrierea localităţii, făcută de Vasárnapi Ujság, reţinem amănunte referitoare la aspectul urbanistic: „Cea mai frumoasă clădire este curia nobiliară, de la capătul oraşului, în jurul căreia este un parc englezesc generos. Peste drum sunt casa pretorului şi Casinoul, iar mai jos, pe malul Sebeşului, sunt fabrica de minereu de fier şi gospodăria nobiliară. În localitate urmează una după alta, biserica reformată, cea ortodoxă şi cea romano-catolică. În afara oraşului, Societatea de Cale Ferată Arad-Cenad are o gară cochetă, spaţioasă, iar mai nou de aici porneşte şi calea ferată de interes local Sebiş-Moneasa, construită de contele Wenckheim Frigyes exclusiv pe cheltuiala sa şi inaugurată la 12 august 1892. De la gară la oraş şi mai departe pe strada principală lămpile electrice date în funcţiune anul trecut fac şi noapte o lumină ca în timpul zilei. Asta se datorează tot generozităţii contelui Wenckheim Frigyes.”
În hotarul localităţii se întindeau viile replantate în anul 1828, în locul vechilor plantaţii distruse.
De altfel, în limba maghiară numele oraşului este Boros-Sebes, în care cuvântul „boros” (cu vin) indică probabil o preocupare străveche a comunităţii.
Publicaţia citată nota faptul că începând cu anii 1840, nivelul de trai a crescut în oraş datorită industriei de exploatare a minereului de fier din munţii învecinaţi.
Industria înfloritoare a oraşului a atras aici specialişti, ingineri, funcţionari, care au ridicat şi gradul de cultură al localităţii.
Contele Wenckheim Frigyes a cumpărat domeniul Sebiş (şi Moneasa aparţinătoare) de la familia conţilor Waldstein, în anul 1892: un total de 50.000 de hectare, pe care a început investiţii de mare amploare. Ca primă mişcare, a înlocuit funcţionarii cehi de la conducerea exploataţiei de fier cu funcţionari maghiari.
Apoi a construit calea ferată spre Moneasa, care a servit şi transportului de minereu, dar şi celui de persoane, accesibilizând staţiunea pentru lumea bună.
Se încarcă comentariile...
