Epidemia de poliomielită din urmă cu 100 de ani care a speriat lumea. Când a fost semnalat ultimul caz în România
0
Poliomielita, adesea denumită şi paralizie infantilă, este o boală infecţioasă virală acută, care se răspândeşte de la om la om. Una dintre cele mai mari epidemii de poliomelită s-a manifestat în prima parte a secolului al XX-lea.
Poliomielita este o boală virală extrem de contagioasă, care poate provoca paralizie, dificultăţi respiratorii şi chiar moartea bolnavului. Cei mai predispuşi la a contracta boala sunt copiii mai mici de cinci ani. Virusul polio este transmis de la om la om, în principal pe cale fecal-orală sau, mai rar, printr-un vehicul comun (apă sau hrană contaminată), se înmulţeşte în intestin, de unde poate invada sistemul nervos şi poate cauza paralizie.
Simptomele iniţiale ale poliomielitei includ febră, oboseală, cefalee, vărsături, rigiditate la nivelul gâtului şi durere la nivelul membrelor. În 10% din cazuri, boala provoacă paralizie, adesea permanentă. Pentru poliomielită nu există tratament, boala poate fi prevenită numai prin imunizare.
Deşi epidemiile majore de poliomielită erau necunoscute până la sfârşitul secolului al 19-lea, poliomielita a devenit una din cele mai temute boli de copilărie al secolului al XX-lea. Istoric, virusul polio a devastat popoare din întreaga lume, a cauzat paralizie şi decese pe scară largă şi a mutilat în special copii mici. După anul 1880, în Europa s-a declanşat o epidemie de proporţii care s-a extins şi spre Statele Unite ale Americii. Din anul 1910, cazurile de poliomielită s-au înmulţit dramatic la nivel mondial. În epidemia din 1916, din SUA, peste 7.000 de de oameni au murit şi alţi 27.000 şi au rămas paralizaţi. Vârful epidemiei a fost atins în 1952, când s-au raportat peste 58 de mii de decese. Boala a afectat mii de oameni de-a lungul deceniilor, ducând la instaurarea panicii şi a situaţiilor de carantină prelungite.
Realizarea vaccinului antipoliomielitic în anul 1950 a dus la o reducere a numărului de cazuri în întreaga lume, de la câteva sute de mii la aproximativ o mie de cazuri pe an. În România, au existat mai multe perioade cu epidemii: în 1927, 1955, 1980-1982, când au fost peste 200 de cazuri provocate de virusuri polio sălbatice tip 2 şi 3, dar şi în perioada 11 noiembrie 1990 – 25 aprilie 1992, când au fost 13 cazuri, determinate de virusul polio sălbatic tip 1, care a implicat în special copii romi nevaccinaţi, mulţi dintre ei infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane HIV. Supravegherea poliomielitei a fost introdusă în România în anul 1969, fiind folosiţi termeni precum: „suspiciune de poliomielită”, „paralizie de neuron motor periferic” sau „neuroviroză paralitică”. Ultimul caz de poliomielită din România a fost diagnosticat în aprilie 1992 la un copil de etnie romă din judeţul Giurgiu, care nu fusese niciodată vaccinat.
Deşi la nivel internaţional, după anul 1988, cazurile de poliomielită au scăzut cu peste 99%, de la aproximativ 350.000 de îmbolnăviri pe an la doar 37 de cazuri raportate în 2016, boala nu a fost încă eradicată. În prezent se înregistrează încă cazuri în mai multe ţări din Africa.
Se încarcă comentariile...
