Traficul cu "flori de mina" - o afacere internationala de sute de mii de dolari

Traficul cu flori de mina aduce mari profituri retelelor specializate in "livrari" catre colectionari din intreaga lume. Mineralele hidrotermale din minele maramuresene, denumite popular "flori de

Traficul cu flori de mina aduce mari profituri retelelor specializate in "livrari" catre colectionari din intreaga lume. Mineralele hidrotermale din minele maramuresene, denumite popular "flori de mina", costa intre 100.000 de lei (pirite de cativa centimetri) si cateva mii de dolari, in functie de marime si compozitie. Minerii spun ca stiu cand au dat peste o floare de mina dupa reflexia deosebita a luminii de la lampas: "Cand te-ai apropiat cu sapatura de filon si ai pus lampa deasupra, o vezi, lumineaza prin pamant, asa, stins. Putine filoane au flori de mina, ele apar rar". In prezent, vanzarea unei flori de mina nu se poate face decat catre stat. Asa stipuleaza o lege ramasa din vremea lui Ceausescu: toate florile de mina sunt obiecte de patrimoniu, indiferent daca este vorba de cuart roz, ametist sau gips. Interdictia duce la situatii penibile. Anual sunt organizate zeci de expozitii internationale cu vanzare, la care participa si Muzeul de Mineralogie din Baia Mare. Peste tot Romania se "remarca" prin doua lucruri: valoarea colectiilor si teama delegatilor de a vinde vreo pietricica. "Romania este singura tara din lume care participa la expozitii, primeste premii, dar nu are voie sa vanda nici un exponat", explica directorul muzeului, Victor Gorduza. In schimb, la fiecare expozitie, langa standul oficial al Romaniei, sute de "privati" expun si vand nestingheriti flori de mina de mare valoare. Autoritatile din Baia Mare spun ca nu stiu nimic despre trafic. De asemenea, nici la Vama Bors, nici la Vama Nadlac - punctele prin care majoritatea florilor de mina parasesc tara - nu s-a raportat vreo "captura" importanta in ultimii 12 ani. Mai mult, in timp ce "privatii" isi vad nestingheriti de afaceri, minerii - proprietarii florilor de mina - sunt obligati, datorita legii, sa-si vanda colectiile pe ascuns, fara contract si fara anunt public, la preturi derizorii. Tot datorita legii, in magazinele din Bucuresti florile de mina maramuresene se declara aduse din America sau Argentina - comercializarea florilor de mina maramuresene fiind interzisa, a celor din import, nu. Un fost miner din Baia Mare care, impins de saracie, a venit la Bucuresti sa vanda flori de mina ne-a declarat ca pentru dreptul de a sta la o taraba a trebuit sa "ofere" sefului pietei un cuart roz, iar sectoristului un rodocrozit. Deoarece nu-si permite sa vina de la Baia Mare decat cu trenul, aduce doar cateva flori de mina la "un drum". Dupa ce plateste cazarea, masa, "nasu" si diferiti controlori de prin Bucuresti, dintr-un "drum" ii mai raman cateva sute de mii de lei. Directorul Muzeului de Mineralogie din Baia Mare spune ca multi sateni refuza sa faca afaceri cu "privati", ii bat la usa si-l roaga sa le cumpere pietrele. Din achizitii facute la preturi modice, dupa buget, muzeul a adunat 16.000 de exemplare, toate provenite din mine maramuresene. Numarul este atat de mare incat nu pot fi expuse decat 1.175, adica 0,5% din colectii. In numele muzeului, de zece ani, directorul trimite, periodic, adrese catre Guvern si Parlament prin care cere modificarea legii comuniste. "In toata lumea proprietarii florilor de mina sunt protejati, numai in Romania, nu. Detinatorul unei flori de mina trebuie sa consulte un specialist pentru a certifica daca are sau nu valoare de patrimoniu. Daca nu, mineralul ar trebui sa poata fi vandut ca orice alta marfa. Daca da, in toate tarile europene, legislatia prevede ca piatra trebuie oferita mai intai muzeelor de stat, iar in cazul in care acesta nu are banii necesari achizitionarii, poate fi vanduta la licitatie", explica Victor Gorduza. Ministerul Culturii nu aproba oficial nici participarea "privatilor" la expozitii internationale, nici vanzarea florilor de mina, dar incurajeaza traficul prin neimplicare.