Foto Strasbourg, capitala târgurilor de Crăciun. Peisaje de basm, prețuri mai mici decât la noi
0Strasbourg, orășelul cochet de la granița cu Germania, găzduiește în fiecare an o mulțime de târguri de Crăciun, care de care mai ochioase și mai originale, însă toate, țesute laolaltă, fac un basm perfect pentru Sărbătorile de iarnă.
Strasbourg este una dintre cele trei capitale administrative ale UE, dar și-a câștigat renumele de capitală a Crăciunului, nu doar pentru faptul că are una dintre cele mai vechi piețe de Crăciun din Europa, ci mai ales pentru că, timp de mai bine de o lună, întreg centrul orașului, care și într-o zi normală arată ca un oraș de turtă dulce cu arhitectura specifică alsaciană, se transformă într-un peisaj aproape magic în care fiecare a doua sau a treia casă încearcă să te impresioneze cu decorațiuni splendide.
Atenție însă să nu pățești ca mine și să ajungi să exclami, dezamăgit: „Nu e deloc spectaculos acest târg de Crăciun!“. De ce? Pentru că am ajuns foarte târziu în cel mai turistic loc al orașului, piața în care se află celebra Catedrală Notre-Dame de Strasbourg. Foarte târziu dacă ne gândim la standardele franceze, căci pentru mine ora 21.00 părea perfectă pentru a vizita târgul de Crăciun. Însă nu mică mi-a fost mirarea când, după ce mi-am clătit ochii, cam un sfert de oră, la rafturile căsuțelor pitorești din lemn din jurul catedralei, am observat cum, ca la un semn, micii întreprinzători încep să-și tragă obloanele cu o precizie de ceas elvețian, lăsându-și clienții cu ochii la luminițele care decorau piața. Oamenii au rămas cu banii întinși și au înghițit în sec, când li s-a spus: „Désolé, nous sommes fermés“ și li s-a trântit oblonul în nas... Chiar și celor care au stat la coadă pentru paharul de vin fiert de 4 euro – prețul fiind același la toate tarabele – care te îmbie peste tot în piață.
Cele 300 de căsuțe cu bunătăți
„Fără vin fiert în seara asta“, mi-am zis dezamăgit. Am găsit însă pe o străduță pitorească, lângă celebra casă cu ursuleți, un magazin de suveniruri al cărui vânzător a zis că mai stă câteva minute după ora 21.00 pentru a-și servi clienții. Un vin de supermarket, îndulcit și aromat – nu m-a dat pe spate, dar a prins bine.
Prima experiență cu vestitul târg de Crăciun din Strasbourg a fost dezamăgitoare: am intrat ca într-un șir indian în piață, aglomerație mare, și m-am perindat pe la câteva căsuțe unde se vindeau vin fiert, decorațiuni de Crăciun, plușuri și o mare varietate de dulciuri – de la tradiționala turtă dulce în formă de inimă sau pâine cu mirodenii franțuzească până la clătite, gofre și, bineînțeles, ceva cârnați tradiționali.
După ce vezi că se închid căsuțele cu bunătăți și străduțele și piețele încep să se golească, te părăsește și pe tine spiritul Crăciunului și o iei spre hotel, gândindu-te că degeaba se ține târgul de Crăciun din jurul Catedralei Notre Dame, veche din 1570, dacă se închide la ora 21.00. Greșeala a fost însă a mea. Pe de o parte, deoarece am ajuns prea târziu, programul fiind de la 11.30 la 21.00, iar pe de altă parte, pentru că n-am înțeles că, de fapt, în zona centrală a Strasbourgului sunt cel puțin opt târguri de Crăciun mari plus câteva mai mici, unul mai spectaculos decât celălalt, fiecare cu specificul lui. Așa că sfatul meu este să veniți în centrul Strasbourgului în momentul în care se lasă seara și să vă luați timp câteva ore bune pentru a vizita cât mai multe târguri. Gândiți-vă că sunt nu mai puțin de 300 de căsuțe cu bunătăți, împrăștiate în centrul oraşului, plus multe multe restaurante și magazine cu suveniruri foarte interesante. Târgurile sunt deschise anul acesta din 27 noiembrie până în 27 decembrie. După ora 21.00 mai rămân deschise restaurantele, unde poți petrece până după miezul nopții, dar dacă vizitezi zona în timpul săptămânii, pe la ora 21.30 centrul pare atât de gol de parcă ar fi desprins dintr-un film post-apocaliptic, în ciuda jocului încântător al iluminatului decorativ.
„Minunăția delicată“ care supraveghează târgul
Apoi, este clar că trebuie să bifați și târgurile de Crăciun mai populare printre turiști. Unul dintre acestea este în Piața Catedralei care a început tradiția târgului de Crăciun din 1570. Văzând cu câtă pasiune sunt decorate piețele și casele pentru Sărbătorile de iarnă, nu cred că există pericolul ca tradiții precum bradul de Crăciun și simbolistica nașterii lui Iisus să fie înlocuite cu variante mai incluzive, chiar dacă la o simplă plimbare cu tramvaiul îți dai seama că migrația își spune cuvântul asupra populației.
În Evul Mediu, târgul din jurul Catedralei Notre-Dame începea în jurul datei de 6 decembrie, sub denumirea de „Sf. Klausenmarkt“ (Piața Sfântului Nicolae), iar vizitele la acest târg se făceau mai ales pentru a cumpăra cadouri pentru copii. Tradiția s-a păstrat chiar și atunci când orașul a devenit protestant în secolul al XVI-lea, însă a trebuie să fie adaptată, deoarece noua religie nu agrea venerarea sfinților, nici măcar a Sfântului Nicolae. Locul de desfășurare a rămas neschimbat, dar târgul s-a numit „Christkindelsmärik“ (Piața Pruncului Isus).
După ce faci turul căsuțelor cu bunătăți, trebuie neapărat să intri în catedrală, această „minunăție gigantică și delicată“, așa cum a numit-o Victor Hugo – trebuie să ajungi până la ora 17.00, deoarece se închide. Ceea ce m-a impresionat cel mai tare sunt decorațiunile dantelate și turla de 142 de metri (cam cât o clădire modernă cu 40 de etaje), una dintre cele mai înalte din Europa, care dau clădirii gotice masive un aer zvelt de balerină, în ciuda miilor de tone de piatră care au fost aduse aici în cele trei secole în care a fost ridicată. Timp de 200 de ani a fost cea mai înaltă clădire din lume și pare a fi o capodoperă desăvârșită, deși planul era să fie construite două turle, dar din cauza lipsurilor financiare, a rămas doar una.
Fiind ridicată într-o perioadă în care oamenii nu știau să citească, decorațiunile catedralei spun în sculpturi, tapiserii, picturi și în superbele vitralii, diferite povești din Biblie, catedrala transformându-se într-un instrument al cunoașterii creștine. Cu toate acestea, știința își are locul ei bine conturat în această minune a arhitecturii. Într-una dintre extremitățile construcției a fost ridicat, în 1574, un ceas astronomic, o adevărată capodoperă renascentistă a tehnicii. Dacă intrarea în biserică este gratuită, pentru a vedea ceasul astronomic trebuie să plătiți. Puteți chiar urca pe o platformă a acoperișului, aflată la 66 de metri înălțime, de unde vă veți bucura de o vedere panoramică asupra orașului.
Casa cu ursuleți și cel mai mare brad
La câteva sute de metri de Piața Catedralei poți găsi probabil cel mai instagramabil loc din Strasbourg: Casa cu ursuleți, despre care se spune că a fost prima împodobită de Crăciun. Cum îi spune și numele, casa – care găzduiește un restaurant popular – este împodobită cu ursuleți de pluș uriași, prinși de toate ferestrele împodobite cu crengi de brad, luminițe, globuri și pachețele aurii de cadouri.
Un alt loc instagramabil este Piața Kleber, unde se află unul dintre cei mai mari brazi de Crăciun din Europa. În fiecare an, acesta atinge cel puțin 30 de metri. Aici se desfășoară încă din secolul al XVI-lea târgul de Crăciun al pruncului Iisus, după ce acesta a fost mutat din Piața Catedralei. În fiecare an, pe măsură ce sezonul sărbătorilor se apropie, piața se transformă într-un tărâm pitoresc împodobit cu lumini strălucitoare și căsuțe fermecătoare din lemn. Vizitatorii se pot scufunda în aromele vinului fiert și mirosul castanelor prăjite în timp ce admiră pomii de Crăciun frumos împodobiți care înfrumusețează piața.
Alte târguri de Crăciun ce nu trebuie ratate sunt în Place Broglie, lângă Opera din Strasbourg, și în Piața Gutenberg, care are în centru statuia acelui Johannes Gutenberg, de numele căruia se leagă presa tipografică care folosea matrițe metalice, o inovație care s-a născut la Strasbourg și a schimbat lumea deoarece permitea tipărirea rapidă a cărților.
„Mica Franță“, cartierul rupt din poveștile Fraților Grimm
Poate cel mai mult mi-au plăcut târgurile de Crăciun sau mai bine zis atmosfera de Crăciun din cartierul numit Petit France. Zona este foarte spectaculoasă datorită arhitecturii alsaciene a caselor – cu cadre din lemn vopsite maro, vizibile pe fațadele văruite în alb – și a străduțelor înguste pavate cu piatră cubică. Cartierul este o zonă străbătută de mai multe canale ale râului Ille, un afluent al Rinului care trece prin Strasbourg, motiv pentru care a fost numit și Mica Veneție. În Evul Mediu, zona nu era foarte populară, aici stabilindu-se meșteșugari din breasla tăbăcarilor, care scoteau pieile de animale într-o zonă neacoperită a acoperișurilor pentru a se usca – iar mirosurile nu erau plăcute deloc. De atunci s-a păstrat și Casa breslei tăbăcarilor, o clădire mare cu fațade brăzdate de grinzi de lemn, construită la mijlocul secolului al XVI-lea, în apropierea râului, pentru ca meșteșugarii să aibă acces nelimitat la apă, necesară pentru procesul de spălare a pieilor. Clădirea a devenit un restaurant cochet unde se servesc preparate din bucătăria alsaciană de 70 de ani: ai cârnatul cu varză specific german care merge bine cu bere, dar și brânzeturile franțuzești însoțite de vinuri bune.
Numele Petite-France („Mica Franță“) pare, acum, să evoce o relație prietenoasă cu restul Strasbourgului a cartierului care este sit UNESCO din 1988, dar originea acestuia ne duce cu gândul la lucruri mai puțin plăcute. Aici a funcționat, timp de aproape 300 de ani, până la 1789, un ospiciu pentru bolnavii de sifilis. Spitalul a fost fondat în 1503 pentru mercenarii lui Carol al VIII-lea al Franței, care s-au îmbolnăvit de sifilis în timpul războaielor italiene. La acea vreme, sifilisul era numit o „boală franceză“, așa că, în 1795, clădirea spitalului pentru bolnavii de sifilis a fost denumită „La Petite France“, nume care a fost, în final, adoptat de întregul cartier, reamintind astfel de acea boală.
Cel mai bun sfat pe care pot să-l dau este pur și simplu să explorezi străduțele cochete ale cartierului, fără să ai neapărat un traseu prestabilit. Gândește-te că ești la o vânătoare de comori și la fiecare pas te așteaptă ceva minunat. Lasă drumul să te ducă încotro vrea. De Crăciun, surprizele sunt și mai mari, cum a fost pentru mine să găsesc o casa decorată cu un om de turtă dulce uriaș care se întindea pe aproape două etaje ale construcției sau „satul adventului“ – un mic târg de Crăciun unde găsești delicatese de la producători locali, aflat într-o zonă străjuită de copaci împodobiți cu lumini în formă de stea.
Calitate mai bună și prețuri mai mici... la vin
Pentru că prețul cazării în preajma Sărbătorilor de iarnă în Strasbourg este ridicol de mare, puteți să vă cazați în Kehl, un orășel german de graniță. Veți găsi prețuri mai rezonabile și puteți ajunge în centrul Strasbourgului mai repede decât din unele cartiere ale orașului francez. Linia de tramvai D te duce din centrul Kehlului în centrul Strasbourgului în aproximativ 40 de minute. Vei ști că ești în Germania doar când vei auzi că stațiile sunt anunțate în germană. Dacă stai mai multe zile, fă-ți un abonament de trei zile pe mijloacele de transport în public, care circulă bine – preferatul meu a fost tramvaiul.
Dacă nu vrei să stai în frig și să mănânci „în mână“ un cârnat cu varză, există alternativa unor restaurante care nu te vor jefui cu prețuri pentru turiști. De exemplu, la localurile Academia de bere (sunt mai multe răspândite prin oraș) poți bea o bere, dintr-o selecție generoasă, începând cu 5 euro, și un hamburger cu cartofi prăjiți, la circa 10 euro. Vinul fiert din piețele de Crăciun este 3 și 4 euro, în funcție de mărimea paharului. Dacă iei în considerare paharul mic, de 3 euro, poți spune că prețul este chiar mai mic decât la Cluj-Napoca, unde un pahar de vin costă 18 lei, adică circa 3,6 euro. În rest, clătite, mere învelite în zahăr ars, gofre, diferite specialități de ciocolată sunt un pic mai scumpe decât cele de la târgurile din România, dar nu cu mult. Diferența este, de asemenea, că aici diversitatea este mai mare, fiind un mix de gastronomie franceză și germană.
Ceea ce vei găsi la Strasbourg, la fel ca și la noi, sunt o sumedenie de chinezării – globuri, plușuri, lumânări, diferite decorațiuni. Poate un pic mai arătoase decât cele de la noi, dar totuși chinezării. Nu cred că merită să cheltui banii pe așa ceva. Cel mai bun loc pentru a găsi niște suveniruri autentice nu sunt căsuțele din zonele foarte frecventate de turiști, ci mai degrabă cele ascunse un pic și magazinașele cochete cu vitrine impresionante. Dacă vrei să faci un cadou mai deosebit, încearcă Galeriile Lafayette din centru, care arată spectaculos și din exterior, dar și din interior.
Se încarcă comentariile...
