România pică testul la trei din cei şase paşi esenţiali în transplantul de plămâni. În cât timp s-ar putea face astfel de intervenţii şi la noi în ţară

România pică testul la trei din cei şase paşi esenţiali în transplantul de plămâni

Egor Sargarovschi, chirurg toracic la Spitalul Judeţean Oradea, a explicat într-un interviu pentru „Adevărul“ care sunt paşii pe care-i fac experţii când aleg să preleveze plămâni de la donatori, dar şi ce implică un transplant de plămâni în general, şi în mod special în România.

România pică testul la trei din cei şase paşi esenţiali în transplantul de plămâni. Aşa susţine medicul Egor Sargarovschi, chirurg toracic la Spitalul Judeţean Oradea, care a luat parte recent la prima prelevare de plămâni din acest an. 

„Sunt esenţiali mai mulţi paşi în transplantul de plămâni - selectarea primitorului, selectarea donorului, prelevarea şi păstrarea organului, transportarea lui, procedura de transplant şi evaluarea şi managementul pacientului transplantat. Dacă una din aceste etape nu se face bine este compromisă toată munca de echipă”, a explicat medicul pentru „Adevărul”.

Potrivit acestuia, „orice eroare la oricare nivel din aceste şase verigi duce la compromiterea întregii munci”. „Degeaba ai făcut tot bine, inclusiv procedura de transplant însăşi, dacă managementul pacientului este precar şi nu l-ai tratat bine postoperator, iar pacientul moare printr-o complicaţie tardivă, respectiv o pneumonie sau o infecţie”, a arătat doctorul.

„Riscuri ne asumăm toţi”

La ora actuală, în România se fac prelevări de plămâni, medici din mai multe centre fiind deja instruiţi pentru astfel de proceduri în străinătate. 

„În ceea ce priveşte transplantul, noi întâmpinăm alte probleme. Spre exemplu, la selectarea donatorilor. Aceştia din urmă, odată identificaţi, nu sunt izolaţi şi trataţi altfel decât restul pacienţilor, deşi ar trebui. De asemenea, procedura de transplant individual ar fi o problemă. Şi managementul post operator al pacientului ridică semne de întrebare. Dacă la aceste etape se lucrează cu succes în următorii doi, trei ani, cred că vom putea face singuri transplant de plămâni. Dar cu ajutor, poate că ar fi bine să începem cât mai repede. O soluţie de moment cred că ar fi, cu anumite riscuri bineînţeles pe care ni le asumăm toţi: şi pacienţi şi medici. Balanţa risc beneficiu e atât de fin reglată de lucrurile tehnice încât responsabilitatea e enormă”, a explicat chirurgul toracic. 

Care sunt obstacolele

Potrivit acestuia, transplantul, din punct de vedere tehnic, nu ar fi greu de făcut. Iar România dispune de specialişti care ar putea efectua o asemenea operaţie de nivel înalt. „Şi alte state europene au încercat să facă transplant, dar după două-trei eşecuri s-au oprit. Din acest motiv este important să nu tăiem celelalte surse, respectiv colaborarea cu Viena pe care o avem în acest moment”, arată doctorul.

Un alt obstacol, în opinia doctorului Egor Sargarovschi, e lipsa unei echipe care să muncească sincronizat şi care să facă lucrurile corect.

„E un lanţ. Atunci când ai pus bisturiul e momentul în care anestezistul, pneumologul, chirurgul cardiac şi chirurgul toracic încep şi ei să îşi facă, fiecare, munca lor. E o continuitate absolută, o cauză efect şi o logică de fier. Iar dacă nu asiguri această continuitate, se rupe tot lanţul şi pierzi pacientul”, a conchis chirurgul toracic, arătând că „e nevoie de o sincronizare perfectă şi de o monitorizare îndelungată a pacienţilor de echipe întregi de medici pneumologi specializaţi”.

Pacienţii, reticenţi

Reprezentanţii asociaţiilor de pacienţi spun că în ciuda anunţului făcut de Ministerul Sănătăţii, care susţine că a decis să includă Spitalul Sfânta Maria în Programul naţional de transplant pulmonar, nu au nicio garanţie că intervenţia va fi una lipsită de riscuri pentru pacienţi. 

„Atât timp cât nu s-a oferit o garanţie certă că în centrul bucureştean se pot face intervenţii în condiţii de siguranţă, noi încă avem îndoieli. Ne dorim, de asemenea, ca acel pacient care se înscrie pe listă la Spitalul Sfânta Maria să aibă şi posibilitatea de a cere o a doua opinie de la medici. Din cauza discuţiilor legate de acreditare, pacienţii au reţineri. Să ne arate că există condiţii”, a declarat, pentru „Adevărul”, Gheorghe Tache, preşedintele Asociaţiei Transplantaţilor din România.

„Cine îşi va angaja răspunderea?”

La rândul său, Vasile Barbu, şeful Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP), spune că are suspiciuni referitoare la controlul făcut de Agenţia Naţională de Transplant la Spitalul Sfânta Maria săptămâna trecută. 

„Nu există echipă - nu se face prelevare, nu se face pregătirea pacientului pentru transplant, nu poate fi îngrijit post operator. Nu sunt legaţi specialiştii într-un astfel de circuit care să ofere siguranţă pacientului. Sunt întrebări multe rămase fără răspuns”, a completat Barbu.

În ceea ce priveşte faptul că Spitalului Sfânta Maria i s-a dat undă verde programului de transplant pulmonar în România, medicul anestezist Carmen Pantiş, coordonator de transplant pe judeţul Bihor, afirmă că pregătirea echipelor medicale la AKH Viena este „un câştig enorm”. 

„Însă ce medic îşi va angaja responsabilitatea pentru transplant? Cel care decide este, într-adevăr, chirurgul care face transplantul. Un om trebuie să îşi asume responsabilitatea unui act medical complex. E bine că s-a mers pe ambele variante”, a arătat doctorul Pantiş.

„Plămânul e ca un labirint. Verifici fiecare coridor înainte de prelevare“

„Adevărul“: De ce se fac aşa puţine recoltări de plămâni?

Dr. Egor Sargarovschi: Plămânul în sine este un organ foarte sensibil la tot ce înseamnă acţiune din partea omului, tot ce înseamnă ventilaţie. Pacienţii de la care se ia de obicei organul sunt deja intubaţi şi ventilaţi mecanic. Selectarea donatorilor se face foarte riguros - trebuie să fie pacient ventilat mai puţin de 72 de ore, cu patologie asociată scurtă. Cu alte cuvinte, nu trebuie să aibă patologie cardiacă sau antecedente infecţioase sau boli autoimune care se ştie că afectează plămânul. Aceste afecţiuni fac ca la selectarea donatorului să se renunţe la acel plămân.

Cum se face, pe paşi, selectarea donatorului?

Selectarea donatorului se face şi înainte, prin anumite criterii, dar şi la faţa locului. De exemplu, echipa de prelevare în momentul în care ajunge în spital examinează mai întâi radiologic şi face un tomograf pacientului care urmează să doneze plămânul. Vor să vadă dacă plămânul are leziuni sau metastaze. Apoi se introduce o cameră de filmat pe căile aeriene ale pacientului şi verifică tot. Practic, e ca într-un labirint în care verifici fiecare coridor. Este esenţial să fie curat, să fie evacuat, să nu aibă mucozităţi. Abia apoi se trece la următoarea fază: faza operatorie.

Ce se întâmplă în acest moment?

Toate echipele se sincronizează la faţa locului şi îşi pregătesc organele pe care urmează să le preleveze. Deci dacă se iau de la pacient şi ficatul şi rinichii şi cordul şi plămânii atunci, în momentul în care se clampează aorta, fiecare îşi perfuzează organul, il selectează, pacientul e trecut în hipotermie, adică sunt umplute cavităţile cu gheaţă, se prelevează organele, aproape sincron. 

Cât durează această procedură?

Procedura de pregătire a plămânului şi de scoatere a acestuia poate dura două-trei ore. Vorbim strict de munca chirurgului toracic. Este o muncă în etape, multidisciplinară. Dacă plămânul trece de primele criterii de selecţie şi se duce spre faza intraoperatorie deja echipa de la prelevare vorbeşte cu echipa care urmează să facă transplantul propriu-zis. Din momentul în care noi anunţăm că ajungem cu organul în două ore, pacientul e deja chemat de echipa din Austria sau din Viena, unde se fac pregătirile pre-transplant.

Câtă vreme trebuie să stea chirurgul care face transplantul lângă pacient?

Dacă nu survin complicaţii, acesta trebuie să stea lângă pacient 12 sau 24 de ore până îşi reia funcţia respiratorie. Dar este esenţial să lase pe cineva să intervină oricând. În prelevare este nevoie de doi chirurgi şi un asistent, în schimb pentru transplantul de plămâni ai nevoie, în blocul operator, de trei chirurgi, doi chirurgi toracici şi un chirurg cardiac, dar şi de ajutoare de la alţi doi-trei chirurgi care să intervină dacă apar complicaţii.