Raport: Bolile grave de care suferă Sănătatea din România
0Speranță de viață printre cele mai scăzute, mortalitate infantilă mare, populație fără educație pentru sănătate, acces inegal la servicii, dependență excesivă de spitale, medici puțini. Acestea sunt câteva dintre „bolile” de care suferă România în opinia Comisiei Europene.
Raportul are la bază date din 2019 și cuprinde atât statele membre UE, cât și pe cele ale Spațiului Economic European.
Boala numărul 1 - Speranță de viață cu 6 ani sub media europeană
Deși speranța de viață a crescut din anul 2000 încoace, (de la 71,2 ani până la 75,3 ani, în 2017), ea rămâne printre cele mai scăzute din UE, fiind cu 6 ani sub media europeană. Există diferențe mari, în funcție de gen și nivel de studii, bărbații cu educația cea mai precară având o speranță de viață cu 10 ani mai mică, comparativ cu bărbații educați. Boala cardiacă ischemică este principala cauză de deces, în condițiile în care mortalitatea cauzată de cancer este în creștere. Bolile infecțioase continuă să facă ravagii, România contabilizând cea mai ridicată rată de cazuri de tuberculoză din UE. Totodată, România are una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității infantile din UE, respectiv 6,7 la 1.000 de născuți vii, față de 3,6 media europeană, în 2017. Această cifră se explică prin deficitul de medici și echipamentele medicale insuficiente.
Boala numărul 2 - Comportamente nesănătoase ale populației
Aproape jumătate dintre cazurile de deces pot fi atribuite unor comportamente nesănătoase. Factorii de risc comportamentali sunt foarte răspândiți și reprezintă o amenințare serioasă. Este vorba despre alimentație, fumat, consum de alcool, nivelurile scăzute de activitate fizică. În ciuda campaniilor recente ale autorităților privind alimentația sănătoasă nu există dovezi ale unei scăderi a nivelurilor deja ridicate ale consumului de grăsimi animale și de alimente bogate în calorii, cu conținut excesiv de zahăr și sare. Unul din cinci adulți români fumează în fiecare zi, bărbații mai mult decât femeile, 32% față de 8%, ratele excesului de greutate și obezității în rândul copiilor crescând în ultimul deceniu până la 15%. Consumul de alcool rămâne una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății publice, rata consumului episodic excesiv fiind de 35%, față de 20%, media europeană. Rata alcoolismului este de peste 50% în rândul bărbaților. ”Nu au existat inițiative recente care să vizeze alcoolul și rămâne de văzut dacă vor fi eficiente noile reglementări privind tutunul introduse în 2016”, notează Raportul. Totodată, în 2017, cheltuielile pentru prevenție au reprezentat doar 1,8 % din cheltuielile pentru sănătate în România față de 3,2%, media europeană.
Boala numărul 3 - Cele mai mici cheltuieli cu sănătatea din UE
Cheltuielile pentru sănătate sunt cele mai mici din UE atingând un minim istoric atât pe cap de locuitor, cât și ca procent din PIB - 5,2 %, în 2017, față de 9,8%, media UE. Peste trei sferturi din cheltuielile pentru sănătate sunt finanțate din fonduri publice (79,5 % în 2017), în concordanță cu media UE de 79,3 %. Cea de a doua sursă de venituri în ordinea importanței o reprezintă plățile directe, care au însemnat 20,5 % din cheltuielile pentru sănătate în 2017.
”Deși nu există coplăți pentru asistența medicală ambulatorie, iar coplățile pentru spitalizare sunt relativ mici, sunt aplicate coplăți mai semnificative medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală în cadrul asistenței medicale ambulatorii, în special în cazul în care acestea sunt de marcă sau depășesc un anumit plafon de preț. Mai mult, 60 % din populație este scutită de coplată pentru asistența spitalicească, inclusiv copiii sub 18 ani și tinerii cu vârsta de până la 26 de ani, dacă sunt înscriși în orice formă de învățământ, pacienții care sunt acoperiți de programele naționale de sănătate, femeile însărcinate fără venituri și toți pensionarii”, potrivit aceleiași surse.
Plățile informale sunt considerate a fi substanțiale, valoarea lor totală fiind necunoscută.
Boala numărul 4 - Sistem axat pe spitale
Cheltuielile limitate ale sistemului sunt orientate către spitale și servicii spitalicești Trecerea la asistența medicală ambulatorie se află într-un stadiu incipient, peste 42 % dintre cheltuielile pentru sănătate fiind încă direcționate către spitale (comparativ cu media UE de 29 %), deși valoarea totală pe cap de locuitor rămâne scăzută în termeni absoluți, totalizând aproximativ jumătate din cheltuielile din UE în ansamblu.
Ineficiența serviciilor de sănătate, inclusiv excesul de paturi în spitale, subdezvoltarea chirurgiei ambulatorii și integrarea slabă a asistenței medicale comunitare, agravează situația, mai notează Raportul.
Boala numărul 5 - Sistem de sănătate centralizat
Cheltuielile din sănătate sunt finanțate în proporție de 79% din fonduri publice, dar ponderea cheltuielilor suportate de pacient poate fi substanțială – 20%, în special pentru persoanele vulnerabile. Medicamentele îi costă cel mai mult pe pacienți. Distribuția neuniformă a cabinetelor medicale este un obstacol în accesarea serviciilor medicale de către populația care locuiește în mediul rural.
România are un sistem de asigurări de sănătate foarte centralizat în care statul prin Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au roluri principale. Aceasta din urmă are 41 de case subordonate la nivel județean care cumpără servicii de la furnizori - medici generaliști, de familie, specialiști, laboratoare, spitale, furnizori de servicii de îngrijire la domiciliu, la nivel local, În plus, furnizorii de servicii medicale pot fi plătiți de Ministerul Sănătății în cadrul programelor naționale de sănătate.
Angajatorii nu contribuie în mod direct la sistemul de asigurări de sănătate din România. Până în 2017, angajatorii își transferau cota contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate către CNAS în numele angajaților, dar, cu toate acestea, angajatorii omiteau în mod sistematic să plătească. Legislația a fost schimbată, angajații devenind responsabili pentru plata contribuției. În același timp, salariile au crescut pentru a include suma pe care trebuiau să o acopere angajatorii.
Scutirile la plată care operează în sistem nu sunt puține. Pentru șomeri, pensionarii cu pensii mici, beneficiarii de prestații sociale, sumele aferente sunt acoperite din bani de la bugetul public. La aceste categorii se adaugă copiii și studenții sub 26 de ani, gravidele, persoanele cu dizabilități și bolnavii cronic ale căror servicii de sănătate sunt acoperite din contribuțiile la asigurări plătite de persoanele active. Concluzia este că, numărul redus de persoane care contribuie la asigurările sociale de sănătate are drept rezultat o subfinanțare cronică a sistemului.
În aceste condiții, România este incapabilă să răspundă actualelor nevoi ale populației, situație care se va degrada și mai mult pe măsură ce populația va îmbătrâni, iar numărul de contribuabili la sistem se va restrânge.
Boala numărul 6 - Medici puțini
Numărul medicilor și al asistenților medicali este unul dintre cele mai scăzute din UE. În 2017, existau 2,9 medici practicanți la mia de locuitori și 6,7% asistenți medicali față de media UE - 3,6% la medici și de 8,5%% la asistenți medicali. Cei mai mulți medici sunt concentrați în regiunea de Vest și București-Ilfov – mai mult de 3 la mia de locuitori, în timp ce toate celelalte zone se află sub acest nivel. ”Emigrarea personalului medical în căutarea unor perspective mai bune de carieră și remunerație în străinătate a contribuit la crearea unui deficit intern de profesioniști în domeniul sănătății, cu consecințe negative asupra accesului la serviciile de îngrijire”, se mai arată în Raport. Guvernul a reacționat în 2018 luând măsuri de majorare substanțială și rapidă a salariilor în încercarea de a-i păstra pe acești profesioniști în țară și de a crește atractivitatea locurilor de muncă din sectorul sănătății. O altă problemă ar fi lipsa de evaluare sistematică a performanței sistemului și lipsa de transparență. Schimbările la nivel de conducere sunt frecvente, numărul miniștrilor sănătății în ultimul deceniu fiind de 15, la nivelul conducerii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, schimbările fiind de asemenea la ordinea zilei. Acest lucru afectează stabilitatea, coordonarea și progresul reformelor.
În concluzie, lipsa resurselor financiare și provocările demografice pun în pericol sustenabilitatea sistemului de sănătate. Creșterea cheltuielilor pentru sănătate, în condițiile în care fondurile ar fi utilizate în mod eficient, ar putea îmbunătăți accesul la asistență medicală eficientă și furnizată la timp. Aceasta ar avea ca efect reducerea mortalității din cauze tratabile. Contribuțiile de asigurări de sănătate constituie principala sursă de finanțare, dar, practic doar un sfert din populația totală eligibilă contribuie efectiv, restul reprezentând scutiri. Raportul mai arată că rezolvarea acestei probleme ar crește baza de finanțare și ar întări sistemul.
Se încarcă comentariile...
