Promisiunile implantului de ochi

In America - tara tuturor posibilitatilor, inclusiv sau mai ales in domeniul stiintei - s-au facut primii pasi in directia implanturilor oculare, idee care pare desprinsa din paginile unei povestiri

In America - tara tuturor posibilitatilor, inclusiv sau mai ales in domeniul stiintei - s-au facut primii pasi in directia implanturilor oculare, idee care pare desprinsa din paginile unei povestiri SF, dar care, iata, incepe - ce-i drept, inca timid si limitandu-se la cazuri anume de orbire - sa prinda contur practic. De fapt, este vorba de un implant artificial de retina, care da posibilitate pacientilor respectivi sa perceapa si sa descifreze imagini transmise cu ajutorul unei camere video minuscule. Implantul este posibil numai in cazul pacientilor care au orbit datorita unor boli degenerative ale ochilor, cum ar fi "retinitis pigmentosa" sau degenerescenta maculara. In aceste maladii, celule retinale care receptioneaza lumina si-au incetat existenta, dar stratul urmator de celule retinale, care initiaza procesul trimiterii semnalelor receptionate catre creier, raman intacte. Implantul se prezinta sub forma unui numar redus de electrozi, care se "conecteaza" la aceste celule intacte, permitand imaginilor sa fie transmise creierului. Mai precis, sunt receptionate semnale vizuale, convertite apoi intr-o "imagine" transmisa celulelor ramase sanatoase, acestea retransmitandu-le, la randul lor, creierului. Pana acum, doar trei pacienti au primit asemenea implanturi, ale caror dimensiuni sunt, evident, minuscule: 4/5 milimetri. Pacientii respectivi au putut sa distinga obiecte de uz cotidian, cum ar fi o ceasca sau o farfurie. Ei nu au "vazut" insa aceste obiecte prin propriii lor ochi, ci cu ajutorul unei videocamere miniaturale care trimite imaginile implantului de retina. Rezultatele au fost comunicate la o intalnire a Asociatiei americane pentru cercetari in domeniul viziunii si oftalmologiei. La inceput, pacientii au fost intrebati daca pot "vedea" imaginile generate pe computer si transmise implantului. Apoi s-a recurs la o camera video exterioara, care a inregistrat imaginile si le-a transmis unui dispozitiv de receptie, implantat in spatele urechii pacientului respectiv. "Am constatat ca implanturile de retina sunt, intr-adevar, bune conducatoare de electricitate si ca pot fi folosite de pacienti pentru a distinge lumina sau chiar unele obiecte uzuale. De fapt, testele in ce priveste distingerea obiectelor uzuale au fost efectuate pana acum pe un singur pacient din cei trei". Intentionam ca in viitor sa vedem cat de folositoare pot fi asemenea proteze in desfasurarea activitatilor cotidiene", a declarat prof. Mark Humagun, de la Facultatea de Medicina a Universitatii California de Sud, din Los Angeles. Implanturile dispun doar de un numar limitat de electrozi, 16, ceea ce inseamna ca rezolutia obiectelor percepute este foarte redusa, dar se spera ca modelele viitoare vor dispune de un numar mai mare de asemenea electrozi, imbunatatind astfel capacitatea vizuala a pacientilor.