Pe fiica mea as fi vrut s-o fac coafeza, nu artist plastic

marturiseste graficianul Mihai Stanescu

Are o obsesie mai veche pentru domeniul publicitar. Intr-un interviu, in urma cu trei ani, spunea ca si-ar dori sa lucreze in publicitate. Nu i s-a indeplinit dorinta intocmai, in schimb, a lansat "Manual de publicitate" - vol. II, un fel de studiu critic la adresa publicitarilor romani. Discutam cu Mihai Stanescu. Asa cum reiese chiar din acest manual, a realizat multe lucrari reusite in domeniul publicitatii, dar majoritatea nu au fost cumparate de nimeni. - Ati facut-o pentru razbunare? - Nu stiu daca e vorba de razbunare. Asa ar parea, dovada ca publicitarii n-au prea venit miercuri la lansarea albumului meu, si eu i-am invitat pe multi. A venit doar unul singur. - Poate le lipseste umorul. V-a sunat vreun specialist din domeniu sa va felicite? - Nu. E drept ca abia astazi (n.n. ieri) se pune in vanzare, dar, asa cum am specificat si in manual, abia astept sa ma dea in judecata careva. Abia se mai aude de mine. - Asta este o cale foarte sigura de a-ti face publicitate, in Romania ultimilor ani... - O, da! Iar la noi se intampla exact pe dos. Eu, de exemplu, vreau sa dau in judecata o agentie de publicitate cu care am un conflict de vreo sase ani, numai ca, pe parcursul actiunii, au renuntat toti avocatii, asa din senin... - "Manual de publicitate" - volumul II. Cum adica, primul unde e? - Exista un manual serios in librarii, si atunci lumea n-ar fi inteles de ce mai apare inca unul, ma gandesc. In plus, mi s-a parut original sa incep direct cu volumul doi. Cu toate ca, daca o sa-l cumparati, o sa vedeti ca are, la sfarsit, cateva pagini goale. N-am avut suficient material ca sa-l completez. Ma rog, varianta oficiala e ca am pregatit doua si ca cel de-al doilea mi s-a parut mult mai bun decat primul. - Ce v-ati propus, de fapt, odata cu publicarea acestui manual? E un material didactic sau doar o lucrare umoristica? - Si una si alta. In primul rand, l-am tiparit pentru cei care lucreaza in domeniu, dar si pentru studentii de la Academia de Arte sau de la Universitate, care studiaza asemenea lucruri. Sper ca macar acestia din urma sa invete ceva, macar unde sa puna punctul si semnul exclamarii, intr-o reclama. Apoi, sa critici publicitatea sau sa dai sfaturi, intr-un stil umoristic, mi s-a parut o idee incitanta. N-a mai facut nimeni asta pana acum. Oricum, specialistii de pe la noi n-au ce invata din albumul acesta, fiindca sunt deja plini de ei si n-au nevoie de lectii. - Nu prea s-ar zice, din zecile de exemple negative date de dumneavoastra in paginile acestui manual. Toate reclamele acelea sunt produsul unor "specialisti". - Specialistii de la noi, ati vazut, castiga foarte mult, au masini frumoase, trabucuri, merg in vacante. Asta nu e rau, dar mi-ar placea sa vad lucruri, daca nu geniale, macar sa fie corect facute. Nu stiu de unde invata "creativii" romani. Exista o filosofie intreaga a publicitatii. Marii publicitari si-au scris memoriile. David Ogilvy, de exemplu. - Care v-a si inspirat cumva, grafica manualului dumneavoastra e in alb-rosu, la fel ca celebra lui lucrare. - Da, e adevarat, m-am inspirat de acolo. - De ce nu mai faceti caricatura de presa? - Mi-ar fi placut sa lucrez caricatura de presa si dupa '89, dar mi-am dat seama ca nimeni nu mai era interesat de lucrurile care "prindeau" pe vremuri. N-am mai fost motivat sa fac desene. Cand nu mai esti interzis, nu mai superi pe nimeni, nu te mai da nimeni in judecata, nu te aresteaza nimeni, e plictisitor. - Mai exista pe peretii fostului sediu al Bancorex placuta pe care ati scris "Aici locuieste si creeaza celebrul caricaturist Mihai Stanescu"? - Nu, nu. Atunci m-am gandit ca nimeni n-o sa puna o placa in memoria mea si am facut-o eu singur, de capul meu. Locuiam deasupra acelei cladiri. Dupa un timp, mi-au dat-o jos, au zis ca stric imaginea bancii. Si-au stricat-o ei si fara mine. Dupa aceea, am tot stat sa vad daca observa cineva disparitia placii. Cineva a remarcat: "A murit si asta, saracul". Dar nu zicea nimeni: ce talentat a fost, ce rau le pare... - V-ati dorit sa deveniti cunoscut? Va place sa fiti in centrul atentiei? - Da, imi place. Mai demult, m-a acostat o doamna pe strada si mi-a spus "Domnule Stanescu, va iubim, si eu si fiica mea". De mic copil mi-am dorit sa devin cunoscut. Era gata-gata sa reusesc, prin anii '80. Daca mai intarzia putin Revolutia, deveneam celebru, cum mi-am dorit. Eram in Franta in timpul revolutiei, cu un album care era sub tipar acolo si care fusese interzis in Romania. - Afacerile cum va merg? Magazinul dumneavoastra mai face vanzare, ca la inceput? - Acum vreo sase-opt ani a mers foarte bine, pentru ca eram singurul care vindeam cani cu glume pe ele. Acum merge foarte prost, fiindca a aparut concurenta, au aparut unii care au sters semnatura si vand textele mele. Au aparut tot felul de kitch-uri: cani cu nume pe ele... lumea vrea cani cu nume sau pe care sa scrie "cel mai bun sef, cel mai bun iubit" etc. Am facut si eu cana pentru cea mai dulce soACRa. Am facut, de asemenea, si cana cu nume: am scris pe ea "Cana cu nume", inclusiv toate numele care mi-au venit in minte. Acestea ar fi replicile la ceea ce se cere. Stiu ca nu e comercial. M-a intrebat o gospodina "Cana cu nume nu aveti?" "Ba da, am". "Pai asa?" Pai nu scrie "cana cu nume"?" "Nu", zice ea. "Eu vreau una cu un singur nume, cu numele meu". Astept sa dau faliment. - Cum explicati conotatiile sexuale, frecvente in desenele dumneavoastra? - Cand gasesc cate o idee buna, ma gandesc ca e pacat sa nu o folosesc, sa o arat. Vedeti, ma adaptez, cumva. M-am inspirat din moda asta de prin ziare, cu pagini sexuale. - Nu v-a tentat niciodata sa renuntati la convingerile dumneavoastra in favoarea comercialului, pentru bani? - Eu nu am nimic impotriva comercialului, dar pe de alta parte trebuie sa si educi publicul, privitorul. Cred ca se poate gasi o cale de mijloc, cu niste texte inteligente si nu atat de chinuite cum le vad eu in publicitatea de la noi. - Puteti da un exemplu? - "Ca sa ai o casa... asa cum ai visat". Asa niste gaselnite nici n-ar trebui platite. Cand faci un slogan, trebuie ca acesta sa aiba o idee, sa fie inteligent. - Puteti da un exemplu de-al dumneavoastra? "Omul e sus pus greselii". - De ce nu v-ati deschis pana acum o agentie de publicitate? - Asa ar fi trebuit sa fac in primii ani de dupa '89, dar nu am talent de manager si acum e prea tarziu, sunt mai multe agentii decat clienti pe piata. - Dar sa va angajati la una ati vrea? - Mi s-a propus acum cativa ani, dar imi dadeau doar doua sute de dolari pe luna. Mie mi-ar fi placut sa lucrez la un ziar, dar ca sa faci zilnic un desen la ziar, trebuie sa renunti la multe altele. Poate la un ziar cum e Adevarul mi-ar placea sa-mi public caricaturile, fiindca prima pagina nu e atat de aglomerata ca la celelalte. Prefer stilul Le Monde, care are caricatura zilnica pe prima pagina, nu e inconjurata de poze, de titluri mari. Caricatura iese in evidenta, ca si editorialul. La noi, majoritatea caricaturistilor exagereaza textul. Si eu am acest talent. Cred ca sunt mai mult scriitor decat artist plastic. - Cum va petreceti orele libere? - Tot timpul am in pregatire cate o lucrare, o expozitie, am mai plecat in vacante, am fost la fiica mea la Londra, care a studiat acolo si recent a avut expozitie. - Va mosteneste talentul... - Eu stiu daca am talent? Dar ea a vrut sa faca arte. Eu as fi vrut sa o fac coafeza, ca sa castige mai mult, dar ea s-a dus fara sa ma intrebe. Face grafica si pictura. Eu, in rest, m-as apuca de altceva, dar nu stiu de ce. Mi-as schimba si casa, si orasul, cum fac americanii, ei pleaca, nu le pasa ca lasa totul, o iau de la capat din doi in doi ani. Daca pleci, inseamna ca avansezi, nu? Nu stiu cum ar fi sa plec eu, de exemplu, inapoi la Mizil, unde m-am nascut. Ar fi rau? - Simtul umorului e nativ sau se poate forma? - Oricat te-ai forta, nu-ti iese. Multi cred ca-l au, dar nu-l au. Altii nu inteleg. Uite, dintre politicieni, Nastase are simtul umorului, are si replici, e un tip inteligent. - Ce v-ati intreba daca ati fi in locul meu? - M-as intreba: "Chiar crezi ca ai umor, Stanescule?" - Si ce v-ati raspune? - Ca da, am.