Pacienţi, trataţi de medici şi asistenţi medicali cu probleme de sănătate

Medici şi asistente medicale care se încadrează în categoria persoanelor cu boli profesionale vor putea lucra în zece cabinete de stomatologie care vor fi înfiinţate în acest an.

Nu mai puţin de 40 de medici dentişti şi asistenţi medicali încadraţi în categoria persoanelor vulnerabile vor acorda asistenţă medicală stomatologică românilor din oraşe şi de la sate începând din 2015. Asta după ce Societatea Română de Stomatologie Estetică (SSER) a accesat fonduri europene pentru a pune bazele unor cabinete medicale unde să fie trataţi inclusiv bolnavii care nu îşi permit să scoată din buzunar foarte mulţi bani pentru a-şi repara dantura.

Preţurile vor fi chiar şi cu 35% mai mici, susţine Florin Lăzărescu, fondator al SSER, care arată că personalul medical care va lucra în cele 10 cabinete trebuie să facă parte din categoria persoanelor la risc.

„În fiecare cabinet medical, care va fi dotat cu aparatura necesară şi cu consumabile, vor exista patru angajaţi – administratorul care este şi medic dentist, un alt medic, o asistentă şi o secretară. Selecţia a fost făcută de aşa natură ca aceşti oameni să provină fie din familii monoparentale, fie să aibă trei copii, fie să aibă boli profesionale – afecţiuni ale coloanei, dermatite de contact sau boli cronice, dobândite la locul de muncă”, a explicat doctorul Lăzărescu, iniţiatorul proiectului „DENS - Dezvoltarea EcoNomiei Sociale“.

Chirurg: „Cu cele două mâini îmi câştig existenţa“

Ca proces de selecţie, medicii şi asistenţii medicali au fost nevoiţi să depună dosare prin care să demonstreze că se confruntă cu astfel de dificultăţi. Spre exemplu, medicul dentist Mihaela Rădulescu suferă de artroză la falangele de la ambele mâini. Diagnosticul l-a aflat în anul 2012, când durerile erau din ce în ce mai puternice. Este specializată în chirurgie buco maxilo-facială încă din anul 2002, iar vestea că nu îşi mai poate folosi mâinile a venit ca un trăsnet. Cu cele două mâini îşi câştiga existenţa.

„A fost mai rău ca pe vremea când, în timpul rezidenţiatului, lucrând cu foarte mult sânge, ne-am înţepat şi eu şi o asistentă şi am aflat că pacienta avea HIV. Am fost să ne facem analizele şi, din fericire, nici eu, nici asistenta nu am luat virusul. Din păcate, acum trei ani m-am îmbolnăvit de artroză”, povesteşte chirurgul. A consultat, însă, specialistul, care i-a prescris tratamentul necesar. Durerile au scăzut în intensitate şi, de atunci, a reuşit să ţină boala sub control. I-a fost greu la început să le mărturisească angajatorilor că suferă de o boală cronică, progresivă.

„Nu am vorbit la început despre suferinţa mea, la un loc de muncă nu eşti niciodată de neînlocuit. Cu tratament, merge bine. Sunt perioade când mă mai dor degetele, dar nu am încotro”, a povestit specialistul.

Boala nu mă împiedică să merg mai departe

Este încântată de noul său loc de muncă, pentru că va putea veni în ajutorul persoanelor vulnerabile, care nu îşi permit să plătească în întregime consultaţiile la stomatolog, dar speră că va putea strânge câte ceva şi pentru fiul ei. „Momentan, locuim cu mama. Este un copil care a fost crescut de doi medici, care înţelege foarte bine ce înseamnă să faci gărzi, să fii la cabinet tot timpul. Îmi iubesc meseria, iar gândul că nu aş putea să o mai practic mă sperie. Dar această boală, artroza, cu un tratament corect şi cu măsurile de precauţie necesare, poate fi ţinută sub control”, explică doctorul Rădulescu.

Baza şi-a pus-o în mama sa, care a sprijinit-o de fiecare dată. Atât cu bani, atunci când a fost nevoie, dar şi cu căldura unui cămin, atunci când a divorţat, după 10 ani de relaţie şi şapte de căsnicie. „Sunt o mamă singură, cu un copil, şi sufăr de o boală profesională, dar asta nu mă opreşte să merg mai departe. Sunt doar conştientă că trebuie să muncesc mai mult”, mai spune chirurgul, care va profesa în cabinetul medical ce se va deschide în Bucureşti la anul.

Tromboza venoasă n-o opreşte să continue

Ajutorul doctoriţei Rădulescu va fi Iuliana Tudor, o asistentă medicală care are peste 20 de ani de experienţă în stomatologie. Suferă şi ea de o boală cronică, tromboză venoasă, dar diagnosticul pus în urmă cu şase ani nu a făcut-o să abandoneze profesia.

„În urmă cu ceva ani, în 1998, am pierdut o sarcină. Luasem foarte mult în greutate şi de aici au început anumite probleme cu circulaţia, cu vase de sânge sparte. N-am mai putut să stau foarte mult timp în picioare şi, cu timpul, problemele s-au agravat. În meseria noastră eşti nevoit să stai în marea majoritate a timpului în picioare”, povesteşte şi asistenta Iuliana Tudor.

Cei doi copii ai săi, de 11 şi de 13 ani, au fost motivul pentru care nu a pus halatul în cui. „M-aş fi simţit inutilă şi pentru mine, şi pentru ei. Au fost momente cu dureri foarte mari în picioare, când simţeam că nu mai pot să mă ridic din pat, dar pentru copii am decis să trec peste toate aceste probleme”, spune cadrul medical.

Alte cabinete urmează să fie deschise în Oradea, Zalău, Iaşi, Breza, dar şi în patru localităţi din ţară, printre care Vadu Crişului (judeţul Bihor), Topolovăţu Mare (judeţul Timiş), Crasna (Sălaj) şi Rediu (Iaşi).

Discriminarea pe criterii de boală, nereclamată

la CNCD Deşi cazurile de discriminare a persoanelor care suferă de boli profesionale la locul de muncă nu sunt puţine, doar câţiva dintre români decid să sesizeze Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). „Reclamaţii la noi nu au fost foarte multe, dar asta nu înseamnă că aceste cazuri nu există. Dacă vorbim de o boală cronică profesională, ea este protejată prin lege”, a spus Csaba Asztalos, preşedintele CNCD.

Bolile profesionale, nediagnosticate

Specialiştii atrag atenţia că numărul cazurilor de boli profesionale înregistrate în România într-un an este subevaluat, pentru că unele afecţiuni, legate de aparatul musculo-scheletic, respirator sau chiar cancerul, nu sunt diagnosticate ca atare.

„Statisticile arată că în România în ultimii 20 de ani numărul de cazuri noi de boli profesionale tinde să fie în jur de 2.000, cu oscilaţie, până la 1.000 de boli noi profesionale pe an”, a declarat Eugenia Naghi, preşedintele Societăţii Române de Medicina Muncii.

Potrivit acesteia, dacă în urmă cu 10 ani predominau cazurile de silicoză, bolile respiratorii, fibrozele pulmonare, legate de domeniul mineritului, în ultimii ani domină bolile aparatului musculo-scheletic, discopatiile lombare, herniile de disc.