Dreptul la viață, câștigat în instanță. Avocatul pacienților: „Rata de succes în aceste cazuri este de peste 95%”

În fiecare an, mai mult de o sută de mii de români sunt diagnosticați cu cancer, iar dintre aceștia aproape jumătate mor, de multe ori, din cauză că statul nu le decontează medicamentele care costă mii de euro, iar ei nu-și permit să le cumpere. În aceste condiții, tot mai mulți bolnavi se adresează instanței pentru a-și câștiga dreptul la viață. Iar în 95% dinte cazuri, judecătorii obligă statul să le deconteze oamenilor tratamentul.

Dan Cimpoeru, avocatul pacienților, Roxana si Cezar Irimia - foto APCR

An de an, zeci de bolnavi merg în instanță pentru a-și câștiga dreptul la viață. Asta pentru că statul nu le decontează tratamentele, iar ei sunt obligați să plătească mii de euro din buzunar, pentru a trăi. Rata de succes în aceste cazuri este de peste 95%, spune Dan Cimpoeru, avocatul pacienților.

„Pacienții care descoperă că sunt bolnavii de cancer fie primesc recomandare pentru un medicament decontat, dacă medicamentul este pe lista de compensate, atunci avem de a face cu varianta fericită, însă există și varianta în care medicamentul nu e pe listă și pacientul nu are ce face decât să meargă la farmacie, să-l comande și să-l plătească cu banii jos. Sunt cazuri în care medicamentele au un cost foarte mare și oamenii încearcă să le procure și din alte țări la un preț mai mic. Dar într-o astfel de situație, pacientul are posibilitatea de a da statul în judecată. Procesul se judecă în regim de urgență și durează în jur de patru săptămâni. Dacă avem câștig de cauză și se soluționează, mai durează o săptămână punerea în executare. Sentința este executorie și este pusă în executare de Casa Națională de Sănătate, iar omul își ia medicamentul gratis de la farmacie. Pentru a ajunge la proces, pacientul are nevoie de recomandarea medicului oncolog pentru medicamentul X, buletinul și, bineînțeles, să dorească acest lucru. Apoi se adresează unui avocat și se pornește procesul. Majoritatea judecătorilor dau câștig de cauză. Rata de succes, în dosarele de care mă ocup, este de 95%“, a adăugat Dan Cimpoeru.

El subliniază că sunt trei situații în care statul poate fi acționat în judecată. Acestea se referă la situațiile în care „statutul român nu respectă termenele prevăzute în Directiva europeană nr.105/89, care menționează un termen de 90 de zile în care trebuie să ia statul o decizie dacă include sau nu pe listă un medicament și legislația română prevede o serie de termene, dar care nu sunt respectate“, explică specialistul.

„Un medicament care să ajungă de la producător la pacient, gratis, parcurge anumite etape obligatorii – prima este aceea de evaluare a medicamentului, după ce este evaluat, urmează etapa stabilirii unui preț în catalogul prețurilor, apoi urmează a treia etapă: protocolul terapeutic, competența este a Ministerului Sănătății aici, și a patra etapă, includerea acelui medicament pe lista de compensate, adică pe Hotărârea de Guvern. Acesta ar fi circuitul unui medicament la pacient, acest circuit ar trebui să se întâmple în maximum 90 de zile, ceea ce nu se întâmplă niciodată. Și sunt întârzieri de la un an, doi ani, timp în care nu se întâmplă nimic. Dacă medicamentul nu e pe lista de compensate, pacientul nu poate să-l ia, deci trebuie să-l plătească, iar costurile sunt mari“, a detaliat avocatul pentru „Adevărul“.

Al doilea tip de procese sunt cele pentru medicamentele „off-label“, cu „indicații terapeutice în afara etichetei“. Iar a treia categorie de procese este legată de faptul că Agenția Medicamentului ar putea evalua din oficiu anumite medicamente, fără a aștepta o solicitare de la producător.

Sigur că aceste procese presupun și niște costuri. „Trebuie să plătească onorariu, taxe de timbru, costuri de multiplicare și altele, dar acestea sunt mai mici decât ale tratamentului, cu certitudine. Sfatul meu este să apeleze la instanță dacă nu au alte variante, dacă nu au suficienți bani să-și cumpere tratamentul. Fiecare pacient trebuie să lupte pentru viața lui, pentru sănătatea lui, asta nu ține de alții. Există posibilitatea reală ca într-un termen scurt să obțină tratamentul, în acest fel“, menționează avocatul.

La rândul lui, Vasile Barbu, preşedintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, îi sfătuiește pe bolnavi să se adreseze asociației „dacă se rătăcește în sistem, și va primi îndrumări, va fi pilotat în sistem“. Sunt câteva spitale în care Asociația are încredere și către care îi trimite pe pacienți, arată acesta.

Au emigrat pentru tratament

Dacă unii au hotărât să se lupte cu statul român, alții au decis să emigreze pentru a beneficia de tratamente care să le asigure o șansă la viață, subliniază reprezentanții Alianței Pacienţilor Cronici din România.

„Deciziile și reglementările decidenților din ultima perioadă nu au făcut decât să îngreuneze și chiar să restricționeze accesul românilor la îngrijiri medicale. Fără investigații, fără medicamente, fără medici care au început din nou să părăsească România pentru că nu au cu ce să își trateze pacienţii și sunt blamați de sistem, românii nu mai au nicio șansă în țara lor. În fața acestor impedimente, este esențial să ne aliniem, să luăm poziție față de măsurile necugetate ale unor factori iresponsabili, care nu gândesc pe termen lung. În concluzie, echilibrul în sănătate nu este doar despre cifre și bugete, ci despre oameni și viața lor“, a transmis Cezar Irimia, președintele Alianței Pacienților Cronici din România.

Lupta Roxanei pentru medicamente

Un exemplu este și cel al Roxanei, o pacientă de 39 de ani, care a descoperit că are cancer în 2020. Tânăra a făcut analize în Germania și Italia, din fonduri proprii, pentru a trata o tumoră ovariană care a fost operată, dar a recidivat. Astfel a aflat că afecțiunea nu răspundea la tratamentele clasice, iar „terapia-țintită“ pentru mutațiile genetice pe care le-a descoperit nu era decontată în România.

Medicamentele de care avea nevoie Roxana făceau parte din cele folosite „off label“, concepute pentru alte tipuri de cancer, dar despre care se descoperă că funcționează și în alte cazuri. Acestea, din păcate, nu sunt decontate. După ce a plătit singură, mai multe luni, pentru tratamentul recomandat de medicii oncologi, Roxana a dat statul în judecată și a câștigat. Costurile pentru tratament se ridicau la 5.000 de euro pe lună. Roxana „a făcut patru linii de chimioterapie și șase operații, până acum“, în cei trei ani de când a descoperit boala.

„Unii doctorii din România, oncologi, nici măcar nu îmi puteau spune către ce universități din Europa sau din lume să mă adresez pentru a obține informații care pentru mine au fost salvatoare de viață“, a povestit pacienta.

Cu ajutorul avocaților, pacienta a reușit „să dea statul în judecată și să obțină gratuitate pentru acest medicament“. Însă sunt pacienți care nu mai au timpul de partea lor, iar atunci procesele se termină pentru că pierd lupta cu boala.

„A dat statul în judecată și, la 4 zile, a pierdut lupta cu boala. Avem și asemenea cazuri, avem și cazuri în care pacienții au prins curaj. Din ce în ce mai mulți știu să-și ceară drepturile și le suntem alături“, a precizat Cezar Irimia.

Și lipsa „plafonului“ ucide

Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, spune că „dreptul la servicii medicale în calitate de asigurat“ este încălcat și în cazul pacienților care vor să beneficieze de analize de rutină, estențiale, dar care nu pot face analize pentru că nu sunt fonduri. Și în acest caz, statul român va fi acționat în instanță, a transmis Vasile Barbu pentru „Adevărul“.

Zilnic, 153 de pacienți bolnavi de cancer mor zilnic în România nu doar din cauza bolii, ci și din cauza eternei lipse a medicamentelor. România este pe locul unu în Uniunea Europeană la numărul de decese din cauze prevenibile și tratabile.