De la Reșița în Manhattan. Și înapoi. Arhitecta care și-a urmat visul se întoarce cu un proiect pentru dezvoltarea orașului natal
0Reșițeanca Oana Stănescu a reuşit să-şi construiască o carieră extraordinară în New York: este printre cei mai cunoscuţi şi mai mediatizaţi arhitecţi ai metropolei americane. La zece ani de la absolvire, ea s-a întors în România tocmai pentru a pune în practică proiectul de diplomă.
Oana Stănescu (39 de ani) s-a născut la Reșița, a crescut la Gărâna și a făcut Politehnica de la Timișoara. A ajuns în SUA când încă nu terminase studiile, fiind selectată în cadrul unui program de stagiatură de către una dintre cele mai mari firme de arhitectură din lume. A ales arhitectura pentru că își dorea o profesie interesantă și plină de satisfacții, iar dorința i-a devenit realitate. A avut proiecte în toată lumea – din Elveţia până Japonia, iar de acolo în Africa de Sud. A colaborat cu instituții precum Muzeul de Artă Modernă de la New York și a avut clienți precum rapperul Kanye West, retailerul Need Supply și Virgil Abloh, director artistic al designerului Louis Vuitton.
Munca Oanei Stănescu este diversificată: de la arhitectură rezidențială și amenajarea spațiului public până la cercetare. Predă arhitectură și design la Harvard (GSD) și la Massachusetts Institute of Technology (MIT), dar și la Berlin. De altfel, cabinetul ei de arhitectură are birou și în Germania. Este și un semn că, după un deeniu, Oana trage spre Europa. Recent a realizat o instalație pentru un festival în Logroño, Spania.
„Întotdeauna sunt mai multe proiecte în paralel. Acum lucrăm la o casă, recent am terminat proiectul de la Logroño. Încerc să petrec cât mai mult timp în Europa. Din 2020 sunt și la Berlin, îmi împart timpul între Statele Unite ale Americii și Europa. Predau și acolo, și aici, încerc să beneficiez de ambele părți. Am venit mai aproape de casă, dar totuși nu atât de mult pe cât aș vrea“, a adăugat arhitecta.
Piscina plutitoare de la New York
Fără îndoială, cel mai cunoscut proiect al Oanei Stănescu este piscina plutitoare din râul Hudson, în cartierul Manhattan. După mai mulți ani de așteptare, arhitecta are vești noi.
„Proiectul de la New York constă într-o piscină care filtrează apa, în care se poate înota în siguranță – apele din jurul New Yorkului, râurile, au curenți extrem de puternici. Vorbim de acest proiect de mulți ani și toată lumea întreabă când vor putea înota. Problema este că atunci când faci o chestie nouă, una e să o imaginezi, alta e să o realizezi. Nu e o clădire, nu e o barcă, așa că apare întrebarea cine o avizează. Nu s-a mai făcut așa ceva. În pandemie, orașul a înțeles că e nevoie de spațiul public. În America, pe apă nu poți face nimic. Ce vreau să spun e că Primăria a pus ca prioritate acest proiect, în momentul de față schimbă legislația pentru a face legături noi între oraș și apă. Acesta era ultimul obstacol în realizarea proiectului. Trăiești într-un oraș în care ești înconjurat de apă, dar nu ai acces la ea. Sperăm că se schimbă relația oamenilor cu apa. Nu știu dacă pot estima când se va face. Ca arhitect, tot timpul mă întreabă oamenii: «Și, ce mai lucrezi?». Eu răspund: «Tot la același proiect...». Asta este realitatea. M-aș fi bucurat să dureze mai puțin, dar, pe de altă parte, e normal să dureze ceva care va dăinui mult timp. Așa a fost și cu funicularul de la Reșita: am început în 2008 și acum se va face, în sfârșit“, a mai spus românca.
Înapoi acasă, înapoi la primul vis
De abia acum a venit rândul să implemeneteze primul ei proiect în România, care este și unul de suflet – nu doar pentru că se va întâmpla tocmai în orașul natal, Reșița, ci și pentru că este tocmai subiectul lucrării ei de diplomă de acum zece ani.
Oana Stănescu se ocupă de reconversia unei structuri suspendate, mai exact de funicularul pe care se transportau cărbunii în urmă cu câteva zeci de ani în Reşiţa, care acum va fi reabilitat şi transformat în zonă de agrement.
„Proiectul e în stadiu de PT. Avem predarea proiectului tehnic, asta înseamnă că va merge la licitație în primăvara lui 2024. Sperăm să începem construcția cât mai curând. Interesant e că eu, în liceu, mă urcam pe funicular. Părinții mei încă locuiesc lângă el, îl văd de fiecare dată când merg acasă de la geamul camerei. Nu pot scăpa de el. Pentru mine a fost și proiectul de diplomă. Atunci era riscant pentru că nu e foarte arhitectural și nu știam dacă pot convinge juriul și profesorii că e arhitectură, chiar dacă pare mai mult infrastructură. Am găsit și desenele originale, din anii ’60. Dar, din fericire, au acceptat proiectul și așa a rămas în mitologia urbană. Cu aproape fiecare primar am rămas în contact, pentru că, evident, e nevoie de foarte multă voință și de un context de finanțare și de efort, multe stele trebuie să se alinieze. În jur de zece ani au trecut până când primarul Ioan Popa a vrut să facă ceva cu acest proiect. Cumva e mai greu de dărâmat, dat fiind dimensiunile și locul, decât de a face ceva din structura respectivă, care a fost făcută să susțină greutăți enorme“, a declarat Oana Stănescu pentru „Weekend Adevărul“.
Drum între dealuri, deasupra orașului
Proiectul își propune să unească zona urbană centrală a Reșiței cu peisajul natural din proximitatea acestuia, prin accese pietonale şi de biciclete la peste 30 de metri, ce conectează traseele existente pe Dealul Golului şi Dealul Crucii.
„Ideea a fost foarte simplă, dorința a fost întotdeauna ca intervenția să fie minimă. Îmi doresc să poată fi accesată întreaga structură într-un mod sigur. Asta înseamnă și cu bicicleta să poți trece de pe un deal pe celălalt, dar și pe jos. Este foarte important că Reșița e înconjurată de dealuri, însă nu există acces la zona verde. E greu de ajuns pe acolo, dacă ai de exemplu un câine și vrei să-l plimbi. Pe de o parte, am vrut să dăm acces funicularului, pentru că oferă o perspectivă unică, e un spațiu deosebit, îl avem, e acolo deja. Dar, în acelaș timp, va schimba cum se raportează reșițenii la mediul înconjurător, nu doar că le oferă acces la natură, dar acest proiect poate să schimbe și cum se circulă prin oraș, să existe căi noi și piste de biciclete care leagă și anumite cartiere care acum sunt mai separate. Și să poți circula cu bicicleta fără să vezi o mașină“, a mai spus arhitecta.
Gărâna, locul unde doarme cel mai bine
Pentru Oana Stănescu, Reșita este acasă. Însă casa pe care familia o are în Gărâna, satul din Munții Banatului, cunoscut și pentru festivalul internațional de jazz, este cu totul specială.
„Trăiesc de atâția ani pe alte meleaguri, însă inima mea tot la Reșița a rămas. Cu cât mai mare e distanța, cu atât mai mult apreciezi ce ai aici. Știu că viața nu e neapărat întotdeauna ușoară la Reșița, dar are foarte multe, are o bogăție enormă. O mare parte sunt oamenii de acolo, atitudinea lor, am crescut cu prietenii munților, cu mersul pe dealuri, cu bicicleta, constant făceam ceva cu prietenii. Eu întotdeauna o să fiu reșițeancă. Mulți scriu că sunt din Gărâna. Nu e chiar așa. Dar, într-adevăr, de mică, după ’90, de când satul s-a golit de nemți, am început să petrecem weekendurile acolo. Inițial am împărțit o casă cu niște prieteni de familie. Pentru noi era ideea că în fiecare vineri mergeam pe munte – iarna la schi, vara la plimbare. Nu am petrecut vacanțe la oraș, eram numai sus. Am fost de la începutul festivalului de jazz, primii bușteni noi i-am mutat, eram voluntari. Încă erau 30-50 de spectatori, pe atunci se ținea în sat, în curte, la Răscruce. Casa noastră era mereu plină. Când mă întorc, întotdeauna merg la casa de la Gărâna. E locul unde dorm cel mai bine, unde mă odihnesc cel mai bine. E ceva cu pădurea aia din zonă“, a povestit Oana Stănescu.
Viitorul se vede din turnul-pepinieră al Timișoarei
În vară, arhitecta a fost invitată la Timișoara și la evenimentul „Capitala Culturală cu Cătălin Ștefănescu“, un proiect al Universității Politehnica.
Legat de Timișoara în anul Capitalei Culturale a Europei, Oana Stănescu a fost impresionată de cât de multe evenimente sunt în oraș. Și ei i-a plăcut turnul-pepinieră, proiectul celor de la Ordinul Arhitecților din România, filiala Timiș.
„Am auzit că au fost foarte multe dezbateri legate de turnul-pepinieră. Sincer, cred că dezbaterile sunt sănătoase, este mai suspect dacă nu sunt. Nu trebuie să fim cu toții de acord, dar e important să nu politizăm teme care nu au legătură cu politica. E adevărat că se poate face politică din orice, dar e o diferență între critică și politică. E trist când politicienii se folosesc de spațiul public pentru a-și regla conturile. Am fost în pepinieră, am mai văzut câteva evenimente, sunt extrem de impresionată de câte evenimente au fost în Timișoara. Este foarte fain, e un avânt, știu că lumea e și obosită, dar am văzut că se poate. Hai să rămână așa, să nu fi fost un fenomen doar în 2023. Elanul, curiozitatea, gustul, reflexul de a ieși în oraș, dorința de a ne întâlni și de a dezbate în spații culturale sau în jurul evenimentelor – asta e bucuria de a fi într-un oraș. Așa că sper că va rămâne energia asta“, a concluzionat Oana Stănescu.
Discurs pentru noile generații
Oana Stănescu a fost invitată, în luna noiembrie, la Festivalul Școlilor de Arhitectură – FAST de la Timișoara, fiind și unul dintre speackerii conferinței Talks, de la Opera Națională.
„Am fost invitată să povestesc studenților despre traseul meu, ceea ce nu e ușor. De multe ori, arhitectura comunică doar prin imagini, eu am vrut să am o discuție mai sinceră legată de realitatea profesiei, de școlile de aici și de dincolo, de posibilități, dar și de ce înseamnă momentul acesta. E un moment de schimbare profundă. Generațiile care vin au crescut în cu totul alte condiții, sunt alte tehnologii, comunică altfel, vorbesc altfel, e diferit cum se raporează unii la alții. Asta e o situație unică, o generație unică. Noi îi putem ajuta, dar trebuie să înțelegem că ei au o perspectivă fundamental diferită decât orice generație dinaintea lor“, a mai declarat Oana Stănescu.
Se încarcă comentariile...
