Cum s-a transformat protestul a 30 de pensionari în revoluție anticomunistă. Gafele lui Ceaușescu care au aprins scânteia la Timișoara

0
Publicat:

Protestele pașnice de la Timișoara, de pe 16 decembrie, s-au transformat în Revoluție pe fondul unor gafe monumentale ale lui Ceaușescu. Desprins de realitate, acesta a scos efectiv lumea în stradă și a amplificat nemulțumirile într-o încercare disperată de a stinge mișcările de stradă.

Tânăr ridicat de soldați în timpul Revoluției de la Timișoara FOTO Adevărul
Tânăr ridicat de soldați în timpul Revoluției de la Timișoara FOTO Adevărul

Pe 20 decembrie 1989, Timișoara devenea primul oraș liber de comunism. Acolo începuse Revoluția în România pe data de 16 decembrie. Punctul de plecare a fost un protest pașnic organizat din motive religioase, la care au participat câteva zeci de oameni în vârstă. Desprins de realitate, bolnav și intoxicat cu virusul puterii, Ceaușescu a luat o serie de decizii total aberante care în loc să asaneze protestele în fașă au pus gaz pe foc. De fapt, deciziile soților Ceaușescu în privința protestelor organizate pentru susținerea pastorului Lazslo Tokes au fost cele care au aprins Revoluția. Iar politrucii obedienți din partid au ascultat fără să crâcnească ordinele aberante ale lui Ceaușescu, aprizând și mai mult flacăra revoltei care s-a propagat rapid în toată țara. 

Scânteia Revoluției la Timișoara: un protest pașnic cu pensionari

În decembrie 1989, românii ajunseseră la capătul puterilor. Duceau o viață plină de privațiuni, cu mâncare pe cartelă, penurie de produse de bază, economie severă la curent electric și încălzire. O țară desprinsă de realitate, izolată, dependentă de importuri, mai ales din Rusia. Ceaușescu dădea mâncarea populației pe combustibilii care trebuia să întrețină un mastodont industrial falimentar, prost conceput și slab organizat. Cu toate acestea, oamenii își ducea crucea, preferând să-și verse nemulțumirea pe la colțuri, refugiindu-se în bancuri despre regim sau în emisiunile radio occidentale.

Pentru a aprinde revolta împotriva acelui regim opresiv era nevoie de o scânteie. Iar scânteia, care a aprins acel enorm rezervor de nemulțumire, s-a aprins la Timișoara, la un eveniment aparent banal, ușor de controlat de Securitate. Este vorba despre protestul pașnic din fața casei parohiale a pastorului reformat Laszlo Tokes, situat în Piața Maria. Tokes era cunoscut pentru critica sa împotriva regimului comunist. Era de mult și în conflict cu superiorii săi din aceată cauză. De altfel, comuniștii ceruseră episcopului reformat să-l îndepărteze din post, fiind considerat un element periculos. Episcopul a executat ordinele și l-a revocat pe Tokes, acesta urmând să părăsească casa parohială, pentru a fi mutat disciplinar în Sălaj. Laszlo Tokes și-a anunțat enoriașii că pe data de 15 decembrie va fi evacuat. Un grup de enoriași, maximum 40 de persoane în vârstă, s-au adunat la un protest pașnic veghindu-i casa. Imediat, în grup s-au infiltrat oameni ai Securității. Grupului i s-au alăturat și câțiva baptiști care aflaseră că regimul comunist încercat din nou să restricționeze libertatea religioasă. Din precauție, pentru a nu inflama spiritele, autoritățile din Timișoara nu l-au evacuat pe Tokes pe data de 15 decembrie.

A doua zi, pe 16 decembrie, grupul de pensionari a stârnit interesul trecătorilor. Tot mai mulți oameni se alăturau protestului. Inclusiv tineri. Din acel moment, de la protestul pașnic s-a trecut la manifestări zgomotoase. Mai mulți tineri, inclusiv mulți intelectuali, printre care și poeții Ion Monoran, Daniel Zăgănescu sau Laszlo Borbely, opresc tramvaiele și invită oamenii să se alături protestului. Un strigăt al disperării, venit de la o fereastră din zonă, a aprins focul care mocnea în rândul timișorenilor. O femeie a țipat ”Jos Ceaușescu". Din acel moment, protestul pensionarilor de susținere a preotului reformat Laszlo Tokes s-a transformat în revoluție anti-comunistă.

Un tramvai blocat a fost transformat în tribună, iar Daniel Zăgănescu urcat pe acesta striga ”Jos Ceaușescu”. Exemplul a fost urmat de tot mai mulți tineri. Mulțimea creștea exponențial. Călătorii care coborau din tramvaiele oprite vedeau oamenii cu lumânări aprinse în fața casei lui Laszlo Tokes și se raliau revoltei împotriva comunismului. Miliția și Securitatea a intervenit în forță, cu tunuri cu apă, gaze lacrimogene și bastoane. Mulți protestari au fost arestați și duși la Miliție sau Securitate. Focul revoluției nu mai putea fi oprit iar până pe 20 decembrie, cu prețul a zeci de morți și sute de răniți, Timișoara a devenit oraș liber. 

Prima gafă a lui Ceaușescu: închiderea talciocului din Timișoara

Cum de s-a ajuns de la un protest pașnic cu pensionari la casa lui Tokes la revoluția sângeroasă de la Timișoara? Specialiștii spun că oamenii s-au raliat protestului pe diferite căi și din varii motive. Practic, gafele decizionale ale lui Ceaușescu au fost cele care au pus paie pe foc și de fapt au transformat populația Timișoarei într-o masă disperată și decisă căreia nu-i mai păsa dacă moare. Una dintre aceste gafe, aparent banală, dar foarte gravă pentru oamenii din acei ani cenușii ai comunismului românesc a fost închiderea talciocului din Timișoara, pe data de 16 decembrie.

Ceaușescu, desprins de realitate, credea că protestele sunt coordonate de „agenturi străine" care doreau să destabilizeze țara, nicidecum de faptul că românii erau sătui de dictatură până peste cap. Așa că închiderea talciocului era o măsură preventivă, mai ales că acolo veneau să-și vândă marfa mulți cetățeni străini, mai ales sârbi. Închiderea talciocului a fost o lovitură dură pentru timișoreni. Aici găseau, la bișnițari, pe ”piața neagră”, tot ce aveau nevoie pentru Crăciun și statul român nu le oferea: condimente, blugi, aparate de radio, fire de tricotat, țigări samd. În plus, talciocul era un loc de relaxare și socializare pentru oamenii care și așa o duceau greu. Talciocurile din Timișoara și Arad, numite de localnici „ocika piaț”, erau renumite în țară și nu numai.

"La Timișoara veneau sâmbăta și duminica sârbii din zona de frontieră cu permis de trafic. Comercializau mărfuri extrem de căutate pe „piața neagră”: cafea, piper, blugi, țigări,ceasuri electronice,produse cosmetice, fire de tricotat. Se apropia tăierea porcului de Crăciun și oamenii nu găseau altfel condimentele necesare preparării cărnii, scoase de ani buni din comerțul socialist ca produse de import. Vestea i-a surprins neplăcut pe bișnițarii veniți din alte județe pentru a cumpăra și revinde marfa, dar și pe timișoreni”, preciza Lavinia Betea în ”Ceaușescu și epoca sa". În aceste condiții, mulți oameni lipsiți și de această bucurie s-au alăturat protestarilor. Talciocul ar fi ținut mulți timișoreni ocupați cu febra cumpărăturilor departe de proteste. Interzicerea lui a creat cadrul perfect pentru mobilizare, dar a și umplut paharul nemulțumirilor.

A doua gafă: parada militară din orașul care fierbea

În ziua de 16 decembrie avuseseră loc ciocniri violente cu Miliția și Securitatea. În jur de 180 de persoane au fost arestate. Grupuri de tineri, așa cum mărturiseau și securiștii băgați la filaj, discutau conspirativ despre noi întâlniri și pe data de 17 decembrie, în Piața Maria. Tot mai multă lume ieșea în stradă. Mulți au sfârșit bătuți, gazați, arestați. Pe data de 17 decembrie părea că lucrurile s-au calmat, mai ales după arestările din ziua precedentă. În acel moment, Ceaușescu face a doua gafă. A organizat o paradă militară pe străzile Timișoarei, cu tancuri, cu militari cu armament și muniție, cu steaguri de luptă. Pentru timișoreni a fost un afront și un semn că Ceaușescu dorește să-i intimideze, să-i amenințe. Istorici precum Lavinia Betea spun că acel moment a fost crucial în desfășurarea revoluției din Timișoara.

În zorii zilei și-au făcut apariția la Timișoara trimișii forțelor de ordine din capitală. Părea că totul se calmase. Dar însuși Ceaușescu a incitat spiritele ordonând o defilare militară între orele 10 și 13 prin oraș. Voia să intimideze „agenturile”, ca altădată pe țăranii care se opuneau colectivizării? Marșul soldaților cu drapelul de luptă a fost ca un pumn în obrazul cetățenilor excedați de ruptura dintre viața reală și prezentarea ei în discursul oficial.”, adaugă Lavinia Betea în aceeași lucrare. Efectul paradei, acela de a demonstra forță și să îndemne oamenii să-și vadă de treabă, a avut efectul opus. A reaprins flacăra revoltei, cu și mai multă forță. Devenise un incendiu pe care Ceaușescu nu putea să-l mai stingă. În urma paradei, mulțimea dezlănțuită a crescut la peste 4000 de persoane. Coloana de militari a fost atacată, tancurile blocate. S-au făcut baricade din camioane și autobuze. Mulțimea a atacat și ocupat sediul județenei de partid. „Loviți sălbatic, stropiți cu tulumbele de apă și înecați în gaze lacrimogene de forțele miliției oamenii s-au isterizat. Nu le mai păsa nici de moarte!”, se arată în „Ceaușescu și epoca sa„. 

A treia gafă : masacrul îndreptat împotriva oamenilor

În loc să vină se negocieze cu oamenii, să-i asculte și să încerce măcar în cel de-al doisprezecelea ceas să înțeleagă realitatea, Ceaușescu s-a afundat în iluzie și a continuat pe linia desprinderii de realitate. El visa agenturi străine și nu se gândea nicio clipă la faptul că poporul nu mai rezista. Drept dovadă, în timp ce Timișoara fierbea Ceaușescu a plecat în vizită, în Iran. Să mai facă rost de niște marfă de import pentru industria sa falimentară. În timpul plecării sale, la conducerea statului a fost lăsată Elena Ceaușescu, în ciuda legislației și a statutului partidului.

În plus, Ceaușescu îl mustrase pe Vasile Milea, ministru al Apărării, că nu a tras în manifestanți atunci când au atacat armata și sediul județenei de partid. ”De ce nu au tras subalternii tăi, Milea?”, îl întrebase acuzator Ceaușescu. Ba chiar a dat și soluția. „Trebuia să tragă, să-i lase jos(...)Trebuia să-i omoare pe huligani”, preciza Ceaușescu. Pentru el poporul răzvrătit era reprezentat de huligani și agenturi străine. Pentru a nu rămâne fără funcții și pentru a face pe placul lui Ceaușescu, politrucii lui Ceaușescu au dat dovadă de exces de zel și au făcut gafa decisivă din povestea Revoluției de la Timișoara. Adică, au ordonat trupelor să tragă-n oameni. „Ei, în loc să încerce să găsească soluții care să evite vărsarea de sânge, s-au dus direct cu măsurile represive, au pus mâna pe arme și au început să tragă. Din obediență și din dorința lor de a arăta exces de zel și să arate lui Ceaușescu cât sunt ei de în control, pentru că totuși după ceea ce s-a întâmplat la Timișoara, Ceaușescu a început să urle la Vlad, la Postelnicu, ”ce se întâmplă, cum i-ați lăsat pe ăștia să iasă”. Atunci, ei, ca să nu își piardă funcțiile, au început să accelereze, să pună piciorul pe pedală, la represiune, au dat ordin să tragă, să facă masacru”, precizează și istoricul Mădălin Hodor.   

La Timișoara au fost 58 de morți, 200 de răniți și 700 de arestați. Tovarășa, în complicitate cu Bobu și Postlenicu, au dispus luarea a 40 de cadavre din morga de la Timișoara și aduse la București. Au fost incinerate în taină la Cramatoriul „Cenușa”. Așa încercase Elena Ceaușescu să mascheze primele crime ale Revoluției. Toate aceste represalii dure nu au făcut decât răscoale toată populația Timișoarei. „În loc să înfricoșeze populația Timișoarei, morții, răniții și arestații au răsculat-o”, preciza Lavinia Betea în lucrarea menționată. Oamenii își căutau morții și răniții. Fabricile au intrat, în lanț, în grevă, iar timișorenii au dat un mesaj clar: ”Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă”. În plus, informațiile circulau. În multe orașe din Transilvania, dar și în București, oamenii și-au dat seama că lucrurile nu mai puteau merge așa. Aveau în față un regim care împușca oamenii. Revolta era singura soluție. Până pe data de 21 decembrie Transilvania devenise un butoi de pulbere, cu proteste și manifestații în marile orașe. 

  

 

Societate

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite