Croitorul preotilor

Zice ca-i ,prost facut la maini" de mama lui, ca-i ingheata iarna peste masura, dar din mainile lui ies lucruri dumnezeiesti. Epitrahire cu fir auriu, feloane bogate si cu falduri largi, bedernite si

Zice ca-i ,prost facut la maini" de mama lui, ca-i ingheata iarna peste masura, dar din mainile lui ies lucruri dumnezeiesti. Epitrahire cu fir auriu, feloane bogate si cu falduri largi, bedernite si stiharele albe si cuminti. Vasile Mirea taie cu miscari largi tesatura lucitoare. Isi trece palma pe deasupra si-o alinta cu privirea. Lucreaza in liniste si meseria ii aduce liniste. E croitor de haine sfinte. In Bucuresti sunt doar doi croitori de vesminte preotesti. "Sa va duceti, mama, in toata lumea! Nu mai trageti targa pe uscat ca noi, pe doi procenti la ceapeu!", asa le spunea Sofia Mirea celor patru copii ai ei, in urma cu vreo 40 de ani. Vasile-a ascultat-o si, dupa trei ani de ucenicie la croitorul satului, a lasat in urma Jirlaul de bastina si-a luat drumul Capitalei. C-un cos de papura in mana si 25 de lei in buzunar. ,Parca ma vad: am ajuns in gara si-am luat primul troleu cu gand sa ma opresc unde-oi vedea croitorie. Am coborat la Armeneasca si, vreo 20 de pasi in urma, ce sa vezi. Croitorie! M-a dus pasul exact unde voiam!" Asa a fost sa fie. Dar au mai fost si alte coincidente: croitorul are acum atelier propriu, pe strada Radu Cristian, la cativa pasi de locul unde-a coborat acum treizeci si sapte de ani din troleu. Angajat la fosta Cooperativa ,Sporul", mesterul de 53 de ani a trecut prin mai multe centre de croitorie. Statutul i s-a schimbat o data cu mai lungul popas pe Strada Franceza. ,Vasile Pantalonarul" a devenit ,Vasile, croitor de vesminte preotesti": ,Era vad acolo. I se spunea chiar Strada Mortilor, ca gaseai de toate pentru inmormantare". Cu vesmantul preotesc nu-i lucru de saga: iti ia o saptamana sa-l pui pe umeras. ,Nu-i catun din tara in care sa nu fi ajuns haine croite de mine", spune mesterul cu ochi sclipitori, si traseaza linii numai de el stiute pe tesatura pretioasa. Pretul unui vesmant, cu toate ale sale, sare de 6 milioane. Obiceiul e ca, unui tanar preot, primul vesmant sa i-l cumpere parintii sau nasii. Din batrani vine si vorba ca hainele sfinte sunt spalate numai de vaduve sau de preotese, in cea mai mare curatenie. Iar apa nu se-arunca, ci se duce la flori sau la radacina unui pom. Si-atunci cand il poarta pentru prima oara, preotul rosteste cate-o rugaciune pentru fiecare piesa ce-o asaza pe dansul.