Cele doua taisuri ale armelor nonletale

Ideea unor razboaie fara varsari de sange pe campurile de batalie ale viitorului constituie, de multa vreme, un subiect de dezbatere printre strategii militari. Atentia acordata de mass media

Ideea unor razboaie fara varsari de sange pe campurile de batalie ale viitorului constituie, de multa vreme, un subiect de dezbatere printre strategii militari. Atentia acordata de mass media pierderilor in randurile populatiei civile in timpul razboiului din Irak, pierderi denumite cinic "colaterale", a plasat din nou in centrul atentiei intrebarea cat de viabila poate fi utilizarea asa-numitelor arme nonletale sau neletale, altfel spus, care nu provoaca moartea, arme fara efecte mortale. De altfel, cercetarile asupra potentialitatilor unor asemenea arme cum ar fi cele cu energie directionata, pistoale cu descarcari electrice ori bombele E - armele cu pulsatii electronice, care scot din uz tot ceea ce tine de telecomunicatii - s-au intensificat in primul rand in SUA, principalul partener al coalitiei anti-irakiene. "Exista conceptia gresita ca razboiul se refera la uciderea adversarului", afirma dr. John Alexander, care, in trecut, a facut parte din compartimentul Operatii Speciale al Armatei de Uscat americane si care in prezent este unul din promotorii de frunte ai dezvoltarii armelor nonletale. "Razboiul se refera la impunerea propriei vointe asupra vointei adversarului. Armele nonletale se inscriu in cadrul acestui concept", continua el. Alexander da ca exemplu armele cu laser, nefiind ingaduit ca astfel de arme sa fie directionate spre ochii inamicului, cu scopul de a-l orbi. "Constituie o ironie ca se poate directiona un fascicul laser de mare putere pentru a ucide adversarul de pe campul de lupta, dar nu e legal sa folosesti un fascicul cu putere mai redusa pentru orbirea acestui adversar", spune Alexander. Ceea ce, desigur, poate fi socotit o alta expresie a cinismului, dat fiind ca orbirea reprezinta o vatamare grava, chiar daca persoana respectiva ramane in viata. Iata de ce multi sustin ca termenul de arma nonletala constituie ceea ce in stilistica se cheama un oximoron, adica o contradictie in termeni (cum ar fi, de pilda, gheata fierbinte). "Daca privesti la progresele stiintei, indiferent ca e vorba de domeniul electronicii, al aviatiei, al nucleonicii, electricitatii ori chimiei, iti dai seama ca, la un moment dat, aceste progrese s-au indreptat spre utilizari ostile omului, in detrimentul sau", declara Robin Copeland, consilier in probleme de violenta armata si efectele ei, pe langa Comitetul International al Crucii Rosii, care continua: "In istoria razboiului s-a tras totdeauna o linie pentru a se exclude de pe campul de lupta tot ceea ce reprezinta o sursa de toxicitate pentru om. Pericolul progreselor tehnice la care suntem martori acum il constituie tentatia de a trece peste aceasta linie". El citeaza ca exemplu episodul ocuparii de catre rebelii ceceni a unui teatru din Moscova, care s-a incheiat prin folosirea de catre fortele rusesti a unui gaz derivat din opiu pentru a face inofensivi pe atacatori. Or, in afara acestora, au murit si 120 din cei 800 de ostatici ca urmare a efectelor gazului, care le-a paralizat respiratia. A fost prima oara cand s-a utilizat un gaz "nonletal" de acel tip. "Ceea ce am aflat cu acel prilej este ca o substanta etichetata ca nonletala poate produce efecte letale", argumenteaza Copeland, care conchide: "Este o idee de care cred ca trebuie sa se tina seama... orice arma trebuie socotita o arma si punct". In principiu si in mod ideal, termenul nonletal priveste acele arme menite sa conserve viata si ca atare include gloantele de cauciuc si tunurile cu apa folosite curent de fortele de ordine din intreaga lume. Copeland sustine insa, si pe buna dreptate, ca, in fond, termenul tine mai degraba de domeniul marketingului si ca "toate aceste sisteme de arme trebuie sa formeze, fiecare in parte, obiectul unei examinari atente in baza legislatiei internationale si sa nu fie puse la un loc sub aceeasi caciula incapatoare". In schimb, Alexander afirma ca modificarea naturii razboiului, mai ales dupa evenimentele din 11 septembrie de la World Trade Center, necesita o schimbare a tacticii. "Adversarii pe care ii avem acum in fata, in special in razboiul impotriva terorii, nu sunt cei care au semnat tratatele internationale ce stabilesc regulile de comportament in timpul conflictelor militare. Adevarul este ca vom vedea aceste sisteme de arme folosite pe campurile de lupta si notiunea de camp de lupta va fi definita cu totul altfel decat pana acum", crede el a sti.