August 1945: Potsdam si Hiroshima, doua repere hotaratoare pentru soarta lumii

Luna de fata marcheaza implinirea a 60 de ani de la doua evenimente strans legate unul de altul: la 2 august 1945 se incheia conferinta de la Potsdam a puterilor invingatoare in razboiul impotriva

Luna de fata marcheaza implinirea a 60 de ani de la doua evenimente strans legate unul de altul: la 2 august 1945 se incheia conferinta de la Potsdam a puterilor invingatoare in razboiul impotriva Germaniei, iar la 6 august omenirea intra in era atomica, o data cu lansarea bombei atomice impotriva Hiroshimei. Conferinta de la Potsdam isi propunea sa clarifice si sa aduca la indeplinire intelegerea de la Ialta, din februarie acelasi an, cu privire la organizarea postbelica a Europei. Intre timp, Roosevelt murise si America era acum reprezentata de succesorul sau Harry S. Truman. Schimbari au intervenit, chiar in timpul desfasurarii conferintei si in ce priveste Marea Britanie: Churchill a iesit invins in alegerile parlamentare, locul sau in fruntea delegatiei britanice fiind luat de liderul laburist Clement Attlee. Din cei trei mari care se intrunisera la Ialta, mai ramasese doar Stalin. Desi Germania fusese infranta, SUA si Marea Britanie se mai aflau inca in razboi contra Japoniei. La Ialta, Stalin promisese ca va porni ostilitatile impotriva Japoniei la trei luni de la infrangerea Germaniei, ceea ce era, evident, in interesul celor doi aliati occidentali. Intre timp insa, America experimentase cu succes (la 16 iulie 1945) primul sau dispozitiv atomic si nu mai era atat de interesata ca Stalin sa-si tina promisiunea, temandu-se ca sovieticii sa nu-si extinda influenta in Extremul Orient. Pe de alta parte, consilierii lui Truman il indemnau sa foloseasca noua arma impotriva Japoniei, considerand ca acest lucru va salva multe vieti ale militarilor americani. Cand Truman a informat, in treacat, pe Stalin, ca SUA poseda o arma "cu putere distructiva neobisnuita", fara a mentiona insa ca e vorba de bomba atomica, Stalin nu a reactionat in mod deosebit. Trei zile dupa incheierea conferintei de la Potsdam, ale carei urmari aveau sa fie tragic resimtite timp de aproape jumatate de secol de tarile est-europene, inclusiv Romania, lasate la cheremul URSS, Truman, care se afla la bordul crucisatorului Augusta, in drum spre casa, a primit vestea lansarii bombei atomice asupra Hiroshimei, pentru ca, dupa inca trei zile, la Nagasaki sa fie lansata cea de-a doua si ultima bomba atomica pe care americanii o posedau la acea vreme. Stalin si-a tinut cuvantul si a intrat si el in razboi, dar era prea tarziu. Japonezii au capitulat la 14 august si americanii si englezii au reusit sa preintampine un avans substantial al URSS in Extremul Orient. La Potsdam principala preocupare a lui Stalin a fost sa obtina ajutor economic pentru economia sovietica grav afectata de razboi. Spre deosebire insa de Ialta, americanii si aliati lor britanici nu mai erau dispusi sa priveasca cu simpatie asemenea cereri. O data cu infrangerea Germaniei si in conditiile in care SUA posedau acum arma atomica, aliatii nu mai aveau nevoie de cooperarea URSS. Sfarsitul acordului de imprumut-inchiriere, prin care Uniunea Sovietica a primit ajutor in timpul razboiului, i-a intarit lui Stalin impresia ca ar fi "tradat" de catre aliati. La randul sau, el isi avea propriile teluri in ce priveste extinderea influentei comunismului in restul lumii. Razboiul rece incepea deja sa-si faca simtite efectele...

La Palatul Sans Souci, alianta antigermana incepea sa se destrame
Considerat drept unul dintre cei mai buni specialisti in problematica germana, Valentin Falin, istoric, fost ambasador al Uniunii Sovietice la Bonn inainte de anul1991, a facut intr-un interviu acordat recent Agentiei RIA "Novosti" o serie de dezvaluiri in legatura cu unele aspecte inedite sau mai putin cunoscute ale Conferintei de la Potsdam, desfasurata la Palatul Sans Souci.
Aliatii occidentali incearca sa scoata URSS din carti
"Neimplinirea calculelor de a rezerva URSS un rol de figurant in definirea tabloului politic al Europei, afirma istoricul rus, a devenit clara in primavara anului 1945... Dezamagirea provocata de incapacitatea aliatilor occiden- tali de "a devansa Sovietele" in apropiere de Berlin a provocat dincolo de Ocean si in Albion un val de isterie... Pe Tamisa se astepta cu respiratia taiata destramarea Frontului de Vest si trecerea unitatilor Wermachtului in rezerva democratiilor. Pregatind terenul pentru schimbarea orientarilor, Churchill a emis in martie 1945 ordinul: "Sa fie stranse cu grija armamentul german si tehnica de lupta, acestea sa fie depozitate, pentru a fi mai usor distribuite din nou unitatilor germane cu care ar urma sa colaboram daca ofensiva sovietica va continua". La drept vorbind, declara Falin, acesta a si fost momentul nasterii faimosului plan "Nemaslimoe" ("De neconceput") pe baza caruia cel de-al doilea razboi mondial trebuia sa se transforme din mers, fara etape intermediare, in al treilea razboi mondial, cu scopul de a realiza "infrangerea totala a Uniunii Sovietice si distrugerea acesteia ca o comunitate multinationala". Istoricul rus subliniaza ca aliatii occidentali s-au ocupat de punerea in aplicare a planului si ca la 22 mai 1945 sefii de stat major ai armatei britanice i-au raportat lui Churchill scenariul operatiunii "Nemaslimoe" de aplicare a unor lovituri asupra Uniunii Sovietice cu forte ale SUA, Angliei, dominioanelor britanice, corpului expeditionar polonez si a 10 divizii ale Wermachtului". In general, pentru desfasurarea intregii operatiuni se avea in vedere angajarea a 112-113 divizii, iar data inceperii acesteia era stabilita pentru 1 iulie 1945. Valentin Falin remarca modificarea radicala, sesizata si de premierul britanic, survenita in comportamentul presedintelui american la 21 iulie, cand, nota Churchill , presedintele american "a inceput sa le indice rusilor ce si cum sa faca si, in general, se simtea stapan pe situatie". Premierul britanic leaga aceasta schimbare de comportament de telegrama primita de la Washington, prin care Truman era informat despre experimentarea cu succes a incarcaturii nucleare. SUA, precizeaza Falin, au obtinut "arma diavolului" si "s-au crezut stapani ai destinelor civilizatiei omenesti".
URSS putea avea soarta Hiroshimei
Imediat dupa incheierea Conferintei, declara Falin, presedintele american "l-a insarcinat pe Eisenhower sa elaboreze planul "Totality" - conceptia confruntarii militare cu Uniunea Sovietica. In august 1945, cu participarea Comandamentului Fortelor Armate Aeriene ale SUA a fost pregatita "Harta strategica a unor regiuni industriale ale Rusiei si Manciuriei". Documentul cuprindea o lista cu 15 din cele mai mari orase sovietice cu indicarea in cadrul acestora a tintelor principale si calcularea, luandu-se in considerare experienta de la Hiroshima si Nagasaki, a numarului de bombe atomice necesare pentru distrugerea lor". Este amintit documentul nr. 329/1, care prevedea "aplicarea unor lovituri nucleare asupra a 20 de orase sovietice", precum si Planul '"Pincers" ("Clestele"), vizand distrugerea Uniunii Sovietice cu 50 de incarcaturi nucleare. Fara a-l absolvi in vreun fel pe Stalin de raspunderea pentru crimele comise impotriva popoarelor sovietice, Valentin Falin considera ca acesta nu este un motiv pentru a-l acuza de provocarea deliberata a unei confruntari cu Statele Unite si de a-i atribui o vina ce nu-i apartinea.
Atacul nuclear asupra Japoniei: o ambitie a Administratiei americane
Falin afirma ca, Truman si consilierii acestuia nu erau incantati ca actul capitularii Japoniei sa fie legat de intrarea in razboi a URSS. Acesta a consimtit, pana la urma, sa urmeze sfatul sefilor de stat major, fara a renunta insa la folosirea armei nucleare impotriva Japoniei, cu toate ca acest lucru "nu era dictat de nici un fel de ratiuni de ordin militar". Afland de la Stalin ca Armata Rosie va intra in razboi cu japonezii in noaptea de 8 spre 9 august 1945, presedintele Truman a dispus, anticipand acest eveniment, sa se arunce la 6 august bomba atomica asupra Hiroshimei. "Sute de mii de oameni, afirma Falin, au fost condamnati sa moara intr-o clipa sau sa primeasca o doza mortala de radiatii pentru a demonstra lumii si, in primul rand Moscovei, ca forta militara a SUA a capatat un format calitativ nou...".
Cununa de lauri a fost inlocuita cu una de spini
"Romanticii politici, afirma Falin, inclinau sa incununeze Potsdamul cu o cununa de lauri si nu admiteau nici in gand ca vor fi martori si ascultatori ai unui recviem... Conferinta de la Potsdam si hotararile acesteia au fost primite de opinia publica cu speranta intr-un viitor mai bun. Aceasta a fost numita "cununa coalitiei antihitleriste.... Da, la umbra Potsdamului a fost impletita o cununa, dar aceasta a fost inlocuita cu una de spini", conchide cu amaraciune istoricul rus.

Truman constiincios, Churchill prolix, Stalin glumet
Truman venea pregatit de fiecare data, prezentand o declaratie introductiva asupra politicii americane si, dupa ce isi termina numarul, nu mai insista asupra subiectului in discutie, multumindu-se sa reafirme ceea ce spusese anterior. Churchill era bun, dar cam prolix. Ii cam placea sa se lanseze in lungi disertatii, ceea ce, evident, nu era pe placul presedintelui Truman. Stalin, pe de alta parte, vorbea linistit, concis, in propozitii sacadate, pe care Pavlov, tanarul sau interpret, le traducea imediat intr-o engleza convingatoare. In discutii, Stalin era adesea glumet, niciodata agresiv; se adresa direct interlocutorilor si nu era dispus sa faca compromisuri. Parul sau era mai carunt decat ma asteptam si incepea sa se rareasca. In ochi, care adesea pareau doua deschideri inguste, avea sclipiri de umor si obisnuia sa se uite in sus, in partea dreapta a tavanului, cand gandea sau vorbea, si o mare parte din timp pufaia dintr-o tigara ruseasca.
Walter Monckton,
consilier legal al lui Churchill

O controversa inca deschisa
A fost sau nu nevoie de bomba de la Hiroshima pentru a se pune capat razboiului cu Japonia?
La implinirea a 60 de ani de la distrugerea Hiroshime, a fost reaprinsa vechea controversa daca era intr-adevar nevoie sa se recurga la bomba atomica si daca acest lucru explica capitularea Japoniei. Potrivit unei analize a BBC, parerile istoricilor raman impartite in aceasta privinta. Iar copiii celor care ar fi putut fi trimisi sa invadeze Japonia in 1945 se intreaba daca nu ar trebui sa fie recunoscatori pentru folosirea bombei, mai intai la Hiroshima in ziua de 6 august, apoi la Nagasaki, in ziua de 9 august. Cand a fost anuntat ca bomba atomica a fost experimentata cu succes in desertul din New Mexico si a luat imediat decizia de a o folosi impotriva Japoniei, fara vreun avertisment prealabil, presedintele Truman scria in jurnalul sau intim: "Am descoperit cea mai cumplita arma din istoria lumii. Ar putea fi vorba de confirmarea profetiei din Vechiul Testament, despre distrugerea prin foc profetita in Valea Eufratului, dupa potopul lui Noe si fabuloasa sa arca". De atunci, opiniile continua sa fie divergente in privinta motivatiei deciziei adoptate.
Invazia insulelor nipone ar fi provocat mari pierderi americanilor
Opinia clasica este ca Truman a hotarat sa foloseasca bomba, deoarece era singura alternativa reala la invazia Japoniei. Continuarea campaniei bombardamentelor aeriene obisnuite nu ar fi putut determina - conform acestei opinii - capitularea Japoniei, deoarece armata nipona era gata sa lupte pana la ultimul om. Truman era preocupat in cel mai inalt grad de perspectiva unor mari pierderi in randurile trupelor americane. El a scris in jurnalul sau intim: "L-am intrebat pe generalul Marshall care ar fi costul in vieti omenesti daca ar fi sa debarcam in apropiere de Tokyo si in alte locuri din Japonia. Parerea lui a fost ca o asemenea invazie va provoca pierderea a cel putin un sfert de milion de vieti americane". In biografia sa consacrata lui Truman, David McCullough afirma ca planurile in vederea unei invazii erau reale. Presedintele autorizase anterior pe sefii de stat major sa deplaseze peste un milion de americani in vederea atacului final impotriva Japoniei. Japonezii, la randul lor, dispuneau de 2,5 milioane militari pe teritoriul national. Se pune insa, conform aceleiasi analize a BBC, si o alta intrebare si anume daca s-au depus suficiente eforturi pentru o capitulare negociata din partea Japoniei. Pozitia aliatilor era ca Japonia trebuie sa capituleze neconditionat, asa cum facuse si Germania.
Din motive diferite, Stalin si Truman se impotriveau unei capitulari negociate a Japoniei
O carte recent aparuta Racing the Enemy (Cursa contra cronometrului cu inamicul) de Tsuyoshi Hasegawa, profesor de istorie si director al Centrului pentru Studii asupra Razboiului Rece, de pe langa Universitatea din California, da vina pe Stalin si pe Truman pentru ca nu s-au straduit in mai mare masura in vederea unei capitulari negociate. Parerea sa este ca intrarea sovietelor in razboiul impotriva Japoniei, imediat dupa Hiroshima, le-a dat realmente de gandit japonezilor si i-a facut sa capituleze. Potrivit opiniei sale, Stalin a respins tatonarile de pace avansate de Japonia, deoarece era hotarat sa-si taie partea sa din prada, de pe urma faptului ca s-a alaturat razboiului impotriva Japoniei. Mai mult, el a sugerat americanilor sa ignore aceste tatonari, care, personal, nu-i conveneau catusi de putin. In ceea ce-l priveste, Truman a refuzat sa cedeze in privinta capitularii neconditionate, deoarece era dornic de razbunare dupa atacul miselesc al japonezilor de la Pearl Harbor si, in plus, avea nevoie de popularitate pe plan intern. Astfel, conform parerilor lui Hasegawa, s-a pierdut ocazia unei capitulari negociate. Legenda ca doar bomba atomica putea pune capat razboiului a fost inventata pentru a usura "constiinta lui Truman si constiinta colectiva a Americii". Potrivit aceluiasi autor, ministrul de Razboi al Japoniei, Korechika Anami, lua in calcul perspectiva infrangerii, comparand eventuala distrugere a Japoniei cu o floare care se vestejeste. Ceea ce i-a alarmat cu adevarat pe japonezi, afirma Hasegawa, era Armata Rosie. Japonia a capitulat in fata Americii, deoarece nu putea accepta ideea ca trupele sovietice sa participe la invazie si sa ocupe o parte din teritoriul national, dat fiind conflictul istoric pe care il avea cu Rusia. Aceasta versiune se bate insa cap in cap cu cea exprimata, de pilda, de istoricul american Richard B. Frank, in cartea sa Downfall (Prabusirea). In opinia acestuia, "este pura fantezie si nu fapt istoric sa se creada ca sfarsitul razboiului era aproape inainte de a se trece la folosirea bombei atomice".
"Bomba atomica trebuie sa anunte lumii superioritatea planetara a Americii"
Probabil controversa va dura la nesfarsit - se afirma in finalul analizei BBC. La o conferinta organizata la Londra de miscarea Greenpeace, pentru a marca 60 de ani de la aruncarea bombei, prof. Mark Selden, de la Universitatea Binghamton, din New York, opinia ca decizia lui Truman a avut in vedere considerente de ordin strategic. "A existat parerea ca folosirea bombei atomice ar putea accelera sfarsitul razboiului intr-o asemenea masura incat sa intareasca puternic pozitia strategica americana in Asia si in restul lumii", declara el, continuand: "De fapt, era vorba de o cursa contra cronometru. Bomba trebuia sa anunte lumii superioritatea americana. Ea trebuia sa stopeze inaintea rusilor in directia Japoniei si sa creeze o situatie - asa cum s-a si intamplat in realitate - care sa permita Americii sa ocupe si sa domine Japonia".

"Baietelul": 140.000 de victime
* Poreclita "Baietelul" (Little Boy), dupa silueta juvenila a lui Roosevelt, prima bomba atomica care a fost folosita vreodata a fost aruncata de la bordul unui avion B-29, botezat "Enola Gay", in ziua de 6 august 1945, ora 8,15.
* Bomba avea 3 metri lungime si cantarea 4 tone
* Elementul activ: uraniu 235
* Bomba a explodat la o inaltime de 580 de metri deasupra orasului
* Temperatura aerului la locul deflagratiei depasea un milion de grade Celsius
* Energia declansata de explozia bombei a fost egala cu 15.000 tone trinitrotoluen
* Pana la sfarsitul anului 1945, numarul victimelor s-a ridicat la 140.000, dintr-un total de 350.000 cat avea orasul
* Hirosima a fost distrusa aproape in intregime

"Grasanul": 74.000 de morti
* Poreclita "Grasanul" (Fatman), pentru forma sa rotunda, asemnanatoare unui butoi, evocand intr-un fel silueta lui Winston Churchill, bomba a fost lansata in ziua de 9 august 1945, ora 11,02, de la bordul tot al unui avion B-29, botezat "Bockscar".
* Bomba avea 3,2 metri lungime si cantarea 4,5 tone
* Elementul activ: plutoniu 239
* Bomba a explodat la o inaltime de 470 metri de la sol
* Energia declansata echivala cu 21.000 tone trinitrotoluen
* Pana la sfarsitul anului 1945, numarul victimelor s-a ridicat la 74.000
* 80 la suta din cladirile aflate inauntrul unei zone cu diametrul de 2 km de la epicentrul exploziei au fost prefacute in scrum