Anul vacilor nebune

Anul 2001 a fost pentru economia Romaniei un an al vacilor grase. Cel putin asa rezulta din "Cartea alba a guvernarii PSD", prezentata marti in parlament de premierul Nastase. Cresterea economica se

Anul 2001 a fost pentru economia Romaniei un an al vacilor grase. Cel putin asa rezulta din "Cartea alba a guvernarii PSD", prezentata marti in parlament de premierul Nastase. Cresterea economica se situeaza in jurul a 5%, ceea ce inseamna ritmul cel mai ridicat din Europa de Est. Aproape trei procente din populatia apta de munca, care cu un an in urma se afla in somaj, a inceput din nou sa lucreze. Valsul nebunesc al etichetelor din rafturile magazinelor a fost si el domolit. Romanii au castigat mai mult si au fost mai putin dijmuiti de inflatie. Puterea lor de cumparare a putut creste astfel nu numai pe hartie, ci si in realitate. De altfel, in 2001, consumul populatiei a sporit, desi nu toti romanii au reusit sa-si indese mai multe merinde in desaga. Performantele sociale ale cabinetului Nastase sunt cu atat mai remarcabile cu cat au fost obtinute in conditiile in care n-au produs derapaje financiare majore. Tintele din programul de guvernare legate atat de deficitul bugetar, cat si de cel de plati externe sunt pe cale sa fie atinse. Ce a fost in 2001 nu va mai fi insa in 2002. Semnalul de alarma a fost tras chiar de premierul Nastase, care avertiza, zilele trecute, ca guvernul sau nu va mai subventiona "locuri de munca-sinecuri". O astfel de declaratie, dincolo de socul produs in randul celor care "se prefac ca nu stiu care sunt problemele economice", lasa sa se inteleaga ca cel putin primul-ministru este constient de faptul ca vacile economiei romanesti n-au fost ingrasate in tara, ci in strainatate. Intr-adevar, daca Produsul Intern Brut a progresat in 2001 de aproape trei ori mai repede decat in anul precedent, un asemenea salt nu se datoreste unor reforme structurale profunde in economie, care ar fi imbunatatit apreciabil eficacitatea muncii. Din datele pe noua luni ale Institutului National de Statistica rezulta ca, din cele cinci procente de crestere, doua sunt un dar de la Dumnezeu. Conditiile de clima mai bune din 2001 au permis agriculturii sa recupereze din pierderile suferite anul trecut din cauza secetei. Restul de trei procente a venit pe un front normal, deschis inca de la mijlocul anului 1999 de exporturi. Daca n-ar fi fost seceta din 2000, diferenta dintre ritmurile din cei doi ani ar fi fost deci mult mai mica. Dar ar fi existat, deoarece guvernul Nastase a mai pornit in 2001 un motor al cresterii - consumul. Foarte multe locuri de munca ce nu mai functionau datorita ineficientei lor au fost reactivate. Oamenii si-au reluat treaba si au inceput sa primeasca salarii. Nu insa din banii castigati, pentru ca, asa cum remarca si premierul, asemenea slujbe au cheltuieli mai mari decat veniturile pe care le realizeaza. Bugetul de stat - tot mai sarac datorita insolvabilitatii in crestere a principalilor sai contribuabili (marile intreprinderi de stat) - nu le-a fost nici el de vreun ajutor. Astfel incat guvernul a fost nevoit sa caute bani pe pietele externe. Somajul s-a redus apreciabil in 2001, dar nu atat pe seama crearii de noi locuri de munca, profitabile si de perspectiva, cat ca urmare a reactivarii vechilor locuri de munca, ineficiente si fara viitor. Nici inflatia n-a fost trasa in jos prin reforme care sa atace adevaratele sale cauze (pierderile uriase din economie), ci tot prin masuri administrative. Banii cu care PSD a recompensat pe cei ce l-au votat in noiembrie 2000 au dezechilibrat piata. Cererea de bunuri si servicii a crescut, insa oferta productiei interne nu i-a putut face fata. Multe dintre intreprinderile trezite la viata si-au reluat productia, dar tot cu spatele la piata. Produsele lor nu si-au gasit desfacere si au ramas pe stoc. Pentru a preveni cresterea preturilor - care ar fi restabilit echilibrul pe piata, dar ar fi adaugat noi spirale inflatiei - guvernul a recurs la importuri, deci tot la credite externe. Oferta s-a apropiat de cerere, insa de pe urma reducerii inflatiei au profitat mai mult producatorii straini decat cei romani. Amanarea reformelor structurale este o practica extrem de costisitoare si periculoasa, care a adus nu o data economia romaneasca pe marginea prapastiei. Accidente grave s-ar fi putut produce si in 2001, mai ales dupa ce in prima jumatate a anului deficitul de plati externe, practic, a explodat. Guvernul Nastase a avut si noroc. Anul agricol nu i-a creat probleme majore, petrolul a fost cu peste 30% mai ieftin decat anul trecut, iar pietele externe de capital, pe care am reusit sa patrundem din nou in 2000, au ramas deschise pentru Romania si in 2001. Chiar cu sansa pe care a avut-o, guvernul n-a reusit totusi sa evite ca 2001, care ar fi putut deveni, cu adevarat, un an al vacilor grase, sa se transforme intr-un an al vacilor nebune. Oricat de neverosimil ar parea, desi a cunoscut un dinamism economic apreciabil in 2001, Romania nu s-a apropiat, ci s-a indepartat de Uniunea Europeana, unde peste doua treimi din valoarea nou creata este data de servicii, nu de industrie si agricultura. Cat timp nu-si va crea structuri economice compatibile cu cele din Comunitatea celor 15, sansele Romaniei de a se integra in piata unica europeana sunt nule, in pofida zgomotului asurzitor pe care il fac guvernantii in jurul unui subiect atat de important pentru destinul tarii.