Dintele sănătos face zâmbetul frumos

STOMATOLOGIE Încă suntem deficitari când vine vorba de igiena orală. O spun chiar şi medicii stomatologi de la clinicile de lux din Capitală, care au de „rezolvat“, de cele mai multe ori, probleme dentare de natură infecţioasă, perfect evitabile dacă am fi mai atenţi cu noi înşine. Cariile netratate duc inevitabil la pierderea dinţilor. Iar adulţii tineri din România au foarte mulţi dinţi lipsă, atrag atenţia dentiştii.

„Dinţii sunt şi o carte de vizită. Te uiţi la un om şi ştii: degeaba este bine îmbrăcat dacă a zâmbit şi ai văzut că sunt probleme. Îţi faci imediat o idee despre el“, este categorică dr. Teodorina Secară, medic specialist ortodonţie şi ortopedie dento-facială.

Vestea bună ar fi că tot mai multă lume conştientizează importanţa unui zâmbet frumos şi merge regulat la dentist, mai ales că în multe cabinete, disconfortul unei astfel de vizite a fost mult diminuat. Cu toate acestea, cariile dentare netratate au rămas principala problemă de sănătate orală pe care o au românii. „Caria micşorează dintele pentru că, pur şi simplu, distruge ţesut dur, dentar“, mai spune dr. Secară. Atunci când dintele se micşorează, dinţii din jur se străduiesc să închidă spaţiul, plus că o carie avansează destul de repede către dentină, de acolo către pulpa dintelui, către os, pentru ca infecţia să se răspândească în jurul rădăcinii.

Leziunile netratate costă mai mult

Cu cât o carie este mai avansată, cu atât costurile de tratament cresc, pentru că fiecare etapă terapeutică mai adaugă ceva la preţ. „Cariile ne dau durere, ineficienţă la locul de muncă sau la şcoală şi, în plus, nu se fac pe un singur dinte. Prezenţa cariei înseamnă că omul acela are un istoric de nespălat corespunzător pe dinţi, deci probleme vor fi şi în alte locuri din cavitatea bucală“, mai spune specialistul.

Dinţii înghesuiţi, nealiniaţi generează risc crescut de carii şi de boală parodontală, adică de inflamare a ţesuturilor care susţin dintele în os, respectiv a gingiei. „O gingie inflamată cronic duce la retracţii osoase. Osul de dedesubt se retrage pentru că sunt afectate şi ligamentele care ţin gingia acolo, pe dinte. Aşa apare boala parodontală“, explică dr. Teodorina Secară, de la Clinica Dent Estet din Capitală.

Din cauza schimbărilor hormonale prin care trec de-a lungul vieţii, femeile sunt mai predispuse la a avea probleme cu dinţii. „În plus, o inflamaţie gingivală, un tartru dau nişte valori modificate ale anumitor analize ale sângelui. Şi atunci e bine ca femeile să fie pregătite pentru aceste lucruri. De exemplu, VSH-ul apare mărit, pentru că noi avem o inflamaţie cronică în corp. Tartrul acela ţine o inflamaţie cronică în corp. În anumite cazuri, mai accentuate, acel tartru poate să dea o boală de focar“, atrage atenţia şi dr. Cosmin Ulman, medic stomatolog la Clinica Trident din Bucureşti.

Ţesutul osos pierdut în urma unei carii netratate la timp nu mai poate fi recuperat decât prin intervenţii repetate şi laborioase şi prin adiţii de os. „Adulţii tineri au foarte mulţi dinţi lipsă. Fiecare dinte lipsă produce efecte. Şi atunci e nevoie de proceduri complicate, cu costuri foarte mari. Toate acestea pot fi evitate printr-o igienizare simplă, făcută zi de zi, de minimum două ori, dimineaţa şi seara. Iar vizitele la dentist trebuie făcute la fiecare şase luni. Dacă respectăm regulile de igienă, plătim mai puţini bani şi ne păstrăm dinţii pe arcadă până la finalul vieţii“, invită dr. Secară. La fel ca şi cariile netratate, şi boala parodontală, care se instalează tot pe fondul unei igiene orale precare, poate duce la pierderea dinţilor.

Cariile se formează în timpul nopţii

Regulile de igienă orală trebuie deprinse din copilărie şi aplicate apoi întreaga viaţă. „Perierea corectă înseamnă că folosim o periuţă cu peri destul de moi ca să nu afecteze smalţul, presiunea pe care o aplicăm fiind foarte importantă“, potrivit dr. Secară.

Dacă începem cu dinţii din faţă, de pe arcada superioară, aşezăm periuţa în unghi de 45 de grade şi facem mişcări de sus în jos, adică dinspre gingie spre marginea liberă a dintelui. „Mişcările trebuie să fie de scoatere, şi nu circulare, ca să nu plimbăm microbii pe suprafaţa dentară. Între gingie şi dinte e un şănţuleţ unde le place microbilor să se înmulţească. Dacă nu-i îndepărtezi de acolo, gingia se va înroşi, se va umfla şi va sângera la periaj.“ Ce facem când vedem sânge la periaj? Periem cu simţ de răspundere, nu ocolim zona, mai spune stomatologul.

Caninii sunt plasaţi într-o zonă de curbură, astfel că ei trebuie periaţi din faţă, dar şi din zona laterală. Dinţii din spate au câte cinci suprafeţe: dinspre limbă, dinspre obraz, stânga, dreapta şi suprafaţa masticatorie. „Mă asigur că am curăţat suprafaţa dinspre obraz, apoi dinspre limbă, apoi suprafaţa care se întâlneşte cu dinţii de jos“, recomandă medicul. Însă, înainte de periaj, trebuie să folosim aţa dentară. Cu ajutorul aţei, înfăşurând-o între index şi police, pătrundem în spaţiul dintre dinţi. Timpul ideal de periaj este de trei minute, după care trebuie să ne clătim cu apă de gură. Ideal ar fi să folosim şi duşul bucal, mai spune medicul dentist.

„E foarte important spălatul pe dinţi seara. Dacă nu te speli seara, dormind pe spate, fluxul de salivă scade. Nemaivorbind, nemaimâncând, nu le mai asiguri dinţilor funcţia de autoîntreţinere şi atunci microbii proliferează, gingia se inflamează şi aşa apar cariile“, atrage atenţia dr. Secară. Dincolo de igiena dentară, e nevoie şi de o igienă a alimentaţiei, astfel că trebuie să ne ferim de alimentele foarte dulci şi de sucurile acidulate.

 „Atunci când îţi lipseşte un dinte, el trebuie neapărat reconstruit“

Lipsa unui dinte poate părea un lucru minor. „Oamenii se gândes: OK, am 35 de ani, îmi lipseşte un dinte, nu e aşa o mare pierdere. Depinde însă şi de genul şi de vârsta pacientului, şi de poziţia dintelui care lipseşte“, explică dr. Dragoş Calangiu, medic specialist în implantologie dentară. Dacă lipseşte un molar de minte, nu e niciun fel de problemă, dacă însă pierdem un incisiv, lucrurile devin dramatice. „Mai ales pentru femei, este o urgenţă de grad 0. Pentru bărbaţi, e o urgenţă, dar ei percep un pic altfel lucrurile. Ei sunt mai practici, în timp ce femeile sunt delicate. Femeile au o imagine care trebuie păstrată. Bărbaţii sunt foarte încântaţi dacă pot să mestece“, apreciază dr. Calangiu.

Nu doar lipsa igienei dentare ne poate lăsa fără dinţi, ci şi lucrările stomatologice greşite, făcute de medici nepricepuţi. Oricum ar fi, lipsa unui dintre este o problemă care trebuie rezolvată în cel mai scurt timp. De ce? „Pentru că, chiar dacă se pierde o unitate – un dinte – efectele se răsfrâng asupra celorlalţi. Există acest fenomen de migrare dentară. Spaţiul rămas în urma dintelui tinde să fie ocupat de vecini sau de un dinte antagonist. Şi atunci, tot lanţul cinematic trebuie să se schimbe. Respectiv: mişcările de mandibulă nu mai urmează nişte tipare pentru care este, să zicem, proiectată. Încep să apară nişte mişcări patologice care, în timp, duc la afecţiuni articulare. Masticaţia are de suferit, la fel şi integrarea socială. N-ai cum să stai între oameni fără un dinte în faţă“, apreciază dr. Calangiu.

Soluţiile de protezare a dintelui lipsă se personalizează în funcţie de situaţia în care este pacientul. „De exemplu, în situaţia în care cei doi dinţi vecini poartă deja coroană pe ei, n-are niciun sens să pui un implant acolo. Dinţii ceilalţi sunt deja afectaţi. Doar să înlocuiesc coroanele cu o punte şi deja situaţia e rezolvată. E adevărat, cu nişte compromisuri. Aşa trebuie întotdeuna cântărit, pentru că acolo unde s-a pierdut dintele şi se protejează printr-o punte, osul îşi va diminua volumul încet-încet. Poate cândva, peste ani, vom avea nevoie de un impant pus pe zona respectivă, dar nu mai avem os“, detaliază dr. Dragoş Calangiu.

Dacă ai doi dinţi limitaţi integri, nu te gândeşti să protezezi printr-o punte. Atunci, soluţia optimă e un implant. Mai ales dacă e într-o zonă-cheie. Să zicem că pierdem un canin, acesta nu se protezează printr-o punte. „Pentru că dinţii vecini nu pot suporta forţele la care este supus caninul şi apoi ai nevoie ca pe zona canină să păstrezi cât mai mult osul, astfel încât să susţină un implant“, adaugă medicul implantolog.

Medicii spun că sunt dinţi care ar trebui păstraţi prin orice mijloace, la fel cum sunt dinţi care pot fi chiar integri şi la care se renunţă uşor, în funcţie de topografia dintelui, de importanţa lui, de vârstă. „Caninii, de exemplu, trebuie păstraţi cu orice preţ. De ce? Pentru că sunt consideraţi ca fiind cei mai importanţi dinţi. Sunt dinţi care ghidează mişcările mandibulei. Ei au o rădăcină foarte puternică, pentru că sunt forţe foarte mari la care sunt supuşi“, mai spune dr. Calangiu. Ce alţi dinţi ar mai trebui păstraţi? „Toţi!“

De aceeaşi părere este şi dr. Cosmin Ulman, care consideră că implantul dentar trebuie să fie ultima soluţie. „Ar trebui să încercăm să ne păstrăm dinţii. În momentul în care nu mai avem o soluţie, atunci trebuie făcut implantul“, mai spune acesta. Pentru că dintele are anumiţi receptori care simt presiunea, iar un implant modifică această percepţie a presiunii. „Dacă ai avea toţi dinţii pe rădăcini de titan, ai simţi altfel când mesteci. Prin urmare, ultima opţiune trebuie să fie implantul. În niciun caz nu scoatem un dinte strâmb pentru a pune un implant. Mai întâi facem un tratament ortodontic, prin acele sârme care se pun şi care au un rol funcţional, încercăm să aducem dinţii în poziţiile în care trebuie şi apoi să redăm zâmbetul şi estetica. Să îmbrăcăm dinţii, nu să-i extragem şi să punem implant“, insistă dr. Ulman.

În plus, contează foarte mult ce implant, cine îl pune şi cum îl pune. „Contează experienţa medicului, cazuistica sa. Ştiu colegi care termină facultatea şi se duc să facă această specializare de implantologie. Trebuie să ai o experienţă în spate şi apoi să faci această specializare, să poţi pune implanturi“, avertizează medicul stomatolog.

Orice intervenţie dentară are riscuri

Orice procedură stomatologică – de la extracţii până la implanturi – are şi riscuri. „În primul rând, este riscul infecţios. Ca orice act chirurgical, există un procent în care poate să apară infecţia“, explică dr. Calangiu. Apoi, este vorba despre anumite insensibilităţi care pot să apară. „În urma unei extracţii de molar de minte, poţi să rămâi, de exemplu, cu insensibilităţi în unele zone: pe jumătate de limbă, pe buză. În urma implanturilor, pot apărea sinuzite, pierderi de sensibilitate pe anumite teritorii ale cavităţii orale, pe buză, pe limbă. Sunt în procent foarte mic şi sunt diminuate foarte mult de experienţa medicului“, adaugă dr. Dragoş Calangiu.

În plus, în cazul implanturilor, există riscul pierderii acestora dacă nu se respectă regulile de igienă şi recomandările medicilor cu privire la vizitele la cabinet. „La indivizii cu o igienă precară, e foarte greu să propui implanturi, pentru că obiceiurile nu se schimbă la 50 de ani. Iar supravieţuirea unui implant depinde de gradul de igienă“, avertizează medicul. Trebuie evaluată şi disponibilitatea pacientului de a veni la controale. „Inserţia implanturilor creează un cordon ombilical între medic şi pacient. Un purtător de implanturi trebuie controlat din şase în şase luni. De ce? Pentru că patologia implantară nu are simtomatologie. Nu doare. Implanturile, chiar dacă sunt cu mari probleme, nu dor. Pacientul are senzaţia că totul e-n regulă, neştiind că lucrurile evoluează spre negativ. Abia atunci când implantul începe să se mişte, pacientul începe să-şi facă probleme. Dar atunci este prea târziu“, conchide dr. Dragoş Calangiu.