Criza medicamentelor oncologice, explicată de un reprezentant al pacienților. Cum ar trebui modificată legislația

Medicii Institutului Oncologic din București trag un mare semnal de alarmă. Aceștia spun că se confruntă cu o lipsă acută de medicamente vitale pentru bolnavi. Este vorba despre nu mai puțin de 14 citostatice care lipsesc în acest moment din spital.

Institutul Oncologic București, în criză acută de medicamente. Sursa foto: arhivă

Criza medicamentelor oncologice nu mai este de mult timp o noutate însă problema, în loc să se rezolve, parcă și mai mult se adâncește. Motivele ni le-a explicat Radu Gănescu, președintele Federației pacienților cu afecțiuni cronice.  

Medicii Institutului Oncologic din București au declarat că nu mai au medicamente pentru tratamentul bolnavilor internați. Este vorba despre medicamente ieftine, care costă 20-30 de lei, dar și despre medicamente foarte scumpe, care fac parte din tratamentul de imunoterapie. Aceste medicamente costă și zeci de mii de euro pentru o singură cură, pentru un pacient. Medicii acuză o situație revoltătoare: pacienții, de multe ori, au fost nevoiți să-și cumpere singuri medicamentele, iar cei care nu au reușit le-au primit din partea medicilor. Aceștia din urmă au făcut chetă pentru a-i ajuta pe bolnavi. 

Din păcate, au fost și situații în care pacienții și-au primit tratamentele incomplete sau nu le-au primit deloc, iar pentru pacienții cu cancer, acest lucru poate să fie extrem de grav. Pentru mulți dintre ei, aceste tratamente sunt vitale, pentru că îi țin în viață. 

„Criza medicamentelor este generalizată. Problema este veche și ține de sistem, de modul în care a fost concepută legislația mai ales din punct de vedere al politicii medicamentului. Căci nu numai pacienții cu cancer duc lipsă. Însă, spre deosebire de alții, care mai pot întrerupe sau mai pot face pauze, bolnavii de cancer nu prea au alternativă. Ei chiar se află într-o situație foarte gravă, căci lipsa tratamentelor le pune viața în pericol”, a explicat pentru Adevărul Radu Gănescu, președintele Asociației pacienților cronici din România. „Tratamentul se face pe o schemă fixă, într-o perioadă fixă pe care nu o poți amâna. Iar fenomenul lipsei de medicamente este de așa natură încât uneori ți-e și greu să-ți dai seama de ce se întâmplă asta. Însă, la modul general vorbind, există trei factori importanți care influențează existența sau inexistența medicamentelor pe piață”, continuă Radu Gănescu. 

Procesul de achiziție, foarte anevoios

Pe primul loc, explică acesta, este procesul de achiziție foarte anevoios și birocratic. „Spitalele sunt obligate să facă o achiziție în funcție de numărul de pacienți estimați pe o anumită perioadă și care ar avea nevoie de acel medicament. Dacă numărul pacienților fluctuează, căci spitalele, mai ales cele de oncologie, nu au un număr fix de pacienți, mai vin vreo 10, 20 în plus, nou diagnosticați, atunci se produce o sincopă. Pentru că, în general, spitalele nu au voie să aibă stocuri”, explică Radu Gănescu. 

Spitalele nu dețin stocuri. „Cumpără cât au nevoie”

Apoi, continuă pacientul, și în timpul achiziției se întâmplă să nu vină nimeni la procesul de achiziție sau să fie un singur producător care, din cauza cererii foarte mari, să nu mai facă față: „Că medicamentele nu se fac de azi pe mâine. Și, în general, și producătorii își fac și ei niște estimări. Dacă sunt 100.000 de pacienți care au nevoie de același produs trebuie să aibă 100.000 de componente, dacă sunt trei producători fiecare ăți calculează altfel cantitatea. Sunt niște cote de piață care se fac”. În același timp, pentru că numărul pacienților fluctuează, iar conducerea spitalelor nu are cum să prevadă ce se va întâmpla, la sfârșit de an se întâmplă ca unitățile medicale să rămână, unele dintre ele, în pană. 

Distribuția se face pe regiuni și zone de consum

Modul de distribuție vine și el cu hibe, continuă Radu Gănescu. Producătorii lucrează cu distribuitorii, nu cu spitalele. Medicamentele se află la distribuitori, iar spitalul intră în posesia lor după procesul de achiziție. „Îl aduc distribuitorii în farmacia spitalului sau în farmaciile cu circuit deschis. Însă dacă eu am de exemplu 100 de mii de stocuri, de cutii cum le împart? Le împart pe regiuni, pe zone. De exemplu am 50.000 de cutii cu pastile în București, zona de Sud, am 30.000 în zona Transilvaniei și 20.000 în zona Moldovei. În București se distribuie cele mai multe pentru că aici sunt și cei mai mulți pacienți. Aceștia vin aici din toată țara, prin urmare am un consum mult mai mare decât în Transilvania și Moldova. Asta înseamnă că apare fenomenul în care trebuie transferate medicamente dintr-o parte în alta, dintr-un oraș în altul sau dintr-o regiune în alta”. 

Soluții

Una dintre soluții ar fi achiziția de medicamente centralizată. „Asta înseamnă că autoritățile centrale fac achizițiile, iar apoi fac distribuția medicamentelor respective pe spitale. Iar achizițiile să se facă nu pe una, două, trei luni, ci pe un an. Iar la jumătatea celor 12 luni se poate face o estimare: cât ai consumat, de ce cantitate ai mai avea nevoie, dacă îți mai trebuie sau nu”, explică radu Gănescu. Pacientul a precizat că există spitale care nu au probleme din acest punct de vedere. Însă la Institutul Oncologic din București situația este alarmantă”, mai punctează Radu Gănescu. .