Când este recomandată plastia de valvă mitrală, operaţie care repară inima. Intervenţia se face fără tăierea sternului şi are 98% şanse de reuşită

Buna funcţionare a inimii este esenţială pentru aprovizionarea cu sânge a întregului corp

În fiecare zi, inima unui om pompează 7.000 de litri de sânge, asigurând necesarul de oxigen şi de substanţe nutritive organismului uman. Zilnic, inima se contractă de circa 100.000 de ori pentru a realiza transferul vital al sângelui prin vase. Orice defect sau leziune a valvelor  inimii are efecte catastrofale asupra întregului organism.

Sângele circulă între cavităţile inimii şi acestea către plămâni şi alte organe într-un singur sens ajutat de valve. Rolul lor a fost asemănat cu cel al ventilului camerei de bicicletă. Cu alte cuvinte valvele lasă sângele să treacă dintr-o parte în alta, împiedicându-l să se întoarcă. Aceste valve pot duferi defecţiuni sau leziuni, fapt care duce la tulburări ale circulaţiei sângelui cu consecinţe  de multe ori catastrofale la nivel cardiac.

„Inima începe să se dilate şi se poate contracta atipic, iar, în timp, performanţa cardiacă scade, iar plămânii încep să sufere. Dacă valva mitrală, de pildă, devine insuficientă, incompetent, sângele este pompat înapoi în plămâni, în loc să fie împins în aortă şi de aici în organism“, explică medicul chirurg cardiovascular Lucian Dorobanţu.

Ca urmare, inima „oboseşte“, iar ceea ce percepe pacientul se poate manifesta diferit, de la lipsa simptomelor, până la dificultate în respiraţie, mai întâi la efort şi, ulterior chiar în repaus, la care se adaugă transpiraţiile reci şi senzaţiile de sufocare.

În mare, aceleaşi semne şi simptome apar şi în cazurile de insuficienţă aortică sau tricuspidiană (disfuncţionalităţi ale altor valve ale inimii – n.red.), adaugă acesta.

Ce trebuie să facem la primele semne de boală  

Fără doar şi poate ne adresăm de urgenţă cardiologului care va face anamneza pacientului, va investiga clinic şi imagistic, urmând să diagnosticheze şi să prescrie conduit terapeutică, mai spune dr. Dorobanţu.

Tratamentul chirugical este unul de elecţie în cazul corectării nleziunilor valvulare de natură degenerativă.  „Chirurgia valvulară se referă la întreaga gamă de intervenţii de pastie-protezare de valve. Plastia de valve presupune repararea valvelor inimii, fiind aplicabilă, statistic vorbind, în jurul proporţiei de 98% în cazul valvei mitrale, în insuficienţă valvulara severă, de natură degenerativă“, adaugă dr. Lucian Dorobanţu.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre cazurile de insuficienţă aortică si tricuspidiană, însă procentele diferă. „Aceste date sunt valabile doar în cazul centrelor de chirurgie dedicată acestor tipuri de intervenţii, centre care reunesc chirurgi, ecografişti şi medici specializaţi în această patologie“  precizează specialistul.

Avantajele plastiei de valvă

„Spre deosebire de protezarea valvelor, care presupune inserarea unei proteze biologice sau mecanice în locul valvei native, plastia de valvă, fie că vorbim de cea aortică, mitrală sau tricuspidă, oferă avantaje multiple pacientului prin prisma calităţii vieţii şi conduitei terapeutice post-intervenţie“.

Astfel, este vorba despre „lipsa medicaţiei anticoagulante, pe care ar implica-o protezarea cu o proteză mecanică, necesitatea unei reintervenţii în circa 15 ani, în cazul protezării biologice şi limitatea complicaţiilor post-chirurgicale (colmatări, infecţii etc.) sunt beneficii de necontestat, care, cumulate, înseamnă pentru pacient revenirea, fără limitări majore, la o viaţă normală“.

Medicul adaugă că, de câţiva ani, intervenţiile de prezervare de valve au început să devină o prioritate a acestei chirurgii. „Indiferent că vorbim de rezecţii de valvă mitrală posterioară, reconstrucţii cu neocordaje de GoreTex de valvă mitrală anterioară şi/ sau posterioară, anuloplastii mitrale, transferuri de cordaje etc., intervenţiile de prezervare a valvelor cardiace au intrat în rutina centrelor de excelenţă în chirurgia vavulară. În Europa, ca şi în SUA, aceste tipuri de operaţii au o pondere de aproximativ 50% din operaţiile valvulare în centrele de chirurgie uzuale, iar dezvoltarea centrelor dedicate a făcut ca acest procent să crească spre 98% în aceste unităţi de elită“.

„Până acum câţiva ani, operaţiile de prezervare a valvelor erau o „rara avis“ în România, fiind destul de greu de realizat, protezarea valvulară fiind procedura standard. Pot da cateva exemple în care împreună cu echipa din cadrul spitalului în care operez am reuşit să realizăm prezervarea valvei mitrale în cazuri care până nu demult, erau rezervate protezării, cum ar fi în cazul pacienţilor cu boala Barlow, unde dificultatea reparaţiei constă în complexitatea anatomică a defectelor ce trebuie reparate. Noi efectuăm zilnic plastii de valve mitrală, atât pe cale clasică, cât şi minim invaziv, în funcţie de comorbidităţile asociate. În cazul valvei aortice insuficiente, o intervenţie complexă de tip Tirone David, la unui pacient de 45 de ani, cu sindrom Marfan, ce suferea de insuficienţă aortică severă şi dilataţie de radacină aortică, am reuşit prezervarea valvei aortice. Noi încercăm de fiecare dată să prezervâm valva aortică, înainte să recurgem la înlocuirea ei. Sunt numai câteva exemple de intervenţii rare în România, pe care le efectuăm frecvent, cu beneficii extraordinare aduse calităţii vieţii pacientului” mai spune dr. Dorobanţu.

Ce presupune operaţia

Plastia de valvă este o intervenţie minim invazivă. Chirurgia minim invazivă presupune incizii mici, prin care chirurgul se strecoară şi intervine „microscopic“. „În cazul chirurgiei valvelor mitrale, de exemplu, se face o incizie mică, de 5-6 centrimetri, în spaţiul IV intercostal drept, fără a tăia sternul. Prin abord direct sau video-asistat, chirurgul cardiac ajunge la nivelul atriului stâng şi printr-o mică tăietură, se efectuează repararea valvei mitrale cu ajutorul unor instrumente lungi, special concepute pentru acest tip de intervenţie. În tot acest timp, circulaţia sângelui este preluată de o pompă care asigură circulaţia extracorporeală în timpul procedurii“, a explicat chirurgul.

În timp ce chirurgia clasică presupune un alt control al traumei - adică refacerea sternului, controlul post-operator al sângerărilor, posibile infecţii – în chirurgia minim invazivă recuperarea este mai rapidă, complicaţiile post-operatorii mai puţine, ca de exemplu: pierderi mai mici de sânge, risc de infecţii mai redus, controlul durerii şi limitarea altor proceduri de susţinere post-chirurgicală de terapie intensivă. „În concluzie, pacientul beneficiază de o revenire mai rapidă la activităţile curente. Pacientul poate pleca acasă în 5-7 zile şi îşi poate relua activitatea în 2 săptămâni de la intervenţie“.

Chirurgia minim invazivă sau tradiţională, plastia sau protezarea, alegerea unei proteze mecanice sau biologice, toate acestea sunt stabilite de chirurg, în strânsă colaborare cu echipa sa, cu cardiologul şi întotdeauna cu pacientul, căruia îi sunt comunicate beneficiile şi riscurile implicate de fiecare alegere. „Pacientul este şi trebuie să devină parte din echipă, pe toată durata procesului de vindecare“.

„Am certitudinea ca procentul de succes obţinut de noi, de circa 98% în cazul prezervării valvei mitrale, este perfect superpozabil cu cel obţinut de centrele chirurgicale de top la nivel mondial“ conchide dr. Lucian Dorobanţu.