Automedicația cu antibiotice, boală grea la români. „În 2050 este posibil să apară o criză”

În România se consumă excesiv antibiotice, raportat la nivelul Uniunii Europene, arată un studiu Eurobarometru. Specialiştii explică de ce acest fenomen al automedicaţiei iraţionale este unul nociv.

Antibiotice Sursa foto: Shutterstock

Atunci când Alexander Fleming a descoperit penicilina, în 1928, a spus că omenirea are în mâini o armă extraordinar de puternică împotriva unui duşman nevăzut: bacteria. Introducerea în practică a antibioticelor a reprezentat o piatră de hotar în evoluţia medicinei la nivel mondial, a fost un moment-cheie care a dus la salvarea a milioane de vieţi.

Însă, în prezent, industria farmaceutică a explodat şi a dus la o liberalizare mult mai mare a consumului de medicamente. Astfel, utilizarea antibioticelor fără discernământ şi fără indicaţiile unui medic ar putea avea un efect invers, iar acest lucru deja devine un fenomen, atrag atenţia specialiştii.

Cui îi e frică de antibiotice

Automedicaţia cu antibiotice face parte din comportamentul majorităţii românilor, arată un Eurobarometru realizat în 2016. Potrivit statisticilor, lipsa de informare cu privire la modul de utilizare a antibioticelor rămâne un factor-cheie: 57% dintre europeni sunt conştienţi că antibioticele sunt ineficiente împotriva virusurilor, iar 44% nu ştiu că acestea sunt ineficiente în caz de răceală şi gripă.

În această situaţie, specialiştii atrag atenţia că cei care consumă antibiotice cu regularitate, în situaţii inadecvate, riscă să moară din cauza unor infecţii care nu vor mai răspunde corespunzător la tratament. Cu alte cuvinte, bacteriile care ar trebui să fie distruse de antibiotice dezvoltă rezistenţă.

Conform unui document emis de Parlamentul European, această rezistenţă a bacteriilor la tratament, datorată în special utilizării excesive a antibioticelor, este responsabilă pentru aproximativ 25.000 de decese, în fiecare an, în Uniunea Europeană.

OMS recunoaște automedicația rațională

România este una dintre ţările europene în care automedicaţia este la cote ridicate, acest comportament fiind discutat chiar la nivelul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

Aşadar, automedicaţia înseamnă că o persoană îşi procură şi îşi administrează un tratament conform propriilor cunoştinţe, fără să aibă sfatul unui specialist în domeniu. OMS spune că există şi automedicaţie raţională, atunci când individul cunoaşte cu exactitate proprietăţile medicamentului şi îşi poate pune un diagnostic precis. OMS recomandă un astfel de comportament, pentru că ajută la tratarea unor situaţii simple, cum ar fi diareea.

Există, însă, şi automedicaţie iraţională. Aceasta presupune că pacientul nu-şi prescrie medicamentul adecvat pentru situaţia cu care se confruntă, nu îl ia în doza potrivită şi nu-l ia pe durata necesară.

Prin urmare, boala nu poate fi tratată corespunzător, ceea ce poate duce chiar la o înrăutăţire a stării de sănătate. OMS subliniază că situaţia devine şi mai gravă atunci când automedicaţia iraţională are ca subiect principal un antibiotic.

Bacteriile și virusurile, două armate diferite

„Antibioticele sunt un grup de medicamente, multe dintre ele obţinute chiar din microorganisme. Sunt utilizate pentru a distruge bacteriile patogene. Se numesc antibiotice pentru că sunt utilizate împotriva unor bacterii care trăiesc. Deci au fost create din nişte microorganisme pentru a distruge alte microorganisme“, explică pentru „Weekend Adevărul“ prof. Cristina Ghiciuc, cadru didactic la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iași.

Majoritatea populaţiei consideră că utilizarea antibioticelor poate trata orice situaţie infecţioasă. Nu este deloc aşa. Există afecţiuni în care sunt, într-adevăr, implicate bacteriile, însă poate fi vorba şi de virusuri, şi de fungi, şi de alte categorii.

„Este important de ştiut că un antibacterian nu este activ împotriva unui virus. În mod normal, organismul are suficiente resurse pentru a face faţă contactului cu diverse microorganisme. În momentul în care bacteria este mai agresivă, este necesar să administrăm un tratament cu antibiotice. Dacă infecţia este virală, atunci nu este necesară administrarea de antibiotice. Din păcate, tabloul clinic dintre infecţia bacteriană şi infecţia virală este foarte asemănător. Un specialist îşi poate da seama de aceste diferenţe, dar o persoană din populaţia generală nu“, spune prof. Ghiciuc.

Astfel, dacă luăm exemplul infecţiilor respiratorii, virale, în cazul acestora nu este nevoie de tratament cu antibiotice. De aceeaşi părere este şi prof. univ. dr. Mihai Nechifor, preşedintele Societăţii Române de Studiu al Chimioterapicelor.

„Reducerea consumului de antibiotice prin automedicaţie este o necesitate extrem de puternică a societăţii româneşti. Vedem cât de greu este să ne trezim dezarmaţi în faţa unor infecţii bacteriene. Aceste lucruri nu sunt conştientizate, drept dovadă, există cazuri când antibioticul este eliberat în farmacii fără reţetă, ceea ce este un fapt grav. Dar există şi cazuri de prescripţii de antibiotice atunci când nu este nevoie de ele. Şi cazul cel mai frapant este cel al infecţiilor virale care apar în sezonul rece, care sunt date de virusuri respiratorii diverse şi care sunt tratate cu antibiotice antibacteriene, deşi nu este cazul“.

Bacteriile viitorului, fără leac

Chiar şi pacienţii care au nevoie de tratament cu antibiotice le administrează incorect, au observat medicii. Cele mai dese abateri observate au fost: pacienţii fie nu iau medicamentele pe toată perioada prescrisă de medic, fie nu iau dozele cu frecvenţa indicată.

„Antibioticele sunt medicamente care trebuie utilizate la intervale clare de timp. La 12 ore, la 8 ore, la 6 ore, după specificul fiecăruia. Sunt multe persoane care administrează medicamentul antibiotic în funcţie de timpul lor liber. Nerespectarea intervalelor de timp favorizează scăderea concentraţiilor de antibiotic din organismul nostru. Când concentraţia scade, mor bacteriile mai sensibile şi supravieţuiesc bacteriile mai rezistente. Acestea din urmă au o viteză foarte mare de multiplicare“, adaugă prof. univ. dr. Mihai Nechifor.

Aşa se explică şi faptul că, la scurt timp după ce a fost introdusă pe piaţă penicilina, a început să fie observată şi rezistenţa microorganismelor la acest medicament. Iar de atunci înainte aşa s-a întâmplat cu fiecare tip de antibiotic realizat în laboratoare: după unul sau doi ani, au apărut noi tulpini, mai rezistente.

În prezent, cercetătorii vorbesc despre microorganisme multirezistente. Efectele acestui fenomen nu sunt imediate, însă pot avea un impact major pe termen lung.

„Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că în 2050 este posibil să apară o criză, întrucât rezistenţa este în creştere, iar în ultima perioadă nu au mai fost descoperite prea multe antibiotice. Probabil vor fi infecţii cu bacterii multirezistente, nu vor fi antibiotice, vor fi necesare multe resurse pentru a ţine persoana în viaţă“, subliniază prof. Cristina Ghiciuc.

57% dintre europeni sunt conştienţi că antibioticele sunt ineficiente împotriva virusurilor.

„Nu e obligatorie administrarea de antibiotice după o extracţie dentară“

Un alt obicei des întâlnit este acela al părinţilor care apelează la antibiotice pentru a-şi trata copiii, mai ales atunci când aceştia sunt foarte mici. E un tratament toxic, ale cărui efecte se pot vedea, în sănătatea copilului, după câţiva ani.

„În pediatrie, părinţii vin şi solicită antibiotice pentru copii. Au fost făcute cercetări ca să se vadă efectul antibioticelor pe termen lung. S-a constatat că, pentru copiii de până la doi ani, mai multe cure de antibiotice pe an distrug flora intestinală. De asemenea, s-a observat că aceştia intră în categoria copiilor care vor dezvolta obezitate până la vârsta de șapte ani. Deci este o consecinţă tardivă, nu imediată. Trebuie să ţinem cont de faptul că orice tratament cu antibiotice trebuie realizat justificat“, spune prof. Cristina Ghiciuc.

Tot aceasta a realizat, împreună cu o echipă din cadrul UMF Iaşi, un studiu legat de consumul de antibiotice.

„Am constatat că Amoxicilina era cea mai utilizată, alături de Augmentin – acestea sunt antibiotice cu spectru larg. Diagnosticele erau infecţiile respiratorii, urmate de infecţii genito-urinare. Şi urmate de – foarte interesant! – infecţii dentare. O altă idee care este greşită: nu este obligatorie administrarea de antibiotice după o extracţie dentară. Dacă este o persoană tânără, sănătoasă, extragerea unui dinte nu necesită administrarea de antibiotice“, explică profesoara.

„Un sprijin iluzoriu“

Un studiu realizat de o echipă de cercetători de la Institutul Karolinska din Suedia arată că primul lucru care trebuie făcut pentru a lupta împotriva acestui fenomen este conştientizarea riscurilor. Există mai multe modalităţi de a-i informa corect pe cetăţeni. Potrivit specialiştilor, acest lucru se poate realiza încă din timpul şcolii.

„În primul rând, trebuie să se ştie că în cazul unei infecţii virale nu trebuie administrate antibiotice. Această educaţie trebuie făcută încă din timpul şcolii. Copiii vor fi adulţi şi vor avea comportamentul pe care l-au văzut la părinţi şi la bunici. Învaţă un comportament care nu este corect“, e de părere prof. Cristina Ghiciuc.

De asemenea, şi medicii ar trebui să fie implicaţi în procesul de stopare a acestui fenomen.

„Ar fi foarte important să se facă educaţie în sensul acesta în şcoli, dar nu numai; foarte importantă este şi prescripţia în toate cabinetele medicale a antibioticelor numai atunci când ele sunt necesare. Al treilea fapt este interzicerea sub orice formă a eliberării de antibiotice fără reţetă medicală“, spune şi prof. univ. dr. Mihai Nechifor.

Un popor este mai sănătos nu cu cât consumă mai multe antibiotice, ci cu cât consumă mai puţine doze la mia sau la suta de mii de locuitori, mai explică profesorul.

„Acest lucru impune o schimbare de mentalitate. Mulţi oameni sunt deosebit de satisfăcuţi dacă au mai cumpărat o cutie de antibiotic. Aceasta este o imagine deformată, este un sprijin psihic, este un sprijin iluzoriu. Antibioticul consumat defectuos are şi multe efecte adverse.“

Informația, sănătate curată

Potrivit specialiştilor, oricât de importantă ar fi o schimbare de mentalitate în ceea ce priveşte achiziţionarea şi administrarea de medicamente, aceasta nu se poate realiza rapid. Pentru o astfel de schimbare, profesorii UMF Iaşi fac apel la populaţie, la reprezentanţii sistemului sanitar, la reprezentanţii sistemului educaţional şi la mass-media.

„Această schimbare de optică nu se face automat. Atât sistemul sanitar, cât şi sistemul educaţional şi mass-media trebuie să prezinte într-o manieră convingătoare problematica aceasta. Mă refer la populaţia de toate vârstele, chiar şi a celor care atunci când erau tineri nu au avut ocazia să primească o astfel de informaţie. Se spune adesea: «Ei, săraca! Când era tânără, cine o învăţa pe dânsa în satul cutare?». Dacă ea, acea neînvăţată din satul cutare, primeşte sau ia antibiotic, şi la ea se poate dezvolta o tulpină de bacterie rezistentă care după aceea se răspândeşte“, explică prof. univ. dr. Mihai Nechifor.

Specialiştii avertizează că, dacă problema consumului iraţional de antibiotice nu va fi luată în serios, riscăm să ne întoarcem în era care a precedat apariţia antibioticelor, o perioadă în care orice infecţie putea ucide.